oxigen2

Perisabil vs Peren

Principala contradicție existențială care se impune unei ființe gânditoare și conștiente de sine este aceea a primatului sinelui gânditor și simțitor, pe care l-ar dori peren, dacă nu veșnic, considerându-se pe sine, subiect cunoscător al lumii, oglindă a universului, model de semnificare al lucrurilor, ca un ax sau centru al lumii.

Și totuși, această perspectivă este complet eronată, fiindcă nu materia gânditoare este perenă, nu individul conștient de sine este veșnic, ci modul său de alcătuire, structurile și funcțiile care-l fac să fie ceea ce este.

Suntem, în același timp, o matrice unică, inimitabilă, concomitent, un conglomerat caleidoscopic, repetat de miliarde de ori în fiecare dintre celulele care ne alcătuiesc, dintre care unele mor la fiecare trei zile, altele la 30, altele la trei luni sau le sunt înlocuite cărămizile bucată cu bucată, zice-se, din șapte în șapte ani.

În fiecare dintre ele persistă timp de 70-90 ani, niște structuri în care este depozitată esența entității noastre, dar nici ele nu sunt veșnice. De fapt, expresia veșnic, absolut, este sinonimă cu încremenit, fix, imobil, ceea ce în cazul realității cunoscute, este un nonsens.

Ceea ce este cu adevărat peren, este ceea ce este transmis, reprodus, ceea ce ne definește, performanțele uimitoare de care este capabil orice organism viu, adică know-how ul, informația privind alcătuirea, structura și funcțiile de care suntem capabili și prin care existăm.

Și o să fim la fel de uimiți, aflând că între ARN și ADN ul nostru – genotipul nostru, și trăsăturile care ne caracterizează – fenotipul nostru, nu este nicio legătură, alta decât aceea dintre semn și semnificat. Adică un cod. O transcripție. Singura similitudine. Extrem de contraintuitiv!

În drumul nostru efemer prin această lume, suntem martorii a cca cinci, pentru cei mai norocoși și longevivi, poate șapte generații – între străbunici și strănepoți. Cei născuți în deceniul patru sau cinci al secolului trecut, ca și mine, încep deja să-și facă și să-și încheie socotelile. Puneți față în față străbunicii dvs cu strănepoții dvs, vremea unora și a celorlalți. Vi se pare puțin lucru? 

Păi, dacă vorbim despre prăpastia dintre părinți și copii, ce probleme de înțelegere și comunicare ar apărea între străbunicii și strănepoții noștri? Apoi, câte dintre produsele realizate de omenire numără șapte generații? Poate cele mai reușite și uzuale. Mă gândesc la automobile, avioane, computere, celulare. Dar și la rasele de câini, de animale sau plante. Care au cel mult 3 – 5 – 10 mii de ani.

Și dacă sunt atât de mari diferențele într-o viață de om, ce vi se pare atât de imposibil, în timpul geologic, când vedeți ce complexitate a existenței ne înconjoară, ce forțe animă materia, viața și curgerea timpului.

Și atunci, dacă este cazul să acordăm credit spiritualității, părții celei mai perene din noi, aceasta nu este vreo parte foarte specifică, individuală, vreo parte sublimată a ceea ce reprezintă istoria noastră personală, valoarea, nici chiar geniul vreunuia dintre noi – acestea pot avea importanța lor în patrimoniul cultural și spiritual – ci acea parte, informația modului de alcătuire și reproducere a ceea ce am ajuns să fim și să transmitem mai departe. 

Acea parte acumulată prin mutații aleatorii și persistentă prin selecție cumulativă, rezultat al evoluției, devenind ceea ce suntem astăzi. Proprietate fundamentală a lumii, a realității, a existenței, a materiei, de la cuarci, neutroni, pozitroni și electroni, cu sarcinile și energiile lor, aranjați și organizați în câmpuri, trecând prin armate de infrastructuri care dau armonia și frumusețea secțiunii de aur, a muzicii sau lungimii de undă a culorilor, a cristalelor – florile de mină, a fulgilor de nea sau florilor de gheață de pe geamul sărmanilor siliți să trăiască în frig, a fractaliilor incluse în fiecare strop de tină, dacă îl privești la microscopul electronic. Rămâi mut de uimire!

A sosit momentul să ne valorizăm alternativele. Timp de milenii am țesut și cernut valori, sensuri, semnificații. Am alcătuit istorii, am povestit legende și mituri, despre alcătuirea lumii și apucăturile noastre. Ele sunt superbe, ca valoare culturală și spirituală. Dar, în cea mai mare parte a acestui timp, am ignorat esența realității pe care o purtăm în noi, care ne-a adus până aici, care ne va ajuta să facem saltul mai departe. 

Nu mai putem ignora modul de alcătuire a lumii, a noastră înșine. Ne izbește la tot pasul.

Ne credem buricul lumii, instituțiile noastre, ideologiile și convingerile noastre, crezurile noastre, par intangibile, dar ele curg de-a lungul mileniilor. Suntem vulnerabili, perisabili, și totuși permanenți – prin ceea ce transmitem, prin ceea ce rămâne, prin ceea ce reproducem.

Nu noi înșine! Să nu ne mai facem iluzii! Aveți vreo amintire dinainte de naștere? Ne vom întoarce de unde am venit! Vom trăi prin genele noastre, prin nepoții și strănepoții noștri, prin copiii copiilor lor! E suficient! Vom reintra în circuitul natural al lucrurilor obișnuite! Împreună cu electronii, neutronii și atomii din care suntem alcătuiți. Adevărată aventură!  

Este timpul să înlocuim miracolul, înțelepciunea și frumusețea miturilor, cu miracolul, alcătuirea superbă și secretele realității care ne înconjoară. Sunt la vârful degetelor noastre. Trebuie doar să deschidem ochii mari și ochii minții, să acceptăm cu modestie că suntem plini de prejudecăți, că suntem prea plini de sine, prea posesivi, autoritari, ierarhizați, încrezători în propriile automatisme culturale.

Ne așteaptă o revoluție. O reformă. Nu vom risca să fim devorați.

Paștele Covid 19/20

Au tras la sorți și sorțul a căzut pe Matia…

FA 1,26

Domnul va trece pe lângă ușă și nu va îngădui Nimicitorului să intre în casele voastre și să vă lovească.

Ex 12,23

Probabil, nicăieri nu sunt mai apropiate, viața și moartea, decât la nivelul ARN-replicazei.

Viața înseamnă creștere, dezvoltare, reproducere, replicare. ARN. ADN.

Se pare că virusurile au descoperit și aplicat acest secret ingenios, pentru prima dată. Bacteriile o fac permanent.

Sângele, la locul lui, este viață. Pe ușorii ușii, înseamnă moarte și viață. Conform autorității, ritualului și interpretării. Doar că moartea e o certitudine, iar viața, o posibilitate.

Dacă oricare dintre noi ar muri de Covid 19, pentru noi înșine și pentru apropiați, ar fi o tragedie.

Dar pentru firea lucrurilor, nu este decât o altă fațetă a proceselor banale din natură, în care cele mai intime resorturi ale vieții, se îngemănează cu moartea.

Noi suntem făuritorii semnificațiilor și valorilor, cărora le acordăm atâta importanță.

Și când te gândești că miezul spiritualității sacre se găsește în afirmația:

„Plata păcatului este moartea…”.

Păcat că ne naștem?

NU!

Aceasta este Viața!

Doar o particica din balaur

In perioada dintre clasele I-IV, la Liceul de Arta, (profil de pian bineinteles si instrument inca drag mie), se practica dansul la serbarea de sfarsit de an iar eu trebuia sa mentin fatada de pocaita mica ce eram. Sa stau pe scaun si sa imi privesc colegii cum dansau.

Din fericire, am avut totusi libertatea sa il practic in diferite momente si contexte dar au fost perioade si spatii in care trebuia sa apar mentalitatea mortificatoare prin actiunile mele (cognitive si/sau conductuale, constiente si/sau inconstiente), ceea ce nu a fost intocmai benefic.

Si ar fi prea complex sa ne punem sa vorbim despre diferiti factori si dinamici care se impletesc in interactiunea dintre diverse sisteme (microsistem, mesosistem, etc.) si consecintele daunatoare pe termen scurt si lung ale unor tabuuri. Fiecare isi cunoaste propria gradina si felul in care diversi viermisori i-au invadat recolta.

Dupa ce m-am botezat, am incetat sa mai dansez pentru o perioada. Nu ca as fi fost vreo dansatoare de profesie (din pacate, haha). Pentru ca de o vreme incoace, sa ma impac pentru totdeauna cu aceasta prima iubire care dupa cum se spune, nu se uita niciodata.

Ideea ca dansul ar fi pacat am auzit-o in multe ocazii, de la diferite personaje. Da, foarte mare pacat este printre altele, sa:

• conectezi cu corpul tau
• faci sport distrandu-te
• te simti fericit
• ai grija de memoria ta
• exersezi gandirea divergenta si convergenta
• ai risc mai mic de a dezvolta dementa
• te tii in forma
• ai mai putin stres
• ai oase mai puternice
• dezvolti o coordinare si echilibru mai bun
• etc.

Desi am spus asta intr-un comentariu recent, cred ca este important sa repet. In aceasta perioada delicata, cred ca dansul poate fi una dintre manierele excelente de a face aerobic fiind inchis in casa. Inteleg ca poate nu e pe gustul orisicui, dar cred ca multe persoane si in special tineri s-ar atasa de el daca ar avea o imprejurare prielnica pentru asta.

Nu cred ca exista vreo forma de dans gresita. Cred ca orice dans poate fi bun pentru diverse scopuri. Acum, fiecare e liber sa isi foloseasca ratiunea si gusturile pentru a alege fiecare element si scenariu asa cum crede mai bine.

Si cu aceste putine cuvinte, va las sa vizionati un spectacol fermecator. Ballroom dance, un stil de dans divin, coborat direct de la zei.

Enjoy 🙂

Femeia

Saracul Adam. Intai Lilith, apoi Eva. Prima, o bomba. A doua, o dinamita si ea. Creatorul nostru, se pare, are un umor destul de negru.

Si pentru ca publicul acestei plataforme este romanesc (intr-un fel sau altul), vreau sa va spun ca mare (de fapt nu asa de mare) mi-a mai fost mirarea atunci cand am cautat atat semnificatia cat si sinonime (in dictionare romanesti bineinteles) pentru cuvantul femeie: printre altele sotie, muiere, femeie de serviciu, prostituata, curva. Din curiozitate m-am uitat si la barbat, ca sa gasesc: sot, voinic, curajos, om in toata firea, darz, inimos. Ce frumos.

De la inceputul gandirii, femeia este perceputa cu teama, suspiciune. Este nevoie de a o tine sub control si supunere ca nu cumva sa ajunga pe unde nu trebuie sau sa se piarda. Unii vor spune ca asta este istorie si in multe privinte (si locuri) din fericire, este. Dar, daca ne gandim doar la cateva teme legate de dezbateri actuale (intr-adevar, nu peste tot) cum ar fi de exemplu avortul, vom vedea ca avem de-a face cu aceeasi atitudine. Sa faca avort sau nu? Sa faca copii sau nu? Cand? Cum? Ce?

Mituri, religii, traditii, virusuri ideologice si tot felul de norme pentru a o limita si jupui intr-un fel sau altul. Si cu asta nu vreau sa spun ca barbatul ar fi fost scutit de probleme dar cred ca suntem de acord in a afirma ca femeia a dus-o mult mai rau si in multe locuri si contexte inca o duce.

Haideti sa atingem putin tema sexuala. Diferente intre barbati si femei, se spune ca exista. Dar la nivel de grup, nu de individ (ca si in alte aspecte). Si atunci, o sensibilitate sexuala mai ridicata plus cresterea intr-un mediu in care acest fapt nu este numai neinteles, needucat ci poate si respins, ce consecinte va avea?

Si ca sa luam un exemplu chiar biblic, haideti sa ne gandim la Maria Magdalena. O femeie, se pare, cu o dorinta sexuala mai dezvoltata, nascuta si crescuta intr-un mediu deplorabil. Si desi ar fi foarte simplist sa spunem ca in dinamica experientelor ei, sensibilitatea sexuala a jucat unicul sau rolul cel mai important, cine a fost aceasta femeie? Dupa mentalitatea timpului trecut, prezent, dupa dictionarul romanesc, si dupa alte si alte: o curva. Ca si consecinta a intretinerii de relatii sexuale cu sfinti. Si asta pentru ca este numai normal ca un barbat sa aiba asemenea porniri dar de-a dreptul demonic pentru o femeie nu?

Sau Maria. Recent catalogata (din nefericire, de o alta femeie) intr-un comentariu ca si ’’curva evreica’’. Poate aceeasi poveste. Sau poate un viol. Cine stie?

Si nu stiu daca este o iluzie de-a mea sau textul asta va fi citit si de domnisoare, femei, doamne hranite sau mai bine zis injectate cu diferite seringi culturale, sociale, bisericesti.

In caz afirmativ, asa ca de la om in toata firea, la om in toata firea:

Dragele mele Eva, e adevarat ca vi s-au deschis portile altor gradini cu alti pomi doar ca acestia au fost deja preselectati in mare masura, asa ca va indemn sa gasiti voi gradini/livezi noi, alti pomi si sa gustati din alte fructe frumoase la vedere, bune la gust. Catarati-va in ei, luati-va timp si mancati. In primul rand pentru voi, pentru ca meritati asta. Apoi, daca aveti parteneri, acestia se vor bucura (mai mult sau mai putin) si sa nu mai spun de celelalte persoane din jurul vostru care de asemenea, vor avea de castigat.

Dragele mele Lilith, ce sa va spun eu voua? Demonizate, temute, de unii urate, de altii adorate. De multe ori neintelese, in special de voi insiva. Ce ar fi sa invatati sa jonglati cu focul? Poate ca v-ati ars si i-ati ars pe altii neintelegandu-i functionarea dar haideti sa va spun care este culmea acestui joc: sa te joci cu focul si sa il arzi tu pe el. Sau ce ar fi sa va cunoasteti mai bine fiecare ingredient astfel incat sa puteti incepe a scrie carti de retete cu meniuri gustoase si hranitoare in primul rand pentru voi, apoi pentru familiile voastre si pentru ceilalti din jurul vostru?  

Cu drag,

Un om. O femeie.