Izvoarele lui Agar: tectonică, geopolitică, și religie

În timpul unei sesiuni de întrebări/răspunsuri cu un teolog întors de la conferința Faith & Science 2002, cineva a întrebat cu accent southern, fonetic și ideologic:

”De ce oamenii ăștia de știință nu vor să vadă dovada clară a potopului în volumul uriaș al rezervelor de petrol”?

”Pentru că inchiziția agnostică interzice geologilor să ia în considerare ipoteza unei creații recente și a potopului global” – a răspuns teologul.

Deși făcusem legământ cu buzele mele nu m-am putut abține și am întrebat cum se explică faptul că paradigma evoluției în timp adânc îi ajută pe geologi să găsească petrol? A găsit cineva vreodată petrol folosind Biblia ca manual de geologie?

Răspunsul a venit din partea altui coleg care vorbea cu cu aceleași accente. În Israel, a spus el, creștini evanghelici caută petrol cu Biblia în mână, și au găsit rezerve care depășesc probabil pe cele ale Arabiei Saudite. Colegul meu a oferit ca sursă un articol al lui Hal Lindsey din WorldNetDaily. Așa cum se așteaptă cei care știu cine este Hal Linsdey și cam ce se publică în WorldNetDaily (acum câțiva ani am l-am auzit pe Linsdey repetând povestea la Moody Radio), este vorba despre un amestec de fake-news și speculații profetice.

Compania texană Zion Oil and Gas a fost fondată de John Brown în anul 2000. Scopul companiei este să asigure independența energetică a statului Israel după răpirea bisericii. Este cotată pe piața globală NASDAQ, simbol stock – ZN, și a produs zero profit în 17 ani. Nu că John Brown ar duce lipsă de bani. Mii de evanghelici au învestit cu entuziasm în ZN, în speranța unor dividente grase când se vor întoarce cu Jeezas la sfârșitul celor șapte ani de strâmtorare. Zion Oil and Gas funcționează deci mai degrabă ca o schemă Ponzi.

Premisa lui Brown este binecuvântarea lui Iacob:

Aceasta este lucrarea Dumnezeului tatălui tău… care te va binecuvânta… Cu binecuvântările cerurilor de sus, Cu binecuvântările apelor de jos… Binecuvântările tatălui tău Întrec binecuvântările părinţilor mei… Ele să vină peste capul lui Iosif. Gen 49: 25.26.

Capul lui Iosif este identificat de John Brown cu teritoriul lui Manase din vechiul Israel. Texanul crede că Yahweh, când a inventat petrolul în 2348 BC, a îngropat aici cel mai bogat zăcământ de petrol de pe planetă.

Capul lui Iosif. Aici se află, în opinia lui John Brown, cel mai bogat zăcământ de petrol din lume.

Că fiului roabei izgonite i s-a dat petrol nu este o surpriză având în vedere că îngerul i-a arătat un izvor în pustie (apele de jos), dar: ”Binecuvântările tatălui tău Întrec binecuvântările părinţilor mei”. Iusuf trebuie să aibă mai mult decât Ișmael. Pe de altă parte, profeții spun că Mesia va aduce ”oil”, adică petrol, (Is 61,3; Ier 31; 12). John se consideră noul Ioan Botezătorul pregătind calea Domnului în pustie.

Spre dezamăgirea acționarilor ZN (lui Brown îi merge schema oricum), ca și a colegilor mei echipați cu argumente YEC de la Faith & Science, geologii înțeleg mai bine decât ei abisul din care vine izvorul lui Agar.

Cele zece țări arabe care dețin 48% din rezervele de petrol cunoscute și 38% din rezervele de gaze naturale (analiza BP 2012) pe 3,4% din suprafața pământului, se află pe o placă tectonică minoră cu o istorie geologică unică.

