omul va supravietui, mai mult, va invinge
6 iunie 2014 102 comentarii
Multumesc celor care s-au aratat interesati in continuarea activitatii mele. Cei care doresc sa ofere suport finanicar pot sa foloseasca butonul de donatii vizibil deasupra paginii. Fondurile vor merge la Vector Society care le va administra conform legilor statului Illinois. Sponsorii vor primii un raport financiar trimestrial. Donorii din US vor putea deduce sumele donate din taxe. Sper sa putem merge impreuna pana la capat.
4 iunie 2014 59 comentarii
Regretabila concediere a lui Edi a adus în prim plan chestiunea legată de strategia conferinței Illinois vis-a-vis de gestionarea dizidenței în rândurile corpului pastoral. În general se pleacă de la premisa că doar o problemă teologică putea genera o astfel de reacție; există precedentele istorice foarte explicite iar aceasta ar fi singura explicație posibilă. Pe de altă parte, conferința cu pricina exclude din start orice conotație teologică atașată deciziei sale, motivele invocate fiind pur financiare. Totuși în contextul unor controverse teologice reale motivul financiar pare nu doar neverosimil dar aproape cinic. Și cu toate acestea, impresia mea este că binomul teologic / financiar reprezintă o falsă dilemă. Problema de fond a conferinței Illinois, iar prin extensie, a întregului sistem adventist, este exclusiv financiară, teologia fiind doar o fumigenă de adormit copiii.
Am să mă justific. În paradigma medievală, în contextul unui sistem feudal, erezia avea conotații aproape apocaliptice, fiind percepută ca o negație a sistemului; cu toate acestea erezia reflecta cumva un statut, o condiție, poate chiar “virtute”. De aceea, în Evul Mediu Edi ar fi fost un eretic de succes, chiar eliminarea sa asigurându-i cumva supraviețuirea în istorie. Însă într-un sistem închis, determinist cum este cel administrativ, erezia, reală sau imaginară, nu există ca entitate în sine, nici măcar ca simptom ci doar ca hieroglifă financiară, ceea ce teoretic doar contabilii mai reușesc s-o deslușească. Însă fără piatra de la Rosetta orice problemă teologică se transformă automat într-una financiară, conferința de tristă amintire convertindu-și lucrătorul într-o marfă pe piața de capital. Așa cum ar spune fratele Lukács, teologia a fost reificată, subiectul transformat în obiect, ideile în dolari.
Din această perspectivă, fratele Marx, după înțelepciunea dată lui, ar fi spus că lucrătorul Edi era triplu alienat: (1) față de produsul muncii sale, care, atenție, nu era salariul (acesta fiind part-time și fără beneficii era mai degrabă un fel plată pentru necalificați) ci față de ceea ce producea din punct de vedere teologic și de care nu se putea bucura pentru că nu-i aparținea, conferința având copyright asupra produsului teologic; (2) față de mijloacele de producție, adică față de conferința în sine ca sistem generator de muncă pastorală, datorită diferențelor ideologice – Edi ca angajatul unui sistem ce vrea eficientizarea procesului muncii era doar un dinte din mecanismul administrativ al roții dințate din Illinois Conference, ce nu mai putea genera capital; (3) față de ceilalți lucrători care-l apreciau pe pastorul Constantinescu nu drept coleg ci rival, competitor pentru slujba, promoția și beneficiile altora.
Concluzia? Spiritul capitalismului a învins etica protestantă. Conferința Illinois a refuzat ultima dorință a condamnatului, aceea de a fi judecat ca “eretic” sau tratat ca dizident, fiindu-i datoare măcar cu o “decapitare” teologică onorabilă. Cel puțin la acest capitol romanii erau gentlemen, nu-și abandonau niciodată cetățenii, gladius-ul roman fiind ultima binecuvântare în latină… În schimb pastorul Constantinescu a fost basculat la gropa comună a pauperilor, pentru ca și pomenirea să i se uite confirmându-se de fapt versiunea religioasă a legii de fier a oligarhiei – mercantilizarea pastorației și fetișizarea salariului, cu alte cuvinte dacă salariu nu e, nimic nu e… Acum, dacă ar fi fost vorba doar de-o problemă teologică, atunci poate că n-ar avea păcat; însă pentru că zice că este strict financiară, tocmai de aceea păcatul (capitalul) conferinței rămâne.
1 iunie 2014 89 comentarii
Astazi, 31 Mai, s-a incheiat activitatea mea in Conferinta Illinois. Motivul invocat este situatia financiara a Conferintei, in mod deosebit presiunea exercitata de noua legislatie cunoscuta ca Obama Care. Nu au vost invocate motive teologice.
Nu intentionez sa fac un subiect special de discutie din aceasta, intrucat ne-ar distrage de la lucruri mai importante. Obiectiunile mele fata de anacronismele Adventismului sunt cunoscute, si nu intentionez sa adaug revendicari personale la ceea ce consider o critica dinlauntru necesara si sanatoasa.
28 mai 2014 17 comentarii
Astazi se implinesc 4 ani de cand a fost lansat proiectul oxigen2!
Multumim, Edi si colaboratorii: Alexa, Ibrian, Marcus Crassus, Polihronu, Sorin, Study_Nature
Cateva statistici all time:
– 445 de postari (video, editoriale)
– peste 33 500 de comentarii
Cateva statistici pentru ultimul an (mai 2013 – mai 2014):
– aproximativ 230 000 de vizualizari
– aproximativ 43 400 vizitatori unici
17 mai 2014 19 comentarii
Textul de mai jos s-a născut în urma agitatiei create după ce un travestit a câștigat finala Eurovision, moment care a polarizat instantaneu diferite grupuri de discuții. Nu mă voi ocupa despre homofobie, drepturile comunității LGBT sau etică creștină. E doar o coincidență fericită că astăzi este Ziua internațională împotriva homofobiei și transfobiei.
În linkul acesta găsiți o scurtă emisiune sub numele Dumnezeu are planuri mari cu mine, în care protagonistul este un transgender. Acesta are identitate sexuală masculină în timp ce natura l-a înzestrat cu o identitate fiziologică feminină. Pe parcursul dialogului, oaspetele își afirmă credința creștină, o idee care, mai mult ca sigur, ca va deranja creștinul convențional.
Cu ocazia asta mi-am adus aminte că am învățat la un curs despre Rainbow Theology și Queer Theology. Cele două reprezintă contextualizarea teologiei creștine pentru comunitatea LGBT. După cum era de așteptat, profesorul meu a trecut rapid peste această ”abordare neetică a Scripturii”, dând de înteles că biserica creștină a confiscat interpretarea Bibliei (astfel lăsând pe dinafară o mulțime de teologii, nu neapărat legate de problematica în discuție).
Citește mai mult din acest articol
16 mai 2014 29 comentarii
Nu inteleg de ce adventistii se roaga pentru fetele nigeriene rapite de militantii islamici. Boko Haram inseamna „Educatia Apuseana Este Pacat”. Aceasta este si declaratia de misiune a educatiei adventiste. Prin educatie apuseana se intelege intrebarea socratica si indoiala carteziana. Apusul inseamna Iluminismul si umanism secular. Misiunea scolii adventiste este sa izoleze mintea elevului sau studentului de asemenea influente.
Probabil veti obiecta ca metodele difera, dar diferenta este data tocmai de influenta Iluminismului. Apusul a cunoscut ultimul episod de barbarie religioasa in timpul razboiului de 30 de ani. Dupa aceea, Apusul a preferat sa introneze ratiunea in spatiul public si sa lase religia in spatiul privat. Nu-mi spuneti de Robespierre, Stalin si Hitler. Ei au invadat spatiul privat si au asezat ideologia in spatiul public. Fascismul sovietic/nazist a descins din Romantism, antiteza Iluminismului.
Rapirea fetelor din Nigeria se poate justifica biblic. Intrebati-l pe pastorul dumneavoastra despre episodul cu fetele madianite din Numeri 31, 17-18. Va raspunde ca virginele au fost salvate in vederea unei educatii si casatorii dupa voia Domnului. Asta spun si militantii Islamici.
Este adevarat, va admite pastorul, dar Islamul nu cunoaste invatatura lui Isus. Ba o cunoaste si o cinsteste. Asa o fi, dar Islamul nu a avut o Reformatiune. De fapt a avut mai multe. Islamul a cunoscut Renasterea cu sute de ani inaintea Apusului. Ceea ce a lipsit Islamului a fost un Luther. Dar un Luther nu poate exista fara un Pavel. Aici este problema. Pavel este autorul universalitatii apusului prin daramarea zidului de despartire dintre iudaism si elenism. Islamul este o forma avansata de iudeo-crestinism. Este pre-paulinian. De aceea nu a produs un Luther si tot de aceea nu a asimilat momentul de universalitate reprezentat de un Ibn Sīnā sau un Ibn Rushd.
Din acelasi motiv Adventismul nu a putut asimila propriile lui momente de universalitate: Jones, Waggoner, Kellog, Ford, Numbers, profesorii de la La Sierra, (la urma, ca o starpitura, EC). Adventismul se vrea iudeo-crestin, adica pre-paulinian, adica parohial. Educatia apuseana este pacat pentru ca este universala. Boko Haram.
4 mai 2014 40 comentarii
Fiindcă probabil sunt masochist, continuu să frecventez biserica neoprotestantă locală. Uneori vin și la Școala de Sabat pentru a mai servi câte un monolog al instructorului, lipsit de orice semnificație. Când îmi sunt adresate întrebări, ofer răspunsuri scurte și corecte politic. Predicile sunt fie prezentări ale stâlpilor doctrinari, cu proof-texts și raționalizări naive, fie seminarii de dezvoltare personală cu aplicație religioasă. În ultima vreme frații învață cum să se focuseze asupra principiilor, să își maximizeze potențialul în mod dinamic și să primească endorsements în life-coaching, social media, strategii de marketing și leadership pe Linkedin. După-amiaza mă paște seminarul de creaționism sau concertul care vede sala plină până la refuz. Muzica a devenit un spectacol grotesc de romantism patetic amestecat cu versuri de închinare, iar tinerele soliste sunt îmbătate de atenția și admirația fraților.
În parcuri am parte de hip-hop creștin; solistului îi lipsește autotune-ul de youtube, dar asta nu-l împiedică să improvizeze versuri despre mântuirea României. Youtube-ul e plin de aceeași faună de DaniiB, Pocăiții Hip-Hop, Ileana din Vâlcele și Hillsong. În centrul orașului întâlnim street preachers care au învățat de la Ray Comfort cum să-și prelucreze temeinic audiența prin fix trei întrebări încuietoare: ”ați furat? ați mințit? ați poftit vreo fimee? Vă așteaptă iadul veșnic pe care vi l-a pregătit Dumnezeu în mila și dreptatea lui. Dar Jeezas te iubește și vrea să fii salvat. Dacă mărturisești…”. Revistele pentru tineri se ocupă de întrebări existențiale, precum dilema purtatului verighetei; cele pentru publicul larg îl infierează pe papă și ne recomandă originile lui Ariel Roth. ”It is Written” dedică timp și spațiu unui interviu cu Ken Ham, iar google-ul returnează între primele căutări pentru ”Turkana boy” articole de pe creation.com.
Când am auzit insulte la adresa lui Andrei Pleșu din partea fratelui iubit de la antena, sau invective la adresa lui Sagan&Satan din partea fraților evangheliști, am știut că sfârșitul este aproape. Citește mai mult din acest articol
26 aprilie 2014 9 comentarii
În cartea ”Sistemul obiectelor”, Jean Baudrillard încearcă să realizeze o analiză exhaustivă a modurilor în care oamenii s-au raportat și se raportează la obiecte. Anumite discuții cu prieteni SDA foarte conservatori mi-au descoperit un şablon pe care Baudrillard îl descrie foarte bine. Voi încerca acum o aplicație a analizei filosofului francez în contextul mentalului adventist.
OBIECTUL VECHI. Baudrillard împarte obiectele în trei categorii: obiecte funcționale, obiecte de organizat și obiecte simbolice. Paradigma modernistă a accentuat dimensiunea funcțională, eliberând obiectele de constrângerile de prestigiu şi reprezentare.
Despre obiectele simbolice, autorul observă: ”O întreagă categorie de obiecte pare să iasă din sistemul pe care tocmai l-am analizat: cele deosebite, baroce, folclorice, exotice, vechi. Acestea par a contrazice exigenţele calculului funcţional, răspunzînd unei alte vocaţii: de mărturie, de reamintire, de nostalgie sau de evadare. În măsura în care obiectul vechi e mai puţin legat de celelalte obiecte, şi în care se prezintă ca o totalitate sau ca o prezenţă autentică, are un statut psihologic special. E trăit în alt fel. Nefiind de folos la nimic, serveşte totuşi la ceva, în adîncimea lui. Obiectul funcţional e eficace, cel mitologic e împlinit. El semnifică evenimentul încheiat, naşterea lucrurilor.”
Voi considera în continuare adventismul un produs al modernismului, deși afirmația poate fi contestată. Mișcarea apare în America secolului 19, în contextul unei societăți puritane, carteziene, baconiene, guvernate de principiul eficienței și al funcționalității.
Prin urmare, era esențial ca adventismul să pună accent pe funcționalitate mai mult decât pe simbolism și contemplația mistică. ”Obiectele” cu care operează adventismul pot fi descrise în termenii managementului. Viziune: o istorie liniară, Marea luptă, care va culmina cu victoria binelui. Misiune: desăvârșirea caracterului. Obiective strategice: respectarea Legii veșnice, misionarismul, reforma sanitară și renunțarea la lumesc. Timeline: hărți profetice. Modernitate absolută! Baudrillard arată că obiectele simbolice nu sunt străine sistemului modern; deși acestea nu sunt funcționale, au o caracteristică – istorialitatea – care le face să se încadreze în AMBIANȚA modernă (ambianța – un mit al modernității). Citește mai mult din acest articol
oxigen2 
Comentarii recente