Etica vetero-testamentară

24 martie 2014 de 333 comentarii

În definiția psihologică seculară, moralitatea reprezintă suma comportamentelor și intuițiilor ereditare care au rolul de a inhiba egoismul, încurajând comportamentul responsabil și asigurând bunul mers al unei societăți. Comportamentul moral decurge din interacțiunea socială. Există teorii foarte bine argumentate care explică originea comportamentului moral. Pentru creștinii conservatori, aceste idei par innacceptabile, întrucât par să Îl scoată pe Dumnezeu din ecuație. Fără o normă scrisă (Biblia, Decalogul), omul ar fi incapabil să ierte și să iubească semenii. Pentru a analiza această pretenție, este necesar să înțelegem etica vechiului Israel, așa cum transpare din Vechiul Testament.

Legea Ceremonială
Levitic 18.5: ”Să păziţi legile şi poruncile Mele: omul care le va împlini, va trăi prin ele.” La primirea ei, poporul promite să respecte Legea. Drept răsplată pentru ascultare, Dumnezeu le promite prosperitate materială și pace. În caz contrar, le promite blesteme: pedeapsă divină, război, foamete și molime. Existau două motive pentru care un evreu respectă Legea: a. obligativitatea ascultării poruncilor lui Yahweh și b. teama de contaminare.

a. Poruncile divine – obligatorii
Pentru un evreu din vechiul Israel, dilemele etice contemporane ar fi fost irelevante! El nu ar fi fost interesat de binele concret, utilitar, pe care l-ar fi putut face semenilor. Tot ce conta era ascultarea absolută a Legii. Întrucât omul care împlinește legile și poruncile Torei ”va trăi prin ele”, respectarea lor avea prioritate în fața binelui făcut semenilor.
Marcu 7.11: ”Voi, dimpotrivă, ziceţi: Dacă un om va spune tatălui său sau mamei sale: Ori cu ce te-aş putea ajuta, este Corban, adică dat lui Dumnezeu, face bine”. 
Numeri 15.30 ”Dacă cineva, fie băştinaş fie străin, păcătuieşte cu voie, huleşte pe Domnul: acela va fi nimicit din mijlocul poporului său”. Pedeapsa capitală era valabilă și în cazurile de întinare ceremonială: Numeri 19.13 ”Cine se va atinge de un mort, de trupul unui om mort, şi nu se va curăţi, pângăreşte cortul Domnului; acela să fie nimicit din Israel.” 
Dintre străini, anumite popoare erau proscrise, iar evreii aveau un mandat divin de exterminare. Un evreu credincios îndeplinea toate aceste îndatoriri, fără remușcări și dileme. Singura lui temere era aceea de a nu călca vreo poruncă divină. Citește mai mult din acest articol

Înregistrat sub Editorial Tagged with , , , ,

Non-reasoned Unreality in gradina cu aroma de Shangri-La

16 martie 2014 de 172 comentarii

Pentru ca, de un timp incoace, domnul profesor Aurel Ionica cerseste atentia pe acest forum, trimitandu-ne la diferite materiale ale domniei sale, am gasit cu cale prea alesule Teofile…a stai, asta e din povestea cu romanii si gladiatorii. In fine, sa-i dam cezarului ce e al cezarului si lui Aurel Ionica ce mai ramane dupa ce ii analizam articolele.

AI, asa cum ii voi spune aici, ne-a trimis cu bunavointa parinteasca spre doua articole pretins revelatoare pentru primele 3 capitole din cartea Genezei. E vorba de Created Reality and Reality That Creates Reality (sa-i zicem CRRCR)  si  Reasoned Reality in the Garden of Eden (ii vom spune RRGE). Din lucrarea a doua, mult mai extinsa, ma intereseaza doar sectiunea referitoare la povestirile creatiei (primele 10 pagini)

In loc de introducere trebuie specificat ca aceste doua materiale trebuie luate cu multa lamaie. Un material de 28 de pagini (CRRCR)  in care apare de 23 de ori cuvantul „idiot” transmite nu doar niste carente academice ci nevoia de a suplini argumentatia prin carje psihologice. ( RRGE are 17 ocurente).  Sau poate ca e mare fan Dr House. Cine e mai curios, sa verifice cuvintele dumb si stupid. Din aceiasi legiune. Citește mai mult din acest articol

Înregistrat sub Editorial Tagged with , , ,

Neil deGrasse Tyson are dreptate: este bad design

14 martie 2014 de 102 comentarii

Prieten mi-e Beni, dar mai prieten mi-e adevarul. Neil are dreptate.  Aparatul reproductiv este „bad design”. Dar mai intai sa definim termenii. “Bad design” nu insemneaza ca organul respectiv nu este perfect adaptat pentru functia lui, ci ca Dumnezeu nu a creat un organ nou pentru fucnctia de reproducere, ci a lasat evolutia sa foloseasca ce avea. Inteligent Design sustine notiunea de complexitate ireductibila, in care toate partile trebuie create simultan, intrucat organul nu poate functiona fara una din ele. Conform filosofiei ID, Dumnezeu ar fi creat aparatul de reproducere perfect si l-ar fi asezat unde a gasit cu cale. Teoria evolutiei sustine ca aparatul reprodcutiv si aparatul urinar au o evolutie comuna si au folosit in cea mai mare parte din istoria vietii acelasi orificiu ca si intestinul. De aici proximitatea/promiscuitatea anatomica. Hai sa lasam faptele sa vorbeasca.

  1. Gonadele si osmosa existau in animalele primitive (ca meduza sau buretele) inainte de existenta unori canale de transport. Gametii se elimina prin gura in apa marii pentru a fi fertilizati de alti gameti (ca icrele). In astfel de specii, de cele mai multe ori, animalul produce gameti de ambele sexe care se reproduc in interiorul organismului. De unde lipsa de schimb de informatie genetica, si inghetarea in forme primitive.
  2. In vertebrate, gonadele sunt asezate langa rinichi. De aceea gametii se folosesc de canalul urinar ca mijloc de transport. Evolutia se foloseste de ce are.
  3. Toate vertebratele, inafara de mamiferele placentate, au o deschizatura numita cloaca (canal in latina) care serveste de anus, aparat urinar si aparat reproductiv.
  4. In mamiferele placentate, cloaca se pastreaza doar in faza embrionara, iar la sfarsitul gestatiei se diferentiaza in anus si aparat urinar-reproductiv. Gonadele coboara in scrotum (cu exceptia elefantului, hienei, unor rozatoare si insectivore). Evolutia foloseste ce are.
  5. La primate, femela a dezvoltat un canal diferit pentru reproducere, dintr-o formatie renala embrionara, care la mascul dispare inainte de nastere. Noi suntem primate. Femeia foloseste canale diferite pentru reproducere si urina. Barbatii folosesc acelasi canal pentru ambele functii. Care este designul perfect?
  6. Toate placentatele inafara de primate folosesc urina ca semnal sexual. Cine a plimbat un caine prin parc stie ca trebuie sa se opreasca cu rabdare langa fiecare copac. Aceasta este din cauza canalului comun. Evolutia a folosit canalul comun pentru a dezvolta un mecanism de investigare a partenerului prin miros. Primatele sunt singurele mamifere care sunt trezite sexual prin privire. Nu ca masculii ar admira estetic femelele. Ati observat acea umflatura rosie la femela maimuta cand ati vizitat parcul zoologic? Este un semnal care indica ovulatia. V-ati intrebat de ce este rosul culoarea pasiunii? Evolutia foloseste ce are.

Asadar, Neil are dreptate. Dumnezeu nu a inventat un organ special pentru functia de repoducere, ci a lasat evolutia sa foloseasca aparatul urinar-excretor. Cu toate problemele, inclusiv cazuri nefericite in care cloaca apare ca un atavism la unele femei. Eu cred ca evolutia prin sansa si mijloace naturale nu exclude un plan divin. Ma indoiesc insa ca putem gasi dovezi de “inteligent design”. Caci “cine a cunoscut gandul Domnului”? Stiinta nu poate nici dovedi nici infirma existenta lui Dumnezeu. Daca adoptam insa falsa dilema “design sau ateism”, ateii ne bat cu o mana la spate.

Neil deGrasse Tyson are dreptatesi si atunci cand spune ca natura universului este “chance and contingency”. Daca vrem mai mult decat atat, trebuie sa privim in spatele universului. Aici Biblia are mult de spus, dar noi o confundam cu cartea de colorat. Sau sa priveasca la omul-Dumnezu crucificat.

Înregistrat sub Editorial Tagged with , , , ,

Cosmos II: “the black guy doesn’t die in this movie”

13 martie 2014 de 58 comentarii

Acum 16 ani mi s-a oferit privilegiul de a manca faramituri sub masa stapanilor la un fast-food din Atlanta. Timp de cateva luni m-am intalnit saptamanal cu un grup de WASP Southern-Baptists si SDA intr-un program de “christian accountability”. Caine flamand ce eram, mi-a ramas osul in gat atunci cand am auzit prima data expresia “Satan and Sagan”.

Carl Sagan reprezenta pentru mine tot ce poate oferi mai bun America. Ca narator era egalul lui Mark Twain. Ca perceptie poetica a universului, era un al doilea Poe. Ca astronom era egalul lui Hubble. In programul spatial, a fost unul din pionerii explorarii periferiei sistemului solar. Ca matematician, a propus elipsele kepleriene care au permis lui Voyager sa navigheze, folosind gravitatia corpurilor ceresti, pana in spatiul intergalactic. Din punct de vedere religios, Sagan iti ofera sentimentul unitatii cu universul. “Suntem cenusa stelelor arse”. “Suntem universul constient de sine I nsusi”. Ca unul pentru care orice intrebare este legitima, Sagan ridica si intrebarea despre Dumnezeu, dar recunoaste ca mintea noastra nu o poate rezolva. Ca umanist, a fost autorul mesajului nostru catre stele, in cele doua limbaje universale, geometria si muzica. Ca experimentator social, a fost un copil genial al anilor ’60, un progresist si un pacifist radical.

Desigur ca Sagan nu a fost crestin, dar a oferit crestinilor cateva provocari care nu pot duce decat la o articulare mai buna a teologiei naturale (John Polkinghorne vine in minte), si ocazia unui dialog civilizat (ma refer la manierele lui Sagan).

Aveti ma jos partea ‘crestina’ a dialogului:

I look forward to my home in Heaven, and Earth after evil people like Sagan, and Satan are no longer polluting it and tempting others to be hateful like them, and after it’s been melted down and reformed into perfectly beautiful safe place.

Praise the Lord brother, dar chestia cu pamantul “melted down si reformed” nu mai este suficienta de cand Pioneer a poluat galaxia cu acordurile lui Beethoven si schita pacatoasa a unui cuplu care face pe locuitorii lumilor necazute sa puna mainile la ochi. Unde mai pui ca si Satana s-a intors in cer calare Voyager.

Acesta este si motivul pentru care rebootul lui Cosmos narat de Neil deGrasse Tyson: Cosmos: A Space-Time Odyssey, incepe cu un tribut pentru Giordano Bruno. Bruno nu a fost un om de stiinta ci un vizionar. Sagan nu a fost doar un om de stiinta, ci si un vizionar. Cat despre Tyson, el spune ca adevaratul om de stiinta nu este doar un laborant cu post-doctorat, ci mai ales cineva al carui creier este programat de o viziune stiintifica a lumii, si pentru care nu exista intrebari interzise.

Mai important este insa contextul similar cu cel din timpul lui Bruno. Ceea ce am admirat todeauna la America este exact lucrul pentru care cercurile traditionale si Biserica Ortodoxa o dispretuiesc: America nu a avut un Ev Mediu, ca atare nu are traditii nationale si sfinti. Ceea ce nu stiam acum 15 ani este ca in America Evul Mediu a fost re-inventat in secolul XX de crestinii speriati de modernitate. Nu numai ca suntem martoriiunui nou razboi sfant impotriva stiintei, dar acest razboi s-a si radicalizat in comparatie cu timpul lui Sagan. Razboiul impotriva stiintei este insotit de un atac impotriva societatii seculare si un revizionism istoric care contesta redacinile iluministe ale US. Ma astept ca noul Cosmos sa starneasca o reactie mai violenta, mai deschisa si mai politicizata decat seria lui Sagan.

Numai ca s-au mai intamplat si altele intre timp. Mai intai, stiinta a facut progrese fantastice de la primul Cosmos. Cineva trebuie sa fie astazi foarte “umplut de duhul” sau foarte „born again” ca sa nu vada cat de solid este cazul lui Sagan/Tyson. De exemplu fraza” suntem cenusa stelelor arse”. Avea sanse pe timpul lui Sagan pentru cine intelegea nucleosinteza si ciclul de viata a stelelor. Tyson va arata probabil ca praful cosmic din sistemul solar contine izotopi de Ne formati in trei tipuri de nove si supernove (AGB), si ca acesti izotopi sunt cu doua miliarde de ani mai vechi decat sistemul solar. Sau va arata modul in care atomi de C, H, O, Ph, si S in particulele de ghiata din spatiu sunt bombardate de radiatii solare si formeaza aminoacizi. Huston, we have a problem.

Mai este si o alta problema. Tyson nu este Sagan. Este ucenicul celui din urma, de la care a mostenit pasiunea si viziunea stiintifica, dar, spre deosebire de maestrul sau delicat si impaciuitor, Tyson este un negru crescut pe strazile din Bronx unde nu se intoarce obrazul celalalt. Introducerea cu Bruno este un semn ca nu intentioneaza sa o faca nici in Cosmos. In idiom de Bronx “the black guy doesn’t die in this movie”.

Înregistrat sub Editorial Tagged with , , , ,

Ultimul delir paranoic in Adventism

4 martie 2014 de 102 comentarii

Pana ce Walter Veith ne va explica cum au provocat iezuitii criza din Ukraina, Doug ne ofera o noua predica traznitoare despre papa. La data cand scriu, emisiunea video de la AF a ajuns deja epidemica si a fost tradusa in romaneste.

Despre ce este vorba?

De curand a avut loc o mică conferința în Texas, unde un grup de lideri harismatici au ascultat o prezentare a episcopului anglican Tony Palmer, urmata de un videoclip inregistrat pe celularul sau, in care papa adreseaza audientei din Texas un apel la unitate in diversitate. Tony Palmer a facut introducerea cu o prezentare destul de trunchiata a istoriei reformatiunii si contrareformatiunii, insistand ca ruptura intre lutherani si catolici s-ar fi incheiat odata cu semnarea unei formule teologice comune cu privire la Justificare. Este timpul, spune el, ca si evanghelicii sa semneze acest document. In treacat fie spus, declaratia comuna nu este cu nimic deosebita de felul in care teologia adventista mainstream defineste Justificarea.

Papa a vorbit cu umilinta ca de la egal la egal si nu a facut nici o aluzie ca evanghelicii sa se intoarca sub jurisdictia Romei. Argumentul lui a fost acela ca iubirea de aproapele este mai importanta decat doctrinele care ne separa, si a lasat sa se inteleaga ca recunoaste bisericile protestante, atunci cand le-a cerut sa se roage pentru el. Francis nu s-a prezentat pe sine ca „parinte” ci ca „frate”. Palmer insusi a subliniat ca notiunea de catolicitate nu insemneaza Romano-Catolicism ci universlitatea crezului crestin.

 Pe scurt, suna mai degraba ca un Interfaith Prayer Breakfast decat ca o conspiratie pentru impunerea decretului duminical. Asadar, unde e problema?

Explicatia lui Doug este un splendid non sequitur. Pe romaneste, unde dai  si unde crapa. Intalnirea asta este inceputul decretului duminical. Argumentul? Noi stim ca vine decretul, deci intalnirea trebuie sa fie despre decretul duminical.

S-a intamplat odata ca o femeie care tocmai ma depasea pe un drum rural mi-a facut semn sa las geamul jos. Am facut cum spunea, presupunand ca ma va anunta ca nu-mi merge becul din spate. Spre surprinderea mea, a inceput sa urle la mine: “I am wondering why you bastards continue to follow me?” Am pus acceleratia la podea si am demarat cu rotile scartaind, mai inainte ca femeia sa ma impuste in self-defense.

Morala: cand cineva care te ajunge din urma pretinde ca este urmarit de tine, nu are rost sa apelezi la ratiune. La fel cum nu are rost sa rationezi cu un sot care se plange ca tipul de la TV se uita mereu in directia sotiei lui. Omul are argumentele lui. E urmarit de politia secreta, are o camera in TV, show-ul a fost regizat de serviciul secret special pentru el, iar sotia, care stie toate acestea, flirteaza cu agentul secret. Se numeste delir paranoic.

Nici eu nu voi incerca sa conving pe nimeni ca intalnirea din Texas nu are nimic de a face cu profetia. Orice argument as aduce va fi considerat o dovada ca sunt fie apostat fie infiltrat. Intrebati psihiatrul.

Aveti dreptate. Bisericile noastre in care ingerii casca si demonii textuiesc sunt monitorizate de papa si infiltrate de iezuiti.Toate evenimentele din ultimele doua decade, de la razboiul din Irak la conflictul din Ukraina, au fost regizate de iezuiti/iluminati cu cu scopul final de a ne neutraliza pe noi, care suntem ultima piedica in calea noii ordini mondiale. Numele noastre sunt scrise pe lista neagra a papei. SUNTEM IMPORTANTI. Acum ne putem ocupa de ceva serios?

Înregistrat sub Editorial Tagged with ,

Dansul macabru al scheletilor din frigider

28 februarie 2014 de 30 comentarii

George Bernard Shaw spunea ca daca nu poti scapa de scheletele familiei, le poti face cel putin sa danseze.

Pentru ca Ianis a deschis deja frigiderul cu scheleti, va propun sa urmarim dansul macabru. Orchestra canta Șostakovici.

Pe la mijlocul anilor 1860, Ellen si James au fost rugati sa mijloceasca pentru vindecarea unui bolnav. Redau mai jos istoria asa cum poate fi gasita in 1T.

He was pale and emaciated. He requested the prayers of the people of God. He said that his family were sick and that he had lost a child. He spoke with feeling of his bereavement. He said that he had been waiting for some time to see Brother and Sister White. He had believed that if they would pray for him he would be healed. We told him that we were unacquainted with his life, that we would rather those who knew him would pray for him…In a dream the case of that man was clearly presented. His course from his childhood up was shown…  He had practiced self-abuse from his boyhood up, and he had continued the practice during his married life… His moral principles were so weak that when brought in conflict with long-established indulgence they were overcome. The baser passions had gained the ascendancy over the higher nature”. I asked him in regard to health reform. He said he could not live it. His wife would throw graham flour out of doors if it were brought into the house. This family had been helped by the church. Prayer had also been offered in their behalf. Their child had died, the wife was sick, and the husband and father would leave his case upon us for us to bring before a pure and holy God, that He might work a miracle and make him well… Here was a man debasing himself daily, and yet daring to venture into the presence of God and ask an increase of strength which he had vilely squandered, and which, if granted, he would consume upon his lust.

Exista trei aspecte semnificative in relatarea Elenei White.

1. Legatura intre reforma sanitara si YEC. Conditia bolnavului este urmarea risipei de energie vitala prin “self-abuse”. Premisa este ca la creatiune omul a fost inzestrat cu o cantiatate limitata de energie vitala. Principala cauza a bolii este pacatul, i.e. risipa de energie vitala. Efectele acestei risipe se transmit lamarckian de la o generatie la alta. Din cauza diminuarii energiei vitale, omul a degenerat de la conditia lui Adam (tipologie anglo-saxona, patru metri, tinerete fara batranete, viata masurata in secole), la conditia mizerabila a omului modern. Mai mult, omul va deveni o specie extincta in cateva generatii, daca nu face o reforma urgenta in stilul de viata, mai ales in alimentatie, imbracaminte si practici sexuale.

Legatura cu YEC este data de notiunea perfectiunii orginale a formelor de viata si, mai ales, de idea ca energia vitala originara nu ar fi putut dura mai mult de aproximativ 6 milenii.

2. Dimensiunea eschatologica. Vitalismul si obsesia degenerarii rasiale erau teme comune in societatea victoriana. Altfel cum reusea Kellogg sa circumcida doua treimi din America? Ellen White adauga insa aici imperativul perfectiunii ultimei generatii. Aspectul pozitiv (sa recunoastem) este idea ca sufletul nu exista independent de trup. Aspectul problematic este utopia intoarcerii la “stilul de viata din Eden” si “ultima zi pe pamant sa fie ca prima zi din cer”.  Cei care fundamenteaza filozofia vegan pe teza ca omul a fost facut sa fie fructivor, nu se intreaba de ce leul nu s-ar poate intoarce si el la pasune. Dimensiunea eschatologica a reformei sanitare adauga o nota de urgenta care duce in mod natural la extreme si fanatism.

3. Jocul puterii si starea de urgenta. Este evident ca Ellen White s-a folosit de aceasta situatie pentru a-si intari controlul asupra bisericii. Imaginati-va prin ce au trecut patriarhii barbosi cand au aflat ca Ellen White inspecteza, in viziune, dormitoarele lor si poate sa vada ce se intampla sub plapuma. Biserica s-a multumit de-a lungul istoriei sa controleze sufletele. Ellen White pretinde controlul asupra trupului. Ideea nu este noua. Incepand din sec XVII, mai multe secte protestante au practicat sistemul de control asupra vietii private si au incurajat membri sa se spioneze unii pe altii. In Adventism, acest control total al individului se face in numele si pe baza scrierilor sorei White. De aceea atunci cand te intalnesti cu cineva din biserica la supermarket sa uita imediat in caruciorul tau.

Acest control absolut asupra credinciosului devine tot mai mult o replica a starii de urgenta care justifica anularea libertatilor intr-o dictatura moderna. Ideea este ca atunci cand tara este in primejdie este o crima politica sa dezbati sau sa chestionezi deciziile conducatorului suprem. Cand persecutia este la usa, ploaia tarzie este intarziata, numarul celor 144k este aproape complet, a gandi insemneaza tradare.

In concluzie, YEC, reforma sanitara si perfectiunea ultimei generatii sunt instrumente de control absolut asupra vietii individului de catre o grupa care revendica mantaua Ellenei White.

Înregistrat sub Editorial Tagged with , , , , ,

Porn flakes si scheletii din frigider

24 februarie 2014 de 33 comentarii

O vorba din batrani spune ca nu e bine sa dezgropi mortii; o alta zice ca despre morti sa vorbim numai de bine. Cum se intampla adesea in spatiul acesta public, din cand in cand discutiile ajung invariabli la tema numita mostenirea Ellen G White in adventism. (scriu din perspectiva unuia care a citit o mare parte din scrierile EGW, care i-a impartasit credinta si  care i-a acordat un loc special in galeria eroilor religiosi)

Pornind de la clipul TED , numit Christopher Ryan: Are we designed to be sexual omnivores? am inceput sa citesc cartea Sex at Dawn: The Prehistoric Origins of Modern Sexuality. Clipul de pe TED este o prezentare succinta a cartii amintite (ea se poate descarca de aici si se poate citi cu Calibre). O prezentare foarte buna a cartii gasiti pe wiki

Dincolo de tema principala (prezentanta convingator si intr-o forma atractiva), mi-a atras atentia un capitol spre final numit Kellogg’s Guide to Child Abuse.

Evident, acel Kellogg caruia adventismul, prin Ellen G. White (dar si restul Americii) trebuie sa-i multumeasca pentru atitudinea anormala si dezaxata vizavi de sexualitate.
Iata cateva idei extrase din infamul capitol:
– ca unul care practica si recomanda abstinenta si inlocuia actul sexual cu o clisma buna, Kellogg se lauda cu performanta nesatisfacerii sotiei timp de 4 decenii neintrerupte!
– masturbarea era considerata una din marile rele ale societatii (conform autorului, America inca nu si-a revenit pe tema asta)
– in lupta contra masturbarii, doctorul nostru are 2 tehnici imbatabile:
a) circumcizia baietilor fara anestezie, nu in sensul ritualului evreiesc cunoscut ci ca metoda de alungare a dorintelor sexuale prin asocierea durerii cu atingerea organului sexual;
b) a doua tehnica, mai drastica: o operatie prin care penisul era cusut si blocat astfel incat sa previna erectia …
– ca sa nu fie discriminare, Kellogg are ceva de spus si despre fetite: recomanda turnarea de acid carbolic (fenol, un dezinfectant iritant) peste clitorisul fetitelor, pentru a descuraja atingerea acestuia.
– in plus, din carte am aflat ca filozofia din spatele productiei de fulgi Kellogg (ca si de biscuiti Graham) era legata de combaterea masturbarii. Se pare ca hrana asta ar fi trebuit sa descurajeze masturbarea la americani. Astazi ea face parte din ceea ce se numeste reforma sanatatii la adventisti .

Ce legatura exista intre masturbare, hidroterapie, vegetarianism, fulgi de cereale, painea graham si doctrima numita reforma sanatatii vom vedea mai jos. Pentru cine doreste un studiu mai avansat, recomand articolul: Porn Flakes – Kellogg, Graham and the Crusade for Moral Fiber

Daca tot am scot scheletii din sifonier la plimbare, sa ii tragem putin de limba:

„All kinds of stimulating and heating substances; high-seasoned food; rich dishes; the free use of flesh; and even the excess of aliment; all, more or less – and some to a very great degree – increase the concupiscent excitability and sensibility of the genital organs…” – Sylvester Graham

„A remedy [for masturbation] which is almost always successful in small boys is circumcision…The operation should be performed by a surgeon without administering an anesthetic, as the brief pain attending the operation will have a salutary effect upon the mind…” – Dr. John Harvey Kellogg

Cateva idei promovate de Graham (predicator si evanghelist prezbiterian):
– masturbarea duce la aparitia debilitatii
– mancarea de carne provoaca pasiuni carnale animalice
– masturbarea e numita „self abuse” si „self pollution”, cu conotatiile de vinovatie de rigoare
– hrana vegetariana (in special cea bazata pe cereale pregatite dupa o tehnica anume) poate vindeca comportamentele aberante amintite mai sus

Va suna cunoscut?
Ucenicul lui Graham, James Caleb Jackson (1814-1895) a dus mai departe tratamentul contra masturbarii adaugand hidroterapia cerealelor prelucrate de Graham. Sanatoriul acestuia ajunge sa fie vizitat de Ellen G. White, trimisa de un inger. La intoarcere, aceasta, la indemnul ingerului, isi convinge tovarasii de credinta sa construiasca un sanatoriu identic la Battle Creek.

Si asa intra in scena John Harvey Kellogg, discipol al aceluiasi Graham, omul responsabil cu implementarea ideii. Spre deosebire de Graham, care nu avea nicio pregatire stiintifica, Kellogg este medic astfel ca, din gura lui, si dublate de stampila divina pusa de EG White, ideile lui Graham cu privire la alimentatia vegetariana pentru combaterea maladiei sexualitatii se raspandesc la publicul larg si prind radacini puternice in societatea americana pana astazi (parca e o mema in filmele de astazi: familia normala ce traieste visul american consumand fulgi de cereale la micul dejun)
Cartile Ellenei White pe tema sexualitatii (masturbare, pasiunile carnale animalice in cadrul casatoriei..) ca si cele pe tema alimentatiei vegetariene scrise in acea perioada pot fi mult mai bine intelese in acest context; ideile nu sunt deloc originale sau, conform unora mai zelosi, inspirate divin. As aminti aici si dezbaterile teologice in sanul adventismului, in anul 1888 si dupa, si implicatiile teologice ale alimentatiei vegetariene  in obtinerea sfinteniei si perfectiunii (evident, prin alungarea pasiunilor sexuale nesfinte)

Cu riscul de a fi inteles gresit, indraznesc sa afirm ca sistemul numit de adventism Reforma sanatatii, venit de la Sylvester Graham si John Harvey Kellogg, stropit cu busuioc de Ellen G White si livrat ca descoperire divina, este unul din marii scheleti ai adventismului contemporan.

Maine dimineata, daca va veti servi cu niste fulgi crocanti de cereale la micul dejun sau cu ceva gem intins pe o felie de paine graham, aduceti-va aminte ca  cineva planuieste, fara voia dumneavoastra si fara vreun diagnostic,  sa va vindece de masturbare sau de „pasiuni animalice”.  Unii numesc asta reforma sanatatii si bratul drept al soliei celui de-al treilea inger (scuzati jargonul) pentru altii e doar o noua ocazie de a intra cu cizmele in viata intima a individului, de a ii dicta obiceiurile sexuale si de a-l vindeca de boli inventate.

Se zice ca nu e bine sa ai scheleti ascunsi in dulap; se pare insa ca e sanatos sa ii pastrezi la frigider pentru ca nu se stie niciodata cand ai nevoie de unul proaspat.
Mai ales cand se pune de o redesteptare si o reforma 🙂 . Plus ca e un ingredient de nelipsit pentru sfintire.

Înregistrat sub Editorial Tagged with , , ,

Imparatul gol face parada modei la Creation Museum

8 februarie 2014 de 114 comentarii

Oamenii de stiinta nu dezabat creationismul din acelasi motiv pentru care nu dezbat pamantul plat. Atunci cand imparatul defileaza gol pe strada, nu are rost sa intri intr-o dezbatere cu cei care-i admira toaleta. Ei vad bine ca imparatul este gol, dar considera ca ceea ce vad este o doar o iluzie. Dezbaterea devine vanatoare de fantome.

Creationismul se reduce in ultima instanta la idea ca universul este o iluzie. Dumnezeu l-a creat pe Adam deplin matur, acum cateva minute. Are buric, are maseaua de minte, vorbeste cu fluenta unui om bine educat, priveste lumea ca ochii si mintea unuia cu experienta. Dar s-a nascut acum cateva minute. Universul pare vechi de 13,8 G dar are 6k. Ceasurile atomice indica timp adanc pentru ca au fost re-setate. Coloana geologica exista, dar a fost facuta de Dumnezeu atunci cand a aranjat fosilele potopului dupa modelul arborelui lui Darwin (ascunse sunt caile Domnului). Genetic markers nu sunt dovada stramosului comuni ci a amalgamarilor demonice.

Este interesant ca gnosticii foloseau exact acelasi argument cu privire la Isus. Imparatul nu sangereaza gol pe cruce. Trupul lui Isus este o iluzie, la fel ca si lumea in care traim. Pe de alta parte, acceptand teza inerantismului biblic si ca Geneza ar fi fost dictata de Dumnezeu, intrebarea este daca putem avea incredere ca Dumnezeu spune adevarul in Biblie dupa ce ne-a mintit in natura.

Rene Descartes a exprimat substanta teologiei lui Bacon, Galileo si Kepler atunci cand a spus ca axioma fundamentala a stiintei este acea ca exista o relatie absoluta intre adevarul logic si cel ontologic. Pe scurt, putem extrapola legile prezente ale naturii in toata istoria universului tocmai pentru ca Dumnezeu nu minte. Creationismul este din acest punct de vedere o forma de gnosticism.

Intorcandu-ne la problema dezbaterii creationismului, un om de stiinta nu poate dezbate creationismul, pentru ca o asemenea dezbatere ar implica negocierea axiomei fundamentale a inteligibilitatii universului. Odata axioma nemai fiind axioma, stiinta nu mai este stiinta, si creationismul va declara victorie, sau cel putin remiza. Cei care admira hainele imparatului gol se lauda ca stiinta nu poate dovedi ca imparatul e gol. Quod erat demonstrandum.

Insemneaza ca Bill Nye a gresit acceptand dezbaterea de saptamana trecuta? Relaxati-va domnilor. “The science guy” stie ca cei care contempla osanzile obscene ale imparatului defiland gol la Creation Museum, cu entuziasmul unui spectator la o parada a modei in Paris, nu pot fi convinsi ca realitatea nu este o iluzie, si nici ca iluziile lor nu sunt reale. Nye nu se adreseaza lor. Tinta lui Nye este copilul din gloata lui Ken Ham, a carui minte nu este inca echipata cu mecansimele defensive ale parintilor lui. Copilul acesta va putea face ceea ce nu poate Nye. Cititi povestea lui Anderson. Nici un argument nu poate demola iluzia hainelor imparatului. Strigatul unui copil o va face.

Daca nu ma credeti, uitati-va in jur. Toate efortutile industriei miliardare de gogosi se prabusesc in fata unui tanar echipat cu un laptop.

Înregistrat sub Editorial Tagged with , , , ,

Despre interpretarea Bibliei, fara barba, din tambal

28 ianuarie 2014 de 67 comentarii

Dupa ce domnul profesor a avut bunavointa sa ne explice, din start, ca problema inspiratiei devine din ce in ce mai  gaunoasa pe masura doctoratelor adunate si dupa ce ne-a abandonat  pe traseul  ou – gaina (probabil intr-un anus de gaina fara gaina insasi) m-am intrebat: ce (mai) este  interpretarea Bibliei?

In mod normal nu exista interpretare fara interpret si asta ma duce cu gandul la muzica (exclud aici inteligenta artificiala din Her).  Daca o partitura e moarta fara amprenta personala a unui muzician, un text antic ramane obscur fara un profet.

Urmatorul pas a fost sa observ cum se face interpretarea propriu-zisa. Am vazut recent un tambalagiu care trecea de la manele la jazz/blues la fel de lejer cum un predicator amesteca dimensiunile corabiei lui Noe cu discutii despre metafizica.  Ambii au in comun faptul ca partitura e doar un pretext pentru  a transmite propria viziune. Ce au diferit este orgoliul; in timp ce muzicienii iau un Grammy, teologii cad extaziati de propria interpretare, mai ceva ca Narcis admirandu-se indelung in luciul baltii.

Un scurt exemplu despre cum vad eu ca functioneaza schema cu interpretarea:

Crestinii spun ca Isus este capul familiei si modelul suprem pentru aceasta institutie sacra. Cand citesti evangheliile descoperi un Isus care vine dintr-o familie dubioasa, n-are legaturi stranse cu parintii lui, care se poarta crud cu mama-sa si o umileste public si care isi respinge fratii biologici. Nu a fost casatorit, nu a avut copii, probabil a murit virgin (in varianta ortodoxa). Ba mai mult isi sfatuieste ucenicii sa nu aiba familii sau, dupa caz, sa le paraseasca (inclusiv copiii!). Conditioneaza apartenenta de grupul lui prin respingerea  familiei si separarea de aceasta (Cine nu uraste pe mama/tata/frate/sora/sotie/copii…nu e vrednic de mine). In principiu este exact ceea ce fac sectele si in ziua de astazi pentru spalarea rapida a creierului.

Si aici intervine interpretul! Cu arta si indemanare va jongla intre metafore si intelesuri literale astfel incat partitura evangheliilor sa fie doar un pretext pentru a ajunge la viziunea lui despre familie. Daca teologul e rezident in Utah, sunt toate sansele ca valorile familiale sa implice un frumos harem. Tambalul, bata-l vina, stie si rock and roll 🙂

Isus este model pentru tot ce vrea interpretul sa fie; Isus e de acord sau nu, ii place/ba nu ii place, e multumit/ba nu e multumit. Azi ii place verde, maine ii va placea albastru. A, stai, s-a razgandit, se poarta verde; e eco.

Revin la domnul profesor doctor interpret si la o afirmatie rostita la inceputul discutiei, vorbind despre Biblie si inspiratie, citez: Am ales, aprioric, sa ii dau credit absolut.

De unde se vede ca a fi bun interpret/lautar (citez din nou, excentric fata de altii) are mai mult de a face cu tambalul decat cu partitura, devenita obsoleta si irelevanta.

Daca ai tambal pana si Isus, aprioric, va canta la masa ta: Bach, jazz, manele, (pentru aia mai norocosi, rock and roll). Bacsis sa fie!

P.S Stau si ma intreb: dupa criteriul domnului profesor,  evanghelia mostrului zburator de spaghete, aprioric, poate sa primeasca credit absolut? 

P.P.S Asa zisa regula de interpretare, lansata in emisiune, bunul simt+duhul sfant nu cumva e o contradictie de termeni?

Înregistrat sub Editorial Tagged with ,

Minciuna n-are picioare scurte, poate doar barbă …

27 ianuarie 2014 de 18 comentarii

Se spune că minciuna are picioare scurte. Adevărul e că nu m-am gândit niciodată la minciună în termeni d-ăștia, așa, antropomorfici care este, deci e clar că nici nu mi-am imaginat-o vreodată ca Barbie. Însă zilele astea am avut o revelație. Se făcea că eram pierdut prin tarlaua lui Zuckenberg sau prin coclaurile mistice ale internetului când, deodată, aud o voce care mă îmbie preventiv cu formula, „grigorie, grigorie, pentru ce mă prigonești?” Am dat click să văz cine mă strigă pe numele de luptă și atunci mi s-a lămurit totul: am văzut-o față-n față pe cea nevăzută… Nu, nu i-am văzut picioarele, că nu-i frumos să te uiți în jos, dar am observat c-avea barbă! Părintele Coman al mincinoșilor n-a mai suportat tagma în care trăiește de mai bine de 20 de ani și cuprins de remușcări mai vechi dar mai ales de regrete viitoare și-a făcut mea culpa în fața unei audiențe de surzi. Să mă ierte iubitele surori și stimații frați din biserica unde s-a petrecut evenimentul însă asta a fost de fapt și înțelegerea: ca predicatorul să recunoască că este mincinos, ea, adică audiența care este, să se facă că n-aude! (Îmi cer scuze pentru cacofonii, dar astea sunt pur și simpu intenționate). Astfel cum se explică o minune așa de mare, că după această performanță nevinovată comunitatea a tăcut mâlc? E clar că n-a auzit nimic!

Proorocul din Solovăstru, fiind mișcat de-o streche dulce-amară sau mistico-religioasă, a început să erupă-n public și să-și reverse patima, mai întâi pe barba frăției sale iar apoi în poala tuturor celor ce aveau urechi de auzit. Fiind în faza publică a demascării întru reeducarea bandiților care au deviat de la linia partidului, în care, tovarășul Coman de la cadre, încă este membru de onoare, părintele Iacob a mărturisit tot, exact ca la școală, adică experimentul școlar de la Pitești unde se construiau suflete noi și frumoase pentru a fi integrate mai apoi în împărăția tuturor oamenilor de bine. Așa, pe nepusă masă, direct și fără ocolișuri, baciul mureșan a spus ceea ce restul de 99 de ciobani n-au curaj – că el este primus inter pares, adică toți sunt mincinoși, dintre care cel dintâi este el. Frumoasă mărturie și bine primită de frații care acum au confirmarea oficială a ceea ce ei de mult bănuiau – să nu faci ce face popa, să faci ce zice barba dumisale. Însă aici mă cuprind toate neliniștile, nu doar cele lexicalele dar mai ales alea silogisticale, ca să mă exprim așa. Păi dacă toți păstorii sunt mincinoși iar proorocul cu barbă este păstor nu rezultă din asta, conform 1 Aristotel 1, 3 că și păstorul Coman este mincinos? Sigur că da, dar asta-i nu-i vreo surpriză pentru că chiar dânsul a început silogismul cu concluzia… Însă să ne întoarcem la întrebările începătoare ale abecedarului ca să formulăm complicăciunile fratelui prezbiter Aristotel cam așa: dacă păstorul Coman este mincinos atunci când predică despre sine că este mincinos, mai este ‘mnealui mincinos? Adică el minte atunci când spune că minte. Oare nu înseamnă asta negarea negație, de unde rezultă de aici o frumoasă sinteză pozitivă și anume – singurul care spune adevărul gol-goluț este el, restul sunt niște mincinoși care este? Vot erat demonstrandum, sau tradus în ardelenește, fii deștept că țara geme!

De fapt care e problema? Problema e cu sindicatul din biserică, care e sublim dar lipsește cu desăvârșire. Părintele Iacob al surzilor a găsit pe meleagurile bisericii o pășune foarte mănoasă pentru pregătirea oițelor întru sacrificarea finală. Că e mincinos sau nu e deja chestiune de semantică și silogistică, deci nu ne interesează, însă ceea ce este cu adevărat interesant aici este micul experiment pe care-l desfășoară baciul solovăstrian. DIn ciclul, „dă mamă cu biciu-n mine c-am făcut pipi pe mine” proorocul din Carpați reușește o performanță pe care doar diaconul Țurcanu o reușea atunci când era bântuit de duhul lui Macarenko: prin alterarea și deprecierea constantă a realității existente și înlocuirea ei cu o imagine fictivă, re-educatorul Coman obține în final scopul demascării – să facă minciuna atât de reală pentru oițe încât acestea să uite complet ceea ce pentru ele înainte avea sens. Adică în limbajul celor care practică știința dracului, adică psihologia, tot de la Iacob citire, asta se numește atât de plastic și igienic, spălarea creierului și pregătirea lui pentru împodobirea cu căcăreze omiletice. Nu, părintele Coman nu e un fanatic; dacă ar fi fost ar fi avut scuză. Mai degrabă parcă ar avea profilul unui violator în serie care joacă al naibii de bine rolul asistentului social. Cam ce taină se află la mijloc atunci când se înmulțesc audiențele care se lasă violate sistematic, viețuind permanent cu iluzia că actul omiletic reprezintă necesara flagelare publică pentru păcatele imaginare inventate tot de prooroc și care audiențe dacă au răbdare până la sfârșitul predicii vor fi reabilitate și izbăvite? Însă dacă audiența tace sau zâmbește complice și te invită mereu asta nu se mai numește viol ci consensual. Curat murdar, vorba strămoșului meu.

Ciudată patimă a cuprins frățietatea ca să lași un prooroc cu barbă să te violeze ziua în amiaza mare, chiar în biserica ta, iar apoi să te convingă mieros că el e victima iar tu persecutorul. Poate doar triunghiul dramatic a lui Karpman ar putea să mai aducă lumină. Conform lui Karpman ăsta, avem de-aface cu niște jocuri d-astea drăcești, psihologicești, unde jocurile sunt mereu repetitive, fără ca jucătorii să fie conștienți că le joacă, adică și proorocul și audiența se miră și ei de ce le iese pe gură sau nu le intră pe urechi, cu momente de surpriză sau confuzie sporită, finalizându-se ulterior cu un simțământ acru, de genul – iar m-a violat ăsta! Tot Karpman care n-a avut ce face ne mai spune că sunt trei roluri necesare – persecutorul, salvatorul și victima, și că nu există poveste sau dramă fără schimbări de roluri. Adică, așa-n treacăt, să elaborăm puțin: scufița roșie este salvatoarea bunicii însă devine victima lupului care la rândul lui este persecutorul bunicii dar devine victima vânătorului care la rândul lui este salvatorul scufiței care este. Tot așa și cu fratele rasputin: în același act omiletic, poate fi și persecutor și victimă și salvator. La fel, teoretic, și audiența poate juca diverse roluri, însă aici vine Coman și-l contrazice pe Karpan: audiența nu va depăși niciodată stadiul de victimă pentru că atunci când Doamne Doamne este invocat ca persecutor și salvator, nu-ți mai rămâne decât lozul necâștigător – surd ai fost, surd să rămâi. Și uite cum proorocul mincinos spune adevărul. Votați timpanul!

Înregistrat sub Editorial Tagged with , , , ,

← Articole mai vechi

Articole mai noi →