Placa Arabă

Timp de 600 milioane de ani de la formarea ei în continentul Gondwana, Placa Arabă s-a plimbat între paralela 30 N și 30 S aflându-se totdeauna în poziția optimă pentru un cimitir de nevertebrate marine. Prima mare recoltă a fost, firește, explozia Cambrianului. Cea mai bogată a avut loc în Jurassic și Cretacic, când Arabia se afla scufundată în apele mici ale Mării Tethys la Ecuator, în calea curenților de la nord și sud. Și pentru că Alah e bun, tot în această perioadă a avut loc o încălzire globală și două reduceri dramatice de oxigen în ocean. În ultimele douăzeci de milioane placa s-a desprins de Africa și s-a ciocnit cu Eurasia, comprimând depozite imense de organisme marine în formarea munților Zagros și dând naștere la noi țărmuri stabile, favorabile acumulării de organisme bogate în proteine și lipide la Marea Roșie și Golful Persic.

Aventura Plăcii Arabe în eoni geologici. Linia violetă indică poziția zonei Kuweit. În stânga este axa erelor geologice. În dreapta sunt notate principalele evenimente geologice.

MiddleEasturassicCretacis

În Jurassicul timpuriu, Placa Arabă se află în triunghiul format de marea Tethys la estul continentului Gondwana/Pangea. 70% din rezervele de petrol din Arabia provin din Jurassic/Cretacic.

 

Domnul a fost milostiv cu Agar dar i-a dus pe fii Sarei într-un pământ sec și sub un cer care, tot dintr-un capriciu al mișcărilor tectonice, este la fel de sec.

Vom spune deci că geo-tectonica este baza și geo-politica este suprastructura.

Și Avraam a întrebat dezamăgit: ”Doamne, ce-mi ve da”? Și Domnul i-a răspuns: ”Ridică-ți ochii și privește stelele. Așa va fi moștenirea ta”. Avraam și-a ridicat ochii, a privit stelele și a zis: ”Nu înțeleg”. ”Ce vezi tu nu poți pricepe acum, dar vei pricepe la urmă. Taina se numește e=mc^2.”

Se spune că atunci când l-a luat prizioner pe sultanul Baiazid, Timur Lenk ar fi râs: ”Ce glume mai face și Allah. Să împartă lumea între un șchiop ca mine și un chior ca tine”. Ce glume sinistre face Eliyahu cu familia disfuncțională a lui Avraam. Să dea petrolul lui Ișmael și bomba lui Ițak.

Cum să aprinzi un foc – II

Cum să aprinzi un foc

Focul care se stinge

Două meserii în care banii nu au miros

Florin Lăiu mă mustră în idiom arghezian: ”Părinte, matale de ce nu te-ai făcut căcănar”?

Este o anecdotă populară. Se spune că un popă, după ce și-a luat darul de Bobotează, l-ar fi întrebat pe Arghezi: ”Dar chiar o fi Dumnezeu”? Poetul l-a întrebat tăios: ”Părinte, matale de ce nu te-ai făcut căcănar”?

Florin vrea să spună că Arghezi l-ar fi condamnat pe popă pentru îndoială. Greu de crezut o astfel de condamnare din partea ierodiaconului renegat Iosif de la Mânăstirea (ironie) Cernica, hulitorul din Psalmi, în care își exprimă propria îndoială: „Pari cand a fi, pari cand că nu mai ești” (Psalm VI). Singura lui problemă cu îndoiala popii este că nu o strigă în gura mare de la altar.

Este ironic – în contextul mustrării lui Florin – că, într-o polemică cu Iorga de la începutul secolului, Arghezi îi laudă pe adventiști pentru independența față de orice dogmă și autoritate bisericească. Între timp, lucrurile s-au mai schimbat. Meseria pe care, mi se reproșează, am trădat-o, a devenit o altă meserie în care ne place să credem că banii nu au miros.

Reproșul arghezian mi-a fost adresat la subsolul unei emisuni în care arătam că escatologia Noului Testament este gândită într-un univers ptolemeic. Este adevărat că unele secte americane au regândit această escatologie în contextul astronomiei populare din secolul XIX. Joseph Smith a văzut oameni pe Lună. Ellen Harmon-White a văzut ”lumi necăzute” pe două planete care seamănă suspect cu Jupiter și Saturn, așa cum puteau fi văzute prin telescopul de amator al lui Joseph Bates. Tot căpitanul Bates a ”descoperit” și Cerul în nebuloasa din Orion. Surse din aceiași zonă ne spun astăzi că NASA ar fi confirmat această descoperire.

Am arătat în prezentarea mea că, în epoca explorărilor NASA la periferia sistemului solar, cu misiunea Kepler descoperind mereu noi exoplanete, și în contextul astrofizicii relativiste, escatologia lumilor necăzute și a cerului ca loc în spațiu și timp nu mai poate fi crezută.

Nu am susținut abandonarea escatologiei nou-testamentare ca speranță și credință, ci eliberarea ei de un tablou pre-științific sau pseudo-științific al lumii. Nu am pretins dărâmarea teologiei ci maturizarea ei prin acceptarea dilemei. La care teologul are un singur răspuns: ”De ce nu te-ai făcut căcănar”.

E rândul meu să îl citez pe Arghezi:

Cel ce gândeste singur si scormone lumina…

Vorbesti cu fundul lumii, la tine, din odaie
Secunda-ntrece veacul si timpul se-ncovoaie:

Se-nnalta slabul, omul, pe aripi în Tării
Si-aduce de acolo noi legi si marturii…

E timpul, sluga veche si robul celui rau,
Tu, omule si frate, sa-ti fii stapânul tau.

Decât să gândești singur, mai bine să gândescă biserica pentru tine. Decât liber, mai bine slugă la dârloaga bisericii. Decât să scormoni lumina, mai bine bagi mâna în WC. Sfaturile unui ierodiacon/poet de la Mânăstirea Cernica care nu a apostaziat.

Homosexualitatea și lupta de clasă

Cultul vacii moarte

Gay Pride Day în era războiului civil mondial


Am o întrebare. Care este diferența între un grup de devianți sexuali, mărșăluind cu triunghiul roz pe piept, între coloane SS, spre lagărul de concentrare, și o paradă LGBT Pride, mărșăluind între cordoane de polițiști cu insigna ”gay and proud” pe piept. Diferența este aceia că primii știu că li s-au suspendat drepturile constituționale, în timp ce ultimii cred că le-au câștigat.

Într-o fantezie libertariană, drepturile LGBT sunt expresia dreptului natural. ”Noi luăm aceste adevăruri ca de la sine înțelese, că toți oamenii au fost înzestrați de Creator cu anumite drepturi inalienabile, printre care dreptul la viață, libertate, și căutarea fericirii”. (Declarația de Independență, 4 Iulie, 1776). Oricine are dreptul să facă sex cu cine și cum alege, atâta vreme cât este un act consensual între adulți. Dar dreptul natural este istorie.

Abraham Lincoln a suspendat drepturile constituționale ale americanilor pentru a elibera sclavii negri. Aspectul moral îl face să pălească pe cel juridic, dar cutia Pandorei a fost deschisă. Se numește stare de necesitate, reală sau fictivă. Clint Eastwood ne-a oferit viziunea libertariană a Războiului Civil în clasicul Josey Wales.

Foștii confederați au suspendat apoi drepturile constituționale ale negrilor ca să apere cultura Sudului. Astăzi dreptul la exprimare liberă este limitat pentru a proteja drepturile culturale ale minorităților. Zona rurală a Americii a ajuns o imensă rezervație de albi furioși care, asemenea pieilor roșii odinioară, se plâng că li s-a furat țara.

Clint Eastwood în The Outlaw Josey Wales întruchipează paradoxul antilibertarian al Războiului Civil

Carl Schmitt ne-a oferit definiția modernă a puterii atunci când a declarat că ”suveran este cel care decide asupra stării de excepție”. (Politische Theologie, 1922). Pe data de 28 Februarie 1933, Hitler a declarat starea de urgență națională în urma incendierii Reichstagului. ”Decretul în vederea protejării poporului și statului” a suspendat drepturile constituționale ale germanilor. Decretul a fost constituțional. Hitler nu a schimbat legile Republicii din Weimar ci a condus până la moarte în starea de urgență.

Totalitarianismul modern poate fi definit, în acest sens, ca fiind instaurarea, prin intermediul stării de excepție, a unui război civil legal, care permite eliminarea fizică, nu doar a adversarilor politici, ci al unor întregi categorii de cetățeni care, dintr-un motiv sau altul, rezultă că nu pot fi integrabili în sistemul politic. Giorgio Agamben. Starea de Excepție (Homo sacer II, 1), Cluj 2008.

Agamben susține că starea de excepție a devenit paradigma politică a absolutismului democratic din timpul nostru, în contextul ”războiului civil mondial” care nu poate fi oprit.

Ce relevanță are teza lui Agamben pentru mișcarea LGBT? Mai întâi, vreau să declar deschis că sunt adeptul convins al libertății sexuale. Nu este treaba guvernului să decidă ce face cineva cu viața lui. Însă sunt la fel de convins că lupta pentru drepturile civile ale minorităților (sexuale sau de altă natură) trebuie privită în contextul a ceea ce Agamben numește ”războiul civil mondial” și că urgența morală a cauzei are ca scop să justifice starea de urgență politică.

Pentru a înțelege natura luptei, să ne întrebăm, cine sunt astăzi acele ”întregi categorii de cetățeni care, dintr-un motiv sau altul, rezultă că nu pot fi integrabili în sistemul politic”? Se pare că este vorba despre o clasă care se apropie rapid de majoritate. Din cauza aceasta, politicienii preferă cruciade morale care justifică războiul civil împotriva propriilor cetățeni: războiul împotriva drogurilor, pentru protejarea minorităților, a mediului, a drepturilor omului (în alte țări), a celor ne-născuți, a refugiaților, etc. Orice poate oferi o justificare morală pentru suspendarea dreptului la exprimare liberă, la protejarea spațiului privat, la gândire liberă, și la decizii colective pentru administrarea spațiului public. Homo sapiens devine homo sapiens sacer.

Bill Nye vizitează parcul Arca lui Noe

După P Z Mayers, Bill Nye. Redau mai jos primele minute din dialogul cu gazda expoziției.

B.N.: Nu văd aici nici o dovadă pentru o glaciațiune acum 4000 de ani. Există piramide cu mult mai vechi…

K.H. Cum le dovedești acestor tineri că au exisat mai multe glaciațiuni cu sute de miii de ani înainte…

B.N. Aceasta este preocuparea mea majoră, domnule Ham…

K.H. Preocuparea mea majoră este că tu înveți generațiile tinere, (arătând spre grupul de tineri), sunt doar animale? Că au rezutat dintr-un proces natural? De ce nu le spui că oamenii sunt animale? Suntem animale?

B.N. Da. Suntem mamifere. Respirăm… Cineva pe aici seamănă cu o șopârlă (aluzie la stereotipizarea lui).

K.H. Așadar, toate formele de viață sunt înrudite?

B.N. Desigur. Este una din descoperirile fundamentale ale tuturor științelor vieții.

K.H. Deci suntem înrudiți cu plantele?

B.N. Da

K.H. Deci suntem rude cu banana?

B.N. Da.

K.H. Okey. Voiam să știu…

B.N. Ce te face să crezi că nu suntem rude cu banana? Că ADN-ul în banană, ADN-ul în e-coli, ADN-ul în ursul preistoric al peșterii, în toate formele de viață, cum dovedești că nu suntem înrudiți cu acestea?

Este o dezbatere tipică. Când Nye vrea să vorbească despre glaciațiune, Ham apasă butonul emoțional: Vrei să le spui aceștor tineri că sunt animale? Când Nye îl întreabă prin ce se deosebește ADN-ul nostru de al celorlalte viețuitoare, Ham schimbă subiectul și vorbește despre complexitatea ADN-ului uman. Nye îl invită să meargă înapoi de la complex la simplu parcurgând invers treptele evoluției. Ham îi răspunde: tu pleci totdeauna de la dovezi. Tu nu crezi în Dumnezeu.

Nu este o dezbatere între rațiune și credință. Este o dezbatere între rațiune și sofism. Între știință și retorică avocățească. Ken Ham este ca avocatul lui O.J. Simpson, încercând să influențeze juriul să ignore dovezile pentru că șeful poliției e rasist (ignorați dovezile pentru că Bill e ateu).

Ziua în care a căzut cerul