Cambridge Orwelliana
18 aprilie 2018 9 comentarii
Revolutia Zuckerberg
16 aprilie 2018 2 comentarii
Saptamana trecuta, un Zuckerberg confident a zambit in fata barajului de intrebari irelevante ale senatorilor si reprezentantilor ignoranti, uneori senili, ai celor multi si prosti.
Insa, la fel ca in cazul lui Trahanache si Dandanache din piesa lui Caragiale, se pare ca arterele ingrosate nu afecteaza instinctele politice. Concluzia, printre randuri, a fost: Mark, baiatule, vezi ce faci cu jucaria aia dar nu lasa copiii rai din ograda vecinului sa sara gardul, pentru ca, intelegi, prieteniile rele rai strica obiceiurile copiilor cuminti . Si sunt multe obiceiuri bune ale copiilor cuminti pe Facbook care trebuie aparate. Virtutea suprema este saracia cu duhul, pasaportul pentru orice Paradis, aici sau in lumea de dincolo.
Pentru cineva care a lucrat intr-o campanie de evanghelizare, scandalul Cambridge Analytica/Facebook este un deja vue. Incepem cu sondaje de opinie inocente al caror scop nedeclarat este sa faca un profil psihologic. Pe aceasta baza hotaram cine este vulnerabil la amenintari apocaliptice si capcane emotional-religioase. Colectam foi de reactii care arata daca pestele musca sau nu. Informatiile culese sunt asezate, fara stirea subiectilor, in banci de date masurabile si analizabile. Invatam “cum sa-i conducem pe oameni la decizie”, adica, cum sa sa simti la mana cand musca pestele si cand sa tragi de undita. Exemplele sunt luate, surpriza, de la reclame pentru Marlboro si dealeri de masini fancy.
Diferenta este ca sistemul nostru este mult mai rudimentar. Fii veacului acestuia sunt mai intelepti in ale lor decat fii luminii.
Ce vedem la orizont este o lume in care predatori corporati, religiosi, si politici, isi marcheaza teritoriile digitale. Mult trambitata nevoie de regulare in social media nu are ca scop sa apere prada de predator ci sa protejeze teritoriul de vanatoare. Daca am urinat pe copacul asta inseamna ca iepurele dincoace de el este al meu.
Acesta este si motivul pentru care dusmanul cel mai redutabil al Presedintelui la data aceasta este o actrita porno pe Internet. Cambridge Analytica a conclus ca evanghelicii raspund pozitiv la sloganuri electorale gen „hai sa vedem cine o are mai lunga sa fie presedinte”. Pentru ca CA/FB stie la ce se uita noaptea fii luminii. Actrita porno spune: asta e teritoriul meu. Grabbed me by the pussy? Ti-ai prins degetele. Mi-ai invadat terenul de vanatoare? Esti prada. Vorba cantecului: “She’s the hunter, you are the fox”. Se cheama fair game.
Exista, in aceasta jungla digitala, un un singur animal impotriva caruia toti jucatorii isi asmut copoii si manipuleaza suspiciunile publicului prostit. Este individul care nu face parte nici din industria de religie nici din cea de pornografie, nu e nici corporatie nici partid politic, ci doar individul rar care se foloseste de revolutia Internetului pentru a deschide ochii asa cum niciodata nu au fost deschisi.
Vestea buna este ca stapanii nostri inca nu i-au deschis, cum se vede din investigatia lui Zuckerberg. Asa ca, in idiom nietzschean, marea noastra este iarasi deschisa, mai deschisa ca niciodata, chiar daca orizontul este intunecat si prevesteste furtuna. Singura sansa este sa parasim tarmul Lumii Vechi cu vechii sclavi si noii stapani, sa infruntam furtunile si distantele pentru a descoperi Lumea Noua.
Scurta istorie a Marii Lupte
8 aprilie 2018 18 comentarii
Ideologia MGGA (Make GreatControversy Great Again) readuce in discutie naratiunea fundamentala a conditiei umane.
O statuie de lut insufletita isi cauta in zadar locul printre animale. Zeul vede ca omul se cauta pe sine acolo unde nu se poate gasii, si decide ca are nevoie de „un ajutor potrivit”. Femeia se pune imediat pe treaba si intelege ca locul omului nu este intre animale ci intre zei. Pentru a fi ca Dumnezeu, omul trebuie sa deschida ochii si sa priveasca in neant fara frica. Teama de moarte este sclavie. Omul deshide ochii si vede ca este gol, adica realizeaza ca nu este un animal intre animale ci un zeu dezbracat. Dumnezeu recunoste ca omul a devenit ca el in cunoastere si decide sa il impiedice sa devina ca el in putere. Se pare ca Dumnezeu se teme de om.
Dumnezeu inventeaza religia. Religia este un exercitiu de supunere neconditionata. Omul se resemneaza in fata mortii si a sclaviei agrare. Orice tehnologie care il poate face pe om independent de o natura impredictibila (irigatii, plug de fier, geometrie, arhitectura) este interzisa. Cand vine seceta sau lacuste omul trebuie sa se pocaiasca. Baza agriculturii este rugaciunea pentru ploaie. Femeia trebuie sa accepte reproducerea ca pe un blestem fiziologic si sa striveasca capul sarpelui. De aceea la baza oricarei religii se afla eternul ne-feminin al babelor superstitioase si al femeilor reprimate care „invata si nu ajung niciodata la cunostinta edevarului”. Acele femei care spala in adorare picioarele preotului.
Pentru ca desupra ierarhiei se afla preotul, adica pastorul arhetipal cu un zambet bland pe fata si o bata in mana. Cain se razvrateste impotriva pastorului, ii smulge bata din mana si inventeaza ghilotina, pentru ca stie ceva despre tehnologia metalelor. Abel devine primul Louis XVI: un mesaj trimes lui Dumnezeu de pe esafod.
Dumnezeu primeste mesajul si incearca sa negocieze un compromis: semnul lui Cain. Cain stie mai bine, si declanseaza revolutia tehnico-stiintifica a epocii bronzului.
Ingerii vad ca fiicele oamenilor sunt frumoase, nu doar masini de facut copii, garbovite sub sclavia domestica. Ingerii descopera eternul feminin. Eternul feminin naste eternul masculin. Se nasc uriasi, eroii legendari ai antichitatii. Dumnezeu aduce potopul, dar potopul nu poate stinge constelatiiile care pastreaza numele si legendele femeilor frumoase si ale eroilor care au facut zeii sa tremure.
Dupa potop, oamenii considera ca a venit timpul sa aiba o conversatie serioasa cu zeii si zidesc un turn care sa ajunga la cer. Dumnezeu decide ca limbajul uman poate pune cerul in pericol daca nu este confuz. Omenirea este impartita in triburi care nu se pot intelege si care se dusmanesc mutual.
Isaac, legat sub cutit, invata lectia fricii si devine primul anti-erou avraamic, adica primul sfant.
Grecii incep sa rezolve problema limbajului si incep sa construiasca un turn pana la cer.
In Iudeea, un invatator obscur le spune oamenilor ca l-au inteles pe Dumnezeu pe dos. Dumnezeu vrea ca omul sa cunoasca binele si raul si sa fie nemuritor. Dumnezeu nu vrea omenirea tribalizata de la Turnul Babel. Grecii aud de invatatorul obscur, si sunt de acord.
Preotii, sleahta eterna a pastorului cu zambet bland si ciomag noduros, explica lumii ca l-au inteles gresit pe Galilean. Satana este legat pentru o mie de ani la picioarele cezaro-papismului.
In Alexandria, o femeie numita Hypatia, are o converstie cu sarpele si musca din fructul oprit al elipselor. Preotii o dezbraca ca pe Eva, o dezbraca si de piele, impiedicand o noua cadere in pacatul grecilor. Femeile invata lectia si se intorc la spalatul picioarelor preotilor.
Dupa ce trece mia de ani, Satana este dezlegat. Un calugar italian, numit Petrarca, se intoarce de la vietile sfintilor la eroii antichitatii clasice. Se naste Umanismul. Este urmat de mai multi artisti care descopera ca ficele oamenilor sunt frumoase si reinvie chipurile uriasilor nascuti din relatia lor cu ingerii in statui si fresce asezate chiar in biserici. Apare Renasterea. Preotii tremura.
Un matematician german este ispitit de Hypatia sa muste din fructul cunoasterii elispelor si descopera bazele astronomiei si ale zborului spatial. Incepe cucerirea cerului, pe care costructorii turnului Babel nu au putut-o efectua pentru ca nu cunosteau limbajul in care a scris Dumnezeu Universul si vorbeau incalcit. Incepe Secolul Ratiunii. Preotii devin isterici.
Omul citeste cartea naturii, si isi cunoaste locul in Univers. Nu mai are neoie de preot si rege sa ii spuna ce sa faca. Incepe Secolul Luminilor. Preotul ridica bata si blastama. Regele scoate sabia.
Incepe Secolul Revolutiilor. Eva/Ficele Oamenilor/Hypatia, tine acum un steag rosu intr-o mana, un pistol in cealalta, si este frumoasa. Eternul masculin construieste baricade. Tronul si altarul se prabusesc. Omul rupe lanturile.
