Statuia lui Columb poate fi daramata dar oul lui Columb rămâne în picioare

André Malraux afirmă undeva ca opera de arta își găsește locul într-un muzeu în doua situații: cand aparține omenirii sau cand aparține Statelor Unite. Întrebarea pe care nu și-a pus-o este: ce se intampla cu muzeul omenirii atunci când americanii intra cu ciocanul în propriul muzeu.

Se spune ca De Gaulle ar fi cerut, în timpul revoltelor din 1968, să i se explice cine sunt hippy. A strambat din nasul imens cand a auzit de make love not war dar s-a luminat când i s-a spus ca unii din ei poartă chipul lui Che Guevara pe tricou. Tineretul nu este încă pierdut dacă admira un erou, fie el din tabăra opusă. Ce îl îngrijora mai degrabă pe De Gaulle era o generație care nu s-a confruntat cu fascismul și dilema revoluției dar crede ca are răspunsul la noile probleme în slogane simpliste.    

America este o colonie puritana. Părinții peregrini au părăsit lumea veche din cauza ca, dupa un secol de nebunie religioasa, pacea din Westphalia a decis ca în Europa lucrurile nu trebuie privite în alb și negru.  Puritanii nu au fugit de persecutie religioasa ci de nuantele istoriei. 

Pentru ei, istoria se scria in idiomul din Cartea Imparatilora făcut ce este bine înaintea Domnului… a făcut ce este rău înaintea Domnului. Din nefericire, cei care au fost buni ca regi au fost rai inaintea Domnului. Varful civilizației și prosperității în Israel a fost sub Ahab și Izabela. Căderea lui Iuda a început cu reforma preoteasca a lui Iosia.

Păcatul originar al Americii nu este rasismul ci puritanismul.  Dovada sunt vanatorile de vrajitoare, “trezirile”, reinventate în fiecare generatie și, mai ales, absența nuanțelor. Rasismul, in  America, este o viziune în alb și negru. Antirasismul american este la fel. Termenii se schimba dar limbajul ramane acelasi. 

La fel ca biblica Izabela, Isabella de Castilia a fost buna pentru regatul ei. A fost de asemenea buna pentru Spania, buna pentru Europa, bună pentru modernitatea care se năștea, buna chiar si pentru evreii din Spania care și-au găsit repede locul în Lumea Nouă. Insa, la fel ca Izabela biblica, Isabella a făcut ce este rău înaintea Domnului, in sensul religiei dominante din timpul nostru.  A izgonit Califatul din Europa, a cerut evreilor și musulmanilor să se asimileze, și, păcatul suprem, l-a finantat pe Columb. Ce avem aici este paradigma deuteronomica în termeni noi. Daca vreti, paradigma viețile sfinților care a dominat narațiunea istorică în Europa creștină pana ce Petrarca a redescoperit viețile eroilor. Eroii fac istoria. Sfinții fac Apocalipsa.  

Mi-ar fi plăcut ca America sa fi fost descoperită de cineva care înțelegea cum se calculeaza circumferinta Pamantului și ar fi respectat cultura amero-indiana. Dar aici mă lovesc de oul lui Columb. Alții o puteau face mai bine dar nu le-a trecut prin cap. Mi-ar fi plăcut de asemenea ca semnatarii Declarației de Independență sa nu fi fost stăpâni de sclavi. Ca roman, mi-ar fi plăcut ca Churchill să nu scrie procente pe un servetel la masa lui Stalin. Însă mă lovesc iarăși de oul lui Columb. Churchill a fost cinic cu privire la România, a fost cinic cu privire la populatia civila din Germania, în ultima analiza, a fost cinic cu privire la propriul popor, dar a avut viziunea clară a istoriei pe care noi nu am avut-o. Fondatorii republicii americane au avut viziunea unei ordini fără precedent în istoria lumii și au avut curajul sa o implementeze. O puteau face alții mai sfinți dar nu au facut-o. 

Jack London a fost rasist, Hemingway a manifestat “toxic masculinity”, John Wayne a avut și el machismo, plus câteva crime de vorbire care nu i se vor ierta în viața asta si nici in cea viitoare. Însă ei sunt cei care au arătat Europei obosite vitalitatea lumii noi în toată naivitatea ei, alaturi de intreaga pleiada de scriitori, cantareti, compozitori, cineasti, asa cum lumea veche nu putea produce. Sa nu mai spun ca, pentru generația mea, în contextul conformismului comunist, ne inspirau la fantezii de independență și sfidarea sistemului.

NASA a fost rebotezata după numele primei afro-americane inginer al agenției. Ar fi fost ideal ca Mary W. Jackson să ne si ducă pe Luna. Din nefericire, a facut-o un maior SS care a bombardat Londra cu munca de sclavi. Oul lui Columb. 

Iconoclastii americani își pot vandaliza propriul muzeu însă  idolii se afla deja în muzeul omenirii.   

 

Exorcizarea cromozomului Y

Linșarea eului cartezian

Un jacuz, doua jacuzuri

Afacerea Dreyfus a transformat verbul J’Accuse în substantiv și substantivul intellectuel în verb. Ambele cuvinte au fost supuse dialecticii de la tragedie la farsă. 

Prima figură tragică este chiar căpitanul Dreyfus, victimă a antisemitismului și avortului judicial orchestrat de partida catolica/monarhista din Franța,  părinți ai fascismului de ieri și de azi. A doua este chiar autorul manifestului J’Accuse, scriitorul Emile Zola. Zola ne-a arătat ca a fi intelectual înseamnă  a avea curaj înainte de a avea intelect. A fost urmat de o pleiada din cele mai diferite zone sociale al căror numitor comun era credința ca adevarul trebuie platit cu orice preț.

Intelectualul ca putere a dat naștere la antiintelectualism. Anti Intelectualul nu este ignorant sau lipsit de inteligență și are propriul sau J’Accuse. Manifestul antiintelectual îl acuză pe intelectual ca ignora autoritatea traditiei, religiei, sau a puterii “legitime” .

Intelectualul a rezistat în fascism și comunism dar este aproape învins în era informației marfă și a camerelor de ecou. Zola a fost asfixiat cu monoxid de carbon. Intelectualul contemporan este asfixiat de capitalismul media.  

J’Accuse s-a vulgarizat de la manifestul lui Zola la televiziunea prin cablu si twitter. Un jacuz doua jacuzuri. Ultima farsă este bătălia intre jacuzul lui Laiu si jacuzul lui Coman.

In absenta intelectualului, anti intelectualii se bat între ei. Nu vreau sa spun că sunt incompetenti. Amandoi sunt meseriași cu înaltă calificare. Sunt intelectuali in acceptiunea comuna, oameni care mananca paine fara sa transpire. Intelectualul, dimpotriva, este sub blestemul fructului oprit, castiga adevărul în sudoarea fruntii.

Îmi amintesc o poezie a lui Paunescu: “ca ocnas poetul sapa-n sarea lacrimii materne”.  Muntele pe care v-ați cocoțat, domnilor, ascunde un ocean de lacrimi. Cei care sapă in acest abis nu cunosc privilegiile sponsorilor analfabeti sau a puterilor care se autoproclama legitime. 

Dar, trebuie sa recunosc, sunteți intr-adevar people of the book. The check-book. 

 

Sexul oral la intelectualii rămăișițieni

Un intelectual este o persoană a cărei activitate se bazează pe exercițiul minții, care se implică în sfera publică pentru a-și împărtăși analizele, punctele sale de vedere asupra celor mai variate subiecte sau pentru a apăra valori, care în general nu își asumă o responsabilitatea directă în aspecte practice, și care are o anumită formă de autoritate. Intelectualul este o figură contemporană distinctă de cea mai veche a filosofului, care își exercita gândirea într-un cadru conceptual.

Este definitia cuvantului intellectuel în fr.wikipedia.

Definitia din ro.wikipedia:

Intelectualul, în accepțiunea comună, este definit drept persoana cu studii universitare sau care exercită o meserie intelectuală.

Francezii au inventat intelectualul. Romanii l-au transformat intr-o meserie. Cea mai veche. N-a fost prost Stalin. Intelectualul este o persoana care face felatio la Stalin, Ceuasescu, BOR, AZS, orice autoritate sau clientela.

Scrie intelectualul Florin Laiu în epistola intelectualilor care cred ca oamenii au fost contemporani cu dinosaurii către intelectualul Coman (care crede la fel): știm și noi ce greu este sa faci un doctorat. Observați ca Laiu nu spune știm și noi cât de scump este prețul adevărului sau care este costul apărării adevărului in sfera publica. Știm și noi ce greu e sa iei examenele la facultate și să castigi un ban la umbra. Spasivo Koba.

Intelectualul Coman, care crede că tesutul epitelial a fost așezat de Dumnezeu în vagin ca semn ca „poți să mănânci după plăcere din toți pomii din grădină” (ați uitat anusul frate Coman) și are 5000 de Sunamite pe FB care fac felatio la fructul sau, se rusineaza ca este contemporan cu Laiu. Rușine sau nu, cei doi sunt contemporani cu pastorii de capre din epoca bronzului. Pot fi intelepti sau shamani, dar nu intelectuali.

Scrisoare deschisă către damele din bordel care au semnat o scrisoare deschisa in sprijinul lui Madame

Este 4 Iulie într-o America în care scanteile Declarației de Independență au fost înlocuite cu bucuria vulgară a focurilor de artificii. America pe care am căutat-o nu mai există. A fost ingropata împreună cu intelectualii ei, “dead white men”, și visez uneori la o Românie care nu mai există. O Românie în care dead white men, printre care mulți români, m-au luat de mână și m-au invatat sa merg. În America, intelectualul e mort și, în România, ca sa folosesc un cuvânt favorit al pastorului Iacob Coman, a ajuns curvă.

Suntem o biserica americană, adică o biserica anti intelectuală, și suntem români. Stalin citat de Djilas, 1962, romanii nu sunt o națiune ci o “meserie”. Iertati-mi întrebarea: sunteți curve?

Pastorul Iacob coman este o curvă cu clientela mai mare decat alte curve. Invidia e naturală.

Ce este un intelectual? Socrate și Iisus (fără trei doctorate) vin in minte. Urmează astronomul, matematicianul și poetul persan Omar Khayam (secolul al XII), al cărui Rubaiyat a îngrozit autoritățile islamice ale vremii și ar ingrozii orice creștin conservator din timpul nostru. Lista e lungă. Vreau sa spun ca orice intelectual a fost și este un eretic. Sunteti eretici? Ma indoiesc.

Teologic, filosofic, și, mai ales, științific, nu sunt de acord cu pastorul Coman. Însă, ca intelectual, (iertați-mi pretenția fără titluri academice), ultimul lucru pe care l-aș face (în idiom Coman) ar fi sa imi desfac picioarele in fata Uniunii.

Cand pastorul iacob Coman a devenit o nouă stea pictată pe tavanul bisericii am fost îngrijorat de declarația lui ca orice sintagma biblica nu trebuie judecata într-un anumit context pentru ca tot ce spune Dumnezeu este un absolut. Ca intelectuali, presupun că înțelegeți faptul ca cuvintele nu se raportează la lucruri ci la concepte și ca conceptele sunt imagini mentale ale experienței umane. Presupun deasemenea ca intelegeti ca orice concept este un construct cultural istoric. Probabil cunoasteti și afirmația profetesei ca “Biblia nu reprezinta modul de gandire si exprimare a lui Dumnezeu”. Însă cand mi-am exprimat îngrijorarea m-ați considerat liberal și relativist.

Cand Coman si-a justificat expresiile pornografice cu argumentul ca sunt de sorginte biblice ati amutit. Ați strecurat tantarul liberal și ați înghițit camila vulgarității sexuale.

V-am explicat că Daniel 11 descrie istoria războaielor siriene pana la profanarea templu de către Antioh Epifanul, că viziunile din capitolele 7-9 reprezinta acelas lucru, ca Daniel 11 de la versetul 36 reprezinta poriectia fantezista a culminarii acestei istorii, și că autorul lui Daniel nu înțelegea că Roma reprezenta mai mult decat “niște corabii din Chitim”. Ca intelectuali, puteti verifica argumentele. Ați preferat răspunsul din autoritate. Apoi a venit Coman cu paradigma dispensationalista si vederile geo-politice ale celor pe care Daniel îi numește “o ceată de derbedei” și v-ați trezit că istoricismul secolului XVII nu rezista în fata derbedeismului evanghlico-geo-politic din secolul XXI. Însă ați spus: mai bine derbedeu decat istorico-critic.

Când Coman a canonizat sexul oral a adus iarasi argumentul inerantist dar și cel din design inteligent, pe care il sustineti. Dacă Dumnezeu ne-a dat tesutul epitelial la ambele capete a facut-o cu un scop. Idea ca, în evolutie, organul reproducator a coborat de la gura la cloaca și apoi la organele specializate ale mamiferelor, care se poate vedea în lumea vie de la burete la om, și este bine documentată în genetica evolutionara și în raportul fosilelor, vi s-a părut eretica pentru ca contrazice inerantismul lui Coman pe care îl acceptati implicit deși îl respingeți cu jumătate de gură.

Luther v-a spus de cinci secole că, deși zecimea poate fi acceptata pragmatic, a da zecime unui pastor considerand principiul vechi-testamentar înseamnă ca acel pastor este mijlocitor între om și Dumnezeu. Ei bine, Coman s-a declarat explicit mijlocitor, adică preot, a introdus teologia sacramentala în comuniune, a jucat cartea persecuție, și voi nu aveți răspuns pentru ca, implicit, ați încurajat aceste vederi la membrii bisericii. Mai mult, ați reinventat tologia indulgențelor în care banii sunt canal al harului și colecta este un sacrament. Sacramentul lui Iuda. Apoi v-ati suparat cand Coman a spus ca zecimea este a lui sa o manance ca fii lui Eli și cand a apelat la complexul persecutiei facandu-se martir pentru teologia sacramentala, care a facut atatea victime în timpul ciumei medievale. Nu aveti argument pentru ca ati incurajat superstitii medievale într-o biserica pretinsă protestantă și ati cultivat complexul persecutiei.

Lista este mai lungă dar mă opresc aici. Intelectualitatile voastre l-au creat pe “intelectualul” Coman. Doctor Frankenstein vrea sa omoare monstrul pe care l-a creat dar e prea tarziu. Cineva trebuia sa secere ce a semănat. Vorba profetului favorit al lui Laiu, secerati furtuna.

City Lights (on a hill)

Daca ati urmarit secventa din filmul mut (dar graitor) City Lights, intelegeti de ce nu pot interpreta ambele tabere ale razboiului icoanelor in Bizantul american altfel decat ca comedie.

Icoana americana, in sensul de canal al harului, este filmul. Toate statuile sunt idoli, indiferent daca vorbesc cu accent southern sau yank. La fel si paradele, inmormantarile cu drapel, inaugurarile prezidentiale. Eroul autentic este vagabondul cu mustacioara. Daca va ganditi la cineva nu e vina mea.

Monumentele confederate imi amintesc de monumentul soldatului sovietic. Invingatorii isi canonizeaza criminalii ca sfinti si demonizeaza eroii de partea cealalta. Este limbajul in care invingatorii scriu istoria. Aspectul ridicol este ca Sudul a pierdut razboiul. Only in Murika.

Prin aceasta arta (kitch) „monumentala” Sudul a ratat tocmai scopul ei, rascumpararea cauzei pierdute. Gone with the wind a facut-o mai bine. Rascumpararea cauzei pierdute se face prin descrierea ambiguitatii morale a razboiului. Razboiul de secesiune nu a fost in alb si negru. In cele din urma, razboiul, orice razboi, este o tragedie in care ambele tabere se intalnesc dincolo de idealurile abstracte ale politicienilor. Nici un razboi nu este intre bine si rau. Soldatii din ambele tabere se intalnesc in zona de dincolo de bine si rau descrisa de Tolstoi si Dostoievsky si mentionata cu realism brutal de Stalin in dialogul cu Djilas despre crimele Armatei Rosii.

Aceiasi lipsa de substanta se manifesta si la iconodoulii oficiali. Daca nu ma credeti, vizitai bulevardul Martin Luther King in orice oras american si uitati-va la mizeria din jur.

In ultima instanta, atat monumentele confederate si cat cei care le vandalizeaza reprezinta cauze pierdute. Invingatorii tin discursurile.

Sanitizarea creierelor în SUA

O salata de cuvinte greu de digerat

Martin Luther a scris candva o scrisoare adresată lui Erasmus din Rotterdam în care îl asigura ca a așezat tratatul lui despre liberul arbitru la loc de cinste pe peretele latrinei și va citi cu atenție fiecare pagina înainte de a o folosi. Asta explica de ce răspunsul lui Luther a fost neobișnuit de metodic și calculat pentru temperamentul său. Lectura și răspunsul au fost moderate de ciclul digestiei.

M-am aflat într-o situație identică vizionand emisiunea Punctul Critic – Invazia spiritualistă” – Sinuciderea protestantismului (VII), moderata de Dragoș Turturica, cu Valentin Danaiata și Elvis Dengel ca invitați. Mi-am pus mana la nas și am vizionat toata emisiunea, însă răspunsul este moderat de ciclul digestiei. O asemenea salată de vorbe goale și concepte pseudo filozofice e greu de digerat și pentru a păstra puțină substanță din ceea ce își are locul acolo unde conform Mantuitorului se curata toate bucatele sunt obligat sa consum salată de cuvinte cu lingurița. Mă voi ocupa deocamdată doar de primele 8 minute care reprezinta “partea introductiva” a emisiunii.

Spune Turturica:

Pentru a înțelege ce se intampla cu protestantismul astăzi am discutat despre modul în care Scoala din Frankfurt a produs un declin cultural care a reprezentat fundamentul pentru o atitudine poate mai contagioasa decat virusul din aceste zile și anume o atitudine de victimizare…

Nu știu ce au discutat amicii noștri despre Scoala din Frankfurt dar se vede ce nu au pus mîna pe un singur autor al Școlii din Frankfurt și în cazul improbabil ca au facut-o nu au înțeles ce au citit. Numitorul comun în spectrul larg și de multe ori contradictoriu al acestor autori il reprezinta tocmai analiza critica a unei culturi în declin din cauza ca criteriul pieței se substituie valorilor spirituale.

Theodor Adorno, exponentul cel mai influent al curentului, acuză cultura de masa ca oferă iluzia libertății de alegere în faptul că poți alege între mai multe branduri de consum material, cultural, de știri și comentarii politice, dar, mai ales, pentru ca ai acces liber la aproape toate fanteziile sexuale ca marfa.

Exista aici o zona de intersecție între preocupările SDF și ale teologilor protestanti. De fapt, a existat și încă exista un dialog fructuos între cele doua clase. Motivul pentru care mișcarea evanghelica – penticostala ignora acest dialog este pentru ca este ea insasi o cultura de consum și o economie de himera nu lipsita în secret de hipersexualizarea pe care SDF o găsește inevitabilă în astfel de piețe.

Idea că politicile de identitate/victimizare vin din SDF da pe fata aceeași ignoranță pretentioasa. Dacă cineva chiar vrea să găsească o baza filosofică pentru ele aceasta este mai degrabă ceea ce se numește destul de vag poststructuralism și este opusă marxismului. Însă aici avem cu adevărat ceea ce Turturica numește “o atitudine poate mai contagioasa decat virusul din aceste zile”, teoria conspirației marxismului cultural pe care prietenii nostrii au inghitit-o în ignoranță, cu carlig și undita.

Mai departe:

Aceasta atitudine de victimizare… duce individul la un punct foarte critic de vulnerabilitate, o zona în care este susceptibil la niște primejdii care îi vor afecta modul de gandire și înțelegere a realității.

În principiu sunt de acord, însă trebuie sa recunoastem ca negrii, femeile, și homosexualii măcar au motive sa se considere victime. Întrebarea este cum de nu pricep amicii nostrii ca ei reprezinta tot o atitudine de victimizare însă pe baza imaginare. Ce altceva este teoria conspirației marxismului cultural decât victimizarea imaginara a dreptei creștine? Însă amicii noștri merg mai departe, ei se considera victimele speciale ale fantomei protestantismului sinugigas si a unei conspiratii spiritiste globale.

Aceste pericole, unul dintre ele, poate cel mai important dintre ele este subiectul emisiunii de astăzi: spiritismul.

Are dreptate moderatorul că complexul victimizării “va afecta modul de gandire și înțelegere a realității”. Danaiata și Dengel ne oferă cele mai absurde și fanteziste scenarii ale metamorfozei unei școli de gândire materialiste într-un cult care invoca spiritele.

Prima problema, explica Danaiata, sunt liber cugetatorii. Un liber cugetător este cineva care își formează opiniile numai pe baza de logica, rațiune, și empirism. De aceea liber-cugetatorii nu apelează la explicații supranaturale. Asta duce inevitabil la spiritism, adică la credința în supranatural. Dacă nu pