Sărutul dat leprosului și riscurile lui

Despre non-evenimentul dezvaluirii crimelor sexuale de la Hollywood

Este greu sa descriu entuziasmul pe care l-am simtit atunci cand am aflat ca Kevin Spacey  este Keyser Soze si Frank Underwood pe bune. Entuziasmul meu  a atins zenitul atunci cand am aflat ca Spacey, in loc sa se apere impotriva acuzatiilor de pedofilie, s-a declarat el insusi victima intersectionala (gay) alaturi de acuzatorii sai.  Curat FU coane Fanica.

Acelasi entuziasm trebuie sa-l fi simtit si fanii violonistului cand au aflat ca are mai multe in comun cu “dulcele cantaret al lui Israel” decat muzica si recitarea de psalmi. Ne tragem cu totii dintr-o lunga serie de femei violate de alfa-males. De unde tendinta alfa-male-ului sa “grab them by the pussy” (nu ma refer la Trump ci la Samuel Koranteng-Pippim) si a alfa-femelelor sa “ask for it”.

Este gena egoista domnilor. Si daca nu-l credeti pe Dawkins, cititi Biblia. Este vorba acolo de una, Tamar, care si-a violat cumnatul de 12 ani, si, atunci cand puberul a ejaculat prematur, (cum era deja de asteptat), a fost gasit mort pe camp. Si cum puberul era lovit in varful capului, concluzia a fost ca l-a omorat YHWH. Vaduva neagra a vrut sa treaca la urmatorul cumnat, dar cum socrul devenise suspicios, l-a violat  pe bietul mosneag. Nice job, “selfish gene”. Tamar a fost doar instrumentul biologiei reproducerii.

Zice fratele Dawkins in cartea lui ca scopul lui este sa ne elibereze de tirania genei. Solutia se numeste civilizatie, dusmanul comun al alfa-male-ilor  de ecran si amvon deopotriva.

Efectul Flynn in adventismul actual

Potrivit cu teoria stadiilor evolutive a lui Piaget, inteligenta se dezvolta in mai multe etape dea lungul vietii. Desi cu ritm sau in ordine diferita, toti oamenii se pare ca trec prin primele trei etape care sunt formate din cea senzoriala si motora, cea preoperationala si etapa operatiilor concrete. Apoi, dezvoltarea creierului face posibil ca intre aproximativ 12 si 15 ani sa se treaca la etapa a patra, cea a operatiilor formale/abstracte. Totusi, se pare ca nu toata lumea ajunge la al patrulea stadiu si nici la al cincilea (metaanaliza).

Operatii concrete: desi cu diferente individuale, se formeaza intre aproximativ 7 si 11-12 ani si implica noi perspective de intelegere, si aplicarea logicii in prezent si intr-un loc actual. Se caracterizeaza prin gandirea la concret, la relatii simple intre lucruri, la a generaliza (suprageneraliza de multe ori). In etapa aceasta este dificil pentru adultii ramasi aici sa accepte diferite puncte de vedere, sa foloseasca abstractii, sa-si imagineze alte posibilitati sau solutii la probleme sau sa deduca in functie de diferiti factori. De exemplu, oamenii care gandesc in termeni de operatii concrete pot apara un singur mod de intelegere a unei probleme (mereu a fost asa, nu exista alta cale), sau generalizeaza in functie de experienta personala (eu am simtit Duhul Domnului daca am facut cutare lucru, incearca si tu). Cei care raman la etapa aceasta, cad si victime usor de mintit si manipulat pentru ca gandesc doar din punctul lor de vedere limitat, prezent si tangibil fara sa aiba in vedere alti factori care pot schimba pe viitor datele problemei. Un alt aspect negativ este ca limiteaza o buna intelegere a unui text scris sau a unei conversatii in contextul ei.

Operatii formale: face posibila gandirea logica, abstracta; implica rezolvarea de probleme ipotetice sau gandirea asupra multor probabilitati. Se caracterizeaza prin faptul ca se foloseste gandirea deductiva, abstracta si logica. Nu se mai trag relatii lineale intre evenimente si se poate intelege o problema avand in vedere o aproximare multicausala. Cei care trec la etapa formala, pot sa inteleaga mai bine diferite puncte de vedere sau un text in contextul lui. De asemenea, nu se grabesc sa generalizeze ci cauta sa inteleaga problema in functie de context, diferiti factori sau posibilitati.

Incepand cu secolul XX au avut loc multe schimbari in occident ( industrializare, noua era stiintifica) care au avut ca rezultat o crestere a inteligentei. De exemplu, James Flynn (dupa care s-a numit efectul Flynn), este unul dintre cei care au studiat fenomenul. Intr-un Ted talk el spune ca unii factori cum ar fii accesul public la o educatie stiintifica in scoli de o durata mai mare, o mai mare cerere de resurse cognitive la locurile de munca dar si o actualizare constanta a joburilor (de ex. atat a medicului cat si a vanzatorului) cer o adaptare la mediu care are ca rezultat trecerea de la operatiile concrete la operatii formale. Alti cercetatori aduc in discutie si alti factori cum ar fii o imbunatatire a mediului in care copii se nasc (ingrijirea copiilor, drepturile lor,ingrijirea mamei), a medicinei, imbunatatirea alimentatiei, o stimulare cognitiva generala atat a copiilor cat si a adultilor, imbunatire a metodelor in educatie (tecnici naturale si stiintifice). Toate acestea implica o necesitate de adaptare diferita la noul mediu si ca atare o crestere in inteligenta.

Pentru stramosii nostri gandirea concreta a fost suficienta dar schimbarea mediului incepand cu secolul XX a facut necesara o gandire formala pentru o buna adaptare. 

Lunar imi ajunge acasa o revista adventista si intr-o zi uitandu-ma peste ea, am dat de un articol scris de Ted Wilson (din octombrie) in care se sfatuieste impotriva unei metode critice de citire a bibliei pentru ca inteligenta umana nu poate hotara ce este relevant sau irelevant. Trebuie lasata biblia sa se traduca pe sine. De asemenea, metoda critic-istorica nu este adecvata pentru studiul lectiunii pentru ca aceasta tecnica citez: ’’reduce necesitatea credintei in Dumnezeu si ascultare de poruncile Lui (…) devalorizeaza elementul divin din Biblie ca si o carte inspirata, si afecteaza sau interpreteaza gresit profetiile apocaliptice si escatologice’’.

Ma intreb, predicile, formatul lectiunii, dogmele adventiste, etc. nu au fost pana la urma construite tot de oameni? Punctele doctrinare s-au format pentru ca unii  s-au pus si au studiat Biblia, E. White, iar apoi au tras niste concluzii. Acesti oameni nu au folosit cumva inteligenta lor ca sa faca niste legaturi intre idei si sa hotarasca ce este relevant sau irelevant?

Este Ted Wilson in etapa operatiilor concrete? Eu cred ca nicidecum. Ba, cred ca a ajuns chiar si la a cincea etapa, cea a metaanalizei (gandire si monitorizare asupra propriei gandiri). De ce sfatuieste credinciosii sa ramana la o gandire nici macar adolescenta ci infantila si pubera? Ca sa nu gandesc nici eu concret, nu stiu sincer. Cu siguranta ca sunt mai multe motivatii. Printre altele, poate o teama reala pentru oile lui, poate o teama de pierdere a puterii eclesiastice, cine stie? Oricum, a te afla in etapa operatiilor formale implica si aspecte negative cum ar fii posibilitatea sa controlezi pe ceilalti cu ajutorul fricii si a folosi informatia pentru a manipula sau controla. Wilson si majoritatea predicatorilor folosesc dogmele, profetiile apocaliptice, citate a lui Ellen White scoase din context, etc. pentru a mentine credinciosii la un stadiu de operatii concrete iar metoda este frica, controlul.

Recent a fost o emisiune pe oxigen in care s-a vorbit despre faptul ca tot mai multi tineri pleaca din biserica. Normal, gandirea formala nu mai permite adaptarea la un mediu in care se impune o gandire concreta. Biserica moare din frica de a face un pas spre etapa formala pentru ca nu cumva sa-si piarda credinta in anumite certitudini. Problema este ca aceasta teama si blocaj este tocmai ceea ce provoaca moartea ei si plecarea multora din biserica.

Un pupat romanesc pe papucul Sultanului

Intr-o prezentare recenta la Biserica Romana din Loma Linda, pastorul Valentin Danaiata ne ofera cliseul redundant al dictatorului neinteles. Stiti la ce ma refer. Hitler a fost un strateg genial dar nu a fost inteles de generalii sai. Ceausescu ar fi adus Romania in randul tarilor dezvoltate dar romanii au fost prea lenesi. Iliescu voia binele tarii dar opozitia nu a vrut sa-l asculte.

De ce, se intreaba indurerat pastorul Danaiata, nu au incercat delegatiile apusene sa faca efortul minim de a intelege bunele intentii ale Presedintelui? De ce a fost ignorat votul majoritatii la San Antonio? De ce au fost “leaked” aspectele indoielnice si masinatiile politice din spatele documentului pentru “refacerea unitatii”. De ce s-au cramponat reprezentantii celor 3-5 %  de viciile de forma ale procedurii pentru a bloca vointa majoritatii?

Intrebarea este, spune pastorul Danaiata, ce fel de biserica suntem? Suntem o bisericia care se lasa “condusa” sau, doamne fereste, vrea sa se auto-conduca? La Loma Linda problema nu a fost hirotonirea femeii ci supunerea fata de autoritate. “Autoritatea lui Hristos” completeaza Dorin Lataianu, mai putin versat in politica bisericeasca. Danaiata il corecteaza: pe Hristos nu l-a vazut nimeni, dar Presedintele este aici, langa noi.

Membrii bisericii, hraniti cu teorii conspirative despre teoria Big-Bang revelata iezuitilor via Fecioara din Fatima si cum vor homosexualii sa aseze steagul in curcubeu deasupra amvonului lor, nu realizeaza ca nu mai au nevoie de Francisc I pentru implinirea Apocalipsei. TW = Vicarius Filii Dei = 666.

Va propun sa facem un scurt experiment de gandire si sa ne imaginam ca toti membrii comunitatii romane din Loma Linda ar fi facut parte din delegatia GC. Cum ar fi votat? In mod sigur, asa cum le-ar fi spus pastorul, pentru ca el cunoaste voia Domnului. Nu mai amintesc faptul ca cei mai multi ar fi considerat ca isi dau votul impotriva infiltrarii catolice in biserica.

Un amestec de gene, istorie, si religie face ca lumea sa fie impartita intre tarile pe care le numim generic “Apusul”, in care individul este asezat deasupra colectivitatii, si “Rasaritul”, unde individul este vazut ca functie a tribului. Tensiunea se ramifica in atitudini opuse cu privire la relatia intre ratiune si traditie, stiinta si mistica, locul femeii in societate, si relatia fata de autoritate.

Romanii sunt rasariteni chiar si atunci cand sunt protestanti. Interpreteaza lumea in termeni mistici si gandesc cu turma care urmeaza pastorul. Nu-i vorba ca si Biblia, saturata de cultura tribala/despotica a Orientului, ofera destule argumente impotriva autonomiei individuale pentru cel care nu crede oricum in primatul ratiunii atunci cand o consulta. De aceea bisericile romane sunt gazdele favorite ale predicatorilor reactionari, si Loma Linda nu face exceptie asa cum se poate vedea pe saitul lor.

Aici este problema. Ted Wilson nu este conservator ci reactionar. Oponentii lui nu sunt liberali ci conservatori. Uniunile si conferintele care resping erdoganizarea bisericii si refuza sa devina raiale si pasalacuri ale CG, lupta disciplinat dupa traditiile parlamentare Anglo-Saxone. Dizidenta si disobedienta civica nu sunt acte de anarhie ci instrumente legitime ale democratiilor apusene, la fel ca dreptul la transparenta politica aparat in situatii extreme prin “leaks” si “whistleblowing”. Democratiile apusene nu sunt democratii de CAP sau Kolkhoz, cum ar vrea batranii de la Loma Linda, scoliti in cultura Adventismului rosu. Valentin Danaiata ar face mai bine sa isi educe membrii (dupa ce s-a educat pe sine) cu privire la natura societatii in care au imigrat.

Geniul politic al lui Ted Wilson consta faptul ca a reusit sa uneasca cele doua aripi ale extremismului reactionar, fundamentalismul ierarhic de extrema dreapta si egalitarianismul multicultural de extrema stanga. La dreapta se afla lobbisti ASI care nu au tinut vreodata in mana alte carti decat Biblia si cartea de cecuri. La stanga se afla hoarda africana care l-a huiduit pe ex-presedintele Paulson la San Antonio. La dreapta se afla legalismul rigid de Amazing Facts si WYC. La stanga sunt pastori exorcisti care tolereaza poligamia si sunt tolerati la randul lor in exploatarea sexuala a femeilor vulnerabile. La dreapta sunt credinciosii naivi care cred ca Ted Wilson este pe lista neagra de asasinate a Vaticanului. La stanga sunt pastori si presedinti complici la genocid tribal. Alianta este perfecta.

Dupa ce a sucit mainile opozitiei la San Antonio, Ted Wilson a avut surpriza extremistului care ajunge la putere in America. Este mai usor sa castigi voturile decat sa implementezi programul. In aceasta situatie, a apelat la retorica clasica a dictatorilor: refacerea unitatii. A se citi nopatea cutitelor lungi, stare de urgenta, procese staliniste, optiune nucleara, si alte expresii care au imbogatit vocabularul politic al secolului XX in numele “unitatii”.

In conditiile erdoganizarii si putinizarii bisericii, Danaiata apeleaza la instincte formate sub papucul fanariot si cizma muscala, si rafinate in perioada unitatii de nezdruncinat in jurul conducatorului iubit. Imi aminteste de Principele, romanul lui Eugen Barbu despre Putere la romani. Principele este contemporan cu Iluminismul european si are cultura apuseana, insa isi tine tara in ignoranta si superstitie, nu construieste scoli si nu tipareste carti, dar face danii la biserici, unde isi afiseaza regulat fata lunga intru admiratia gloatei nestiutoare. Grecul din Fanar stie ca religia este opiumul romanului dar stiinta inseamna sfarsitul despotismului rasaritean. Devotiunea lui fata de religie este intrecuta doar de devotiunea fata de Sultan. Pentru ca Principele intelege ca puterea la romani depinde totdeauna de pupatul papucului, cismei, sau pantofului Gucci, oriunde s-ar afla Inalta Poarta, Istanbul, Moscova, sau Silver Spring.

Pastorul incheie cu o invitatie la supunere. Daca americanii, europenii, si australienii nu stiu sa saruta papuci, le putem da lectii. Noi am fost mai fost candva raia sub ocrotirea Marelui Calif si a robului sau Voda cand femeia isi cunoastea locul la bucatarie. Avem experienta.

 

Un scuipat corect politic pe obrazul curajului

Aung San Suu Kyi intruchipeaza ciclul complet al operelor lui George Orwell, de la Burmese Days la 1984. Adica, de la lupta familiei ei impotriva dominatiei britanice in Burma la distopia post-adevar in care naratiunea Partidului Interior devine criteriul realitatii.

Ferma Animalelor vine si ea in minte, cu porcii care se dau freedom fighters in timp ce calca sub copite libertatea.

Consiliul orasului Oxford a votat saptamana trecuta sa anuleze premiul Freedom decernat lui Aung San Suu Kyi. Consiliul orasului Londra cauta sa faca acelasi lucru la cererea unui laburist numit (surpriza) Munsur Ali. S-a propus chiar  retragerea Premiului Nobel pentru Pace, decernat in absenta lui Kyi aflata in arest la domiciliu in 1991. Kyi a folosit cele 1,3 milioane pentru a construi spitale si scoli. Greseala ei a fost ca nu a construit  minarete si madrase.

Ce crima teribila impotriva umanitatii a comis Aung Suu Kyi, pana nu de mult o icoana in panteonul lui Ghandi si Mandella, sa merita ciocanul iconoclast?

Crima consta in faptul ca a contrazis versiunea prezentata de organizatia jihadista Arakan Rohingya Salvation Army, de la care a fost preluata  de Natiunile Unite si media, cu privire la curatirea etnica a tribului Rohingya.

Kyi sustine ca criza umanitara a refugiatilor Rohingya nu a fost provocata in primul rand de guvernul din Myanmar ci de jihadul condus de Ata Ullah.

O simpla vizita pe articolele Arakan Rohingya Salvation Army si Ata Ullah din Wikipedia este suficienta sa ne faca sa gandim ca ce merge ca o rata si macane este rata. Cine este scolit la o madrasa saudita si se antreneaza pentru guerilla in Pakistan nu se poate pretinde reprezentantul convietuirii armonioase intre cele aproape o suta de triburi burmeze care au o istorie de toleranta inspirata de hinduism si budism. 

Mai mult, notiunea de curatire etnica implica ideea ca este vorba despre un conflict intre etnia Rohingya (reprezentata chipurile de ARSA) si guvernul burmez. De fapt este un conflict religios intre jihadisti si budisti/hindusi. Alaturi de fortele de securitate se afla hindusii Rohingya ale caror familii sunt de regula ucise de jihadisti, cu exceptia virginelor, care sunt salvate dupa metoda din Numeri 31, 18. Intr-un mod deja familiar, musulmanii moderati din tribul Rohingya sunt excutati pentru apostazie.

Budismul a fost exterminat in Nordul Indiei de Jihad si misiunea a continuat incepand din secolul XIX in Burma. Britanicii s-au folosit de Jihad pentru a controla populatia hindusa din India si a slabi rezistenta burmeza. Scopul jihadistilor este exterminarea integrala a  budistilor si hindusilor, considerati pagani.  Autoritatile din Banglades stiu bine de ce refuza acceptarea refugiatilor  Rohingya. Tribul a fost infiltrat de extremisti.

Patricia Clapp, șeful Misiunii SUA la Myanmar din 1999 până 2002, intr-un interviu publicat de PJ Media sustine versiunea lui Kyi:

Tacticile lor sunt teroriste. Nu există nicio îndoială cu privire la aceasta. Kyi nu a spus ca toata populația Rohingya este terorista. Ea se referă la un grup de oameni care umbla cu arme, macete, și dispozitivele explozive improvizate, și ucid membrii propriei populatii alaturi de budiști, hinduși, și alti,  care le stau în cale. Ei au ucis o mulțime de forțe de securitate, si au creat haos in zona. Populatia care a fugit incercand sa scape in Bangladesh … si fuge de  propriile grupari radicale ….  Comunitatea internațională ar trebui să verifice faptele înainte de a face acuzații.

Sa verifice faptele? Cine are nevoie de fapte cand ai Ministerul Adevarului? Faptele trebuie sa se conformeze la naratiunea Partidului Interior. Jurnalismul este istorie. Stirile sunt preluate din surse online si publicate in camere de ecou.

Avand in vedere istoria de rezistenta non-violenta impotriva juntei militare a lui Kyi, cei 15 ani de detentie si arest la domiciliu, victoriile pentru democratie castigate cu riscul vietii, prestigiul international de luptator pentru drepturile omului, la care se adauga expertiza lui Clapp, te-ai astepta ca media sa acorde beneficul indoielii eroinei ghandiste. Insa aici este vorba despre reflexul conditionat sa urmeze o naratiune maniheista in care lumea se imparte in Eichmani si victimele lor inocente. Mai ales cand pana si Malala Stockholm Syndrome Yousafzai se declara dezamagita de Kyi. Cine este Patricia Clapp, cu trei decenii la departamentul de stat si experienta la firul ierbii in Burma sa contrazica o icoana a feminismului intersectionist imbrobodit?

Ca refugiatii Rohingya sunt victimele nu doar ale extremismului islamic ci si ale razbunarilor tribale (cine seamana vant culege furtuna) este fara indoiala. Ca securitatea burmeza este brutala este cunoscut. Ca atunci cand este atacata, reactioneaza asa  cum stie nu surprinde pe nimeni.

Dar Aung San Suu Kyi nu este Eichman cu flori in par. Acuzati-ma de crima de gandire si hula impotriva Ministerului Adevarului, dar Kyi este adevaratul si singurul freedom fighter in toata povestea asta.

Cat despre porcii lui Orwell, isi vor auto-decerna medaliile smulse de pe pieptul eroinei.

 

Die Zeitgeist

Hegel spune ca atunci cand un eveniment extraordinar apare o singura data in istorie este un accident. Cand se repeta, si, mai ales, cand se repeta intr-o spirala care creste, este semn ca in spatele lui se afla Die Zeitgeist, “setul dominant de idealuri și credințe care motivează acțiunile membrilor unei societăți într-o anumită perioadă în timp”. Stephen Paddock este doar ultimul in spirala ucigasilor singuratici care trag fara motiv.

In asemenea situatii, expertii se grabesc sa ne ofere psihologie de tabloid. Tragatorul ar fi fost victima unei drame personale care l-a determinat sa se razbune pe societate. Altii, intr-un mod familiar pentru cititorii lui Caragiale, ne arata ca sistemul are o lacuna, care poate fi politica de sanatate publica, lobbismul NRA, sau, in cazul ultra-consevatorilor, excluderea religiei din spatiul public.

Asemenea raspunsuri suna neconvingator. In cazul lui Paddock nu pot fi nici macar fortate. Omul era un milionar care a trimis prietenei lui 100.000 dolari inainte de moarte. Ideea ca Paddock si-ar fi pierdut mintile cand a pierdut la casino vine de la cineva care nu intelege mintea unui jucator profesionist, pe deasupra, fiul unui top ten most wanted de FBI, care a mostenit probabil banii spalati ai tatalui.

Suntem obligati sa privim acolo unde nu vrem, adica la “setul dominant de idealuri și credințe care motivează acțiunile membrilor unei societăți într-o anumită perioadă în timp”. Tragatorii singuratici apar in postura sinistra de intruchipare a fanteziilor noastre secrete ca in God Bless America. Aspectul cel mai ingrijorator la asemenea drame/comedii negre (Breaking Bad este alt exemplu) este usurinta cu care spectatorul se identifica cu protagonistul-antagonistul din film.

Friedrich Nietzsche vede nihilismul occidental ca pe un proces care incepe cu Socrate si culmineaza in Crestinism. Argumentul este acela ca nevoia de sens exterior al vietii ( Ideea, viata viitoare) reflecta pierderea credintei in viata ca scop in sine. Ce te faci insa, se intreaba filozoful german, atunci cand o astfel de pierdere a vointei de a trai se suprapune cu un tablou al universului care exclude credinta intr-o teleologie? Raspunsul lui Nietzsche este ca daca Apusul nu regaseste vointa de a trai este condamnat.

Este mesajul istoriei prin Stephen Paddock.

Noaptea cuțitelor lungi a lui Elohim

Vanatoarea de marxisti culturali

O noua fantoma bantuie, nu doar Europa, si de data asta este doar o fantoma. Este teoria conspirativa a infiltrarii Marxismului Cultural.

Ce este Marxismul Cultural? In masura in care termenul este folosit corect, este vorba despre reprezentanti ai Scolii din Frankfurt, care au aplicat critica marxista a economiei politice la cultura de consum.

Comodificarea culturii si productia in masa de carti, filme, discuri, stiri, arta, se supune, conform acestora, la legile productiei de marfuri analizate in Das Capital. Productia de cultura si stiri este subordonata profitului. Valorile sunt determinate pe baza relatiei intre cerere si oferta.

Aspectele spirituale ale capitalismului observate de Marx: reificarea omului, fetisismul marfii, alienarea, sunt cu atat mai mult amplificate atunci cand informatia sau creatia artistica devin marfa. Efectele negative se vad in estetica kitch, comodificarea fanteziiilor sexuale sau distructive, superficialitatea spectacolului, si, nu in ultimul rand, pozitivismul vulgar.

Termenul Marxism Cultural a fost descoperit de paleoconservatorii americani in contextul reinventarii razboiului cultural in decada ‘90. Fara sa incerce (sau sa fie capabili) sa inteleaga preocuparile academice ale Scolii din Frankfurt, paleoconservatorii s-au lasat sedusi de cuvantul “marxism” interpretat dupa filozofia lui Marge Simpson: “Am auzit ca voi in URSS nu aveati voie sa serbati Craciunul si m-am intristat. Ce fericita sunt ca m-am nascut in America”.

Paleoconservatorii reprezinta vocea Americii rurale, cea cu ferme si biserici de lemn, impotriva culturii urbane. Fara sa stie, au multe lucruri in comun cu critica culturii de masa a Scolii din Frankfurt. Diferenta este ca in timp ce marxistii vad in degenerarea culturala efectele impunerii profitului deasupra valorilor, paleoconservatorii, si o mare parte din AltRight, o explica prin infiltrarea Marxismului in cultura. Pentru ei, salvarea este intoarcerea la timpurile bune ale ‘50.

Ironia consta in faptul ca sotiile care stateau acasa si sotii care castigau destul pentru o viata decenta si educatia copiilor, plus un concediu anual, au disparut tocmai din cauza capitalismului financiar. La fel de ironic este ca imigratia fortei de munca ieftina, dezertarea industriei si joburilor, ckeckul de welfare, ghetoul, sunt aspecte inerente ale acestuia. Daca Marxismul are solutii utopice, cel putin vede bine cauzele structurale. Paleoconservatorii si Alt-Right vaneaza fantome.

Susan Jacobi considera ca obscurantismul religios si cultura de consum sunt doua fete ale aceleiasi monede numita “the age of American unreason”. Cauza principala, spune autoarea, este educatia precara. Solutia ar fi deci educatia buna. Insa in imperiul oligarhic-financiar in care traim pe toate meridianele, se crede ca problema educatiei se rezolva aruncand mai multi bani in sistem. Daca Marxismul Cultural are aici un argument, este acela ca banul este mai degraba o parte a problemei.

Cineva a postat nu de mult pe Reddit doua fotografii, luate la interval de o jumatate de secol, intr-un magazin de cumparaturi. Prima, in alb & negru, arata un grup de cumparatori zvelti si imbracati destul de elegant pentru cumparaturi. A doua prezinta in prim plan fesele imense ale unei femei in ciorap-pantalon strans pe trup. Alaturi se vede burta la fel de mare sub un t-shirt cu “Go Braves” ale sotului. De ce s-a schimbat fata Americii?

“Din cauza Marxismului Cultural”, a fost primul raspuns. Marxismul este egalitarian, deci condamna “body-shaming” si tinuta clasei de mijloc. Alt post sustine ca din cauza aceluiasi Marxism Cultural, (citeste „din cauza evreilor”), rasa alba si-a pierdut instinctele atletice. Mai mult, marxistii ne-au invatat sa mancam fulgi de cereale cu zahar ca sa nu ucidem animale.

Nimeni nu a mentionat profiturile fabuloase ale industriei de corn-syrup, soda drinks, fast-food, chips. Nimeni nu face legatura intre hainele ieftine si muncitorul reificat: marfa ieftina in ambalaj ieftin. Aspectul de gunoi uman ar fi rezultatul egalitarianismului, nu al inegalitatii.

In concluzie, exista Marxism Cultural? Exista, dar nu este o conspiratie. Are un argument valabil? Fara indoiala. Are solutii? Aici sunt inclinat sa dau dreptate conservatorilor. Nu putem sa ne debarasam de capitalism la fel cum nu putem sa ne debarasam de darwinismul social. Lumea-i cum este si ca dansa suntem noi. Insa, contrazicand teza lui Marx, rolul filozofului nu este sa schimbe lumea ci sa o interpreteze. Aici este contributia Scolii din Frankfurt.

Ingineri cu ochii oblici si avantajul romanului de a se fi nascut poet

Nu stiu ce perversiuni asiatice o practica Kim Jong-un in spatele usilor dar sunt sigur ca gadafizarea nu este pe gustul lui. Ma refer la sodomizarea cu baioneta intru satisfactia voarista a stapanilor lumii libere.

Singura lui sansa de a evita soarta lui Sadam si Gadafi este sa convinga restul lumii ca poseda tehnologia sa detoneze o bomba cu hidrogen si sa o transporte cu o racheta intercontinentala.

Ultima explozie pare sa sustina pretentia lui Kim. Nu se naste asiaticul inginer asa cum romanul se naste poet?

In cazul acesta, relatiile vor intra in faza de detenta. RDK va devenii probabil o alta economie comunista de piata condusa cu mana de fier in Asia. Partidul va construii chiar si biserici. Pastori securisti vor povesti Apusului cum le-au fost ascultate rugaciunile.

THEY ARE HERE TO HELP. Zanganitul de sabie genereaza profit.

Scepiticismul expertilor este insa bine intemeiat. Bomba H implica o explozie controlata in stagii multiple, de la fisune la fusiune de elemente usoare, tritium – helium – hidrogen. Numai US, Rusia, China, Franta, si UK poseda tehnologia complicata.  India si Pakistanul au realizat doar explozii mixte,  fisiune plus fusiune de tritium. Acestea nu sunt insa destul de puternice pentru a asigura doctrina MAD. India si Pakistanul incearca de mult sa realizeze tehnologia bombei in stagii multiple pentru a se ameninta reciproc cu trimiterea in Nirvana, respectiv la cele 72 fecioare, dar eforturile au fost deocamdata zadarnice. Coreea de Nord este nou venita in clubul atomic. Este greu de imaginat ca ar fi realizat deja o explozie in stagii multiple.

Probabil este o cacialma. Dar cacialmaua se joaca la ambele capete. Experimentele nucleare si rachetele lui Kim genereaza profituri pentru contractorii complexului militar-industrial. Hollywood va mai trage un Red Dawn de cateva sute de milioane. „They are here to help”.  Alte doua generatii de Kimi sunt asigurate.

Uneori ma trezesc noaptea dintr-un cosmar cu fiul lui Nicu Ceausescu reales. Ce bine ca noi, romanii, ne-am nascut poeti, nu ingineri cu ochii oblici.

Ultima sansa a Crestinismului