Preotul zambeste siret.
Preotul traieste in veci. Preotul nu se da batut. Preotul nu se va oprii pana ce omul nu va tremura iarasi, legat sub cutit pe altarul religiei.
Intrebarea este: de care parte e Dumnezeu? Galileanul ne-a spus acum doua milenii si a fost rastignit de preoti.
Hristos a inviat.
Antihristul este prizonier in pivnitele Vaticanului
3 aprilie 2018 8 comentarii
Romanul satiric al lui André Gide, Pivnitele Vaticanului, graviteaza in jurul unei teorii conspirative de la inceputul secolului XX.
Se zvonea printre catolicii conservatori ca Papa Leon XIII, autorul enciclicei Rerum Novarum, este un papa fals, asezat de masoni pe scaunul pontifical. Adevaratul papa ar fi prizoneir in “pivnitele Vaticanului”.
In alta ordine, enciclica lui Leon XIII a generat o teorie conspirativa si intre evanghelicii din US, cu privire la relatia intre socialism si catolicism, in particular, revelatii noi cu privire la relatia intre sindicate si semnul fiarei.
In romanul lui Gide, un grup de escroci opereaza o schema internationala de finantare a unei cruciade pentru eliberarea papei. Catolicul francez Amédée Fleurissoire pleaca la Roma sa se alature cruciadei. Prezenta lui devine o problema pentru autorii schemei.
Conducatorul lor, Protos, alias Parintele Cave, decide sa il converteasca pe Fleurissoire folosind urmatorul rationament. Autoritatea Papei este criteriul adevarului. Daca Papa nu este Papa, pe baza carei autoritati vei decide ca nu este Papa? De unde stii care este adevaratul Papa? Doar nu vei apela la autoritatea ratiunii.
Mai mult, in absenta autoritatii pontificale, nu mai exista nici o diferenta intre adevar si minciuna, intre bine si rau. (Ratiunea nu intra in discutie). Fleurissoire, pentru care adevarul si binele sunt o problema de autoritate, va imbratisa nihilismul si va deveni parte din schema lui Protos.
Declaratia lui Francis I cu privire la absenta Iadului reprezinta ultima versiune a dilemei lui Fleurissoire. Daca Antichristul spune adevarul, inseamna ca adevarul este minciuna, si daca Papa minte, inseamna ca minciuna este adevar.
Sau, poate, adevaratul Antihrist trebuie salvat din pivnitele Vaticanului pentru ca Ramasita sa poate ramane inchisa in ale ei.
In mod sigur, Protos conduce o schema financiara lucrativa si, pentru Fleurissoire, de la sancta simplicitas la nihilism drumul e scurt.
Revolta amfibienilor împotriva crustaceelor sau viața care găsește o cale
26 martie 2018 36 comentarii
sau
Omul și racul nu au avut un strămoș comun acum 350 milioane de ani. Nu putem spune același lucru despre broaște. Ei bine, dacă ierarhiile nevertebratelor sunt un argument pentru împărțirea vertebratelor în cocoșați și cocoși, atunci, cu atât mai mult, faptul ca broaștele (care nu au ierarhii) își pot schimba sexul (am văzut și noi Jurassic Park) este argumentul socio-biologic pentru transgenderism.
Pentru a nu fi acuzat de o interpretare simplistă a argumentului racilor, voi aminti că, în filozofia lui Peterson, adevărul este o strategie de supraviețuire păstrată în memoria genetica a speciei, adică în inconștientul colectiv. Adevărul este arhetipal. Știința și logica trebuie subordonate ințelepciunii biologice cristalizate în arhetipuri psiho-abisale.
Dacă psihologia abisală vi se pare prea complicată, puteri cumpăra versiunea user-friendly de la Biserica Catolică. Biserica mânuiește arhetipurile salvatoare prin sacramente și simboluri religioase. Simbolurile cheie se găsesc în Apocalipsa: Femeia, Balaurul și Pruncul. Adică: Biserica, Marxismul și Capitalismul.
Pentru a înțelege conflictul apocaliptic, trebuie citit Soljenițîn, pe care Peterson îl așează alături de Dostoievski. Este ca și cum ai compara Război și Pace cu Batalia pentru Berlin. Pentru că, la fel ca scriitorii și regizorii ceaușiști deveniți anti-comunisti dupa ‘90, Soljenițîn nu face altceva decât sa schimbe rolurile în romanul cu ilegaliști. Ce-i drept, și Dostoievsky a fost un reacționar panslavist, dar cel puțin a privit adânc în acel abis despre care Peterson vorbește doar din auzite.
Este momentul să amintim un alt reacționar genial pe care Peterson îl reclamă ca mentor. Friedrich Nietzsche este o lectură periculoasă pentru un mascul narcisist aflat în criza de andropauză. Norocul lumii că împăratul îmbrăcat în haine noi nu citește. Însă Peterson putea învăța mai mult și mai bine de la mentorul său.
Una din intuițiile socio-biologice ale lui Nietzsche este aceea că orice formă de nebunie antisocială transmisă genetic reprezintă o strategie de supraviețuire, care a fost o dată necesară pentru binele speciei, și la care omenirea apelează din nou la nevoie. Să ne gândim, de exemplu, la modul în care Europa a părăsit și izolat genetic o singura familie de sociopați pe tronurile ei. Când nu au mai fost necesari, au fost executați, surghiuniți, sau paparazizati, ca o subspecie periculoasă sau, mai nou, fotogenică. Motivul pentru care Muschetarii lui Dumas pot fi ecranizați astăzi doar ca parodie, este acela că eroii, luați în serios, apar ca niște monștri fără sentimente umane. Totuși, această formă de sociopatie criminală a fost necesară timp de un mileniu pentru ca civilizația să poată renaște sub protecția gangurilor de aristocrați militari.
Aici se vede că Peterson nu și-a învățat bine lecția pe care vrea să o predea altora. Precaut să nu apeleze la prejudecățile morale denunțate de Nietzsche, el apelează la argumentul simplist că biologia condamnă transgenderismul pentru că reproducerea depinde de sexul binar.
Există suficiente exemple în natură în care succesul reproductiv depinde de asexualizarea majorității populației, ca la insectele eusociale, sau de schimbarea sexului la nevoie. Este de asemenea fapt că Homo sapiens s-a caracterizat în istoria lui printr-o capacitate unică de a-și recicla instinctele fundamentale prin cultură. De aceea (unii din noi) suntem îngroziți când citim istorii care păreau normale autorilor biblici, și care sunt alegorizate astăzi la amvoane. Căsătoria “biblica” originează în Roma pre-creștină iar dragostea romantică a fost inventată de trubadurii medievali. Ambele ni se par veșnice.
Peterson nu se întreabă care sunt rădăcinile evoluționare ale transgenderismului. Nici nu pare să observe că există un arhetip al Hermafroditului asa cum există unul al Fecioarei cu Pruncul sau al Dragonului. Acceptând ca validă abordarea lui, ne întrebam: ce adevăr evoluționar și psiho-abisal se ascunde în simbolul Hermafroditului, celebrat în aproape toate religiile vechi. Până și Geneza începe, conform mai multor rabini, cu un Adam bisexual, din care femeia și bărbatul sunt despărțiți, asa cum au fost despărțite lumina de întuneric și apele de uscat. Nu este, de aceea, surprinzător faptul că în ultimul Adam predicat de Pavel “nu mai este nici bărbat, nici femeie”, întrucât istoria s-a consumat la cruce.
Este ușor de argumentat că mișcarea Trans a deraiat. Mai dificilă este întrebarea dacă nu cumva sexualitatea umană a fost deturnată și deraierea Trans reprezintă doar o încercare disperată de a sări din trenul controlat de puteri sinistre.
Sexualitatea noastră este controlată de puteri corporate ale căror tentacule digitale pătrund până în cele mai adânci unghere ale minții. Luați de exemplu scandalul Facebook. Pe baza like-urilor, un anume algoritm decide că cineva este nu știu câte procente homosexual și decide că locul lui se află într-un trib digital de gay. Nu doar patriarhalismul, dar și feminismul și homosexualitatea sunt instrumente de control social. Gândiți-vă de asemenea la legile, care se înmulțesc mereu, pentru protecția victimelor sexuale, și care sfârșesc totdeauna prin criminalizarea victimei și împuternicirea diferitelor clase de pimpi și prădători din structurile puterii.
În filmul Jurassic Park, dinozaurii apelează la ADN-ul de broască să-și schimbe sexul, pentru că reproducerea lor este controlată de stăpânii parcului. Este o strategie care a lucrat, se pare, de mai multe ori în istoria vieții. Din câte înțeleg, avem mai mult ADN de broască decât de rac în celulele noastre de vertebrate terestre.
Suntem prizonieri într-o închisoare sexuala făcută pentru profitul celor puțini. Nu e de mirare că unii prizonieri încep să-și schimbe sexul. În ce mă privește, prefer zborul ca strategie a dinozaurului amenințat cu extincția, dar fiecare cu strategia lui. Vorba lui Malcom: life finds a way.
Comentarii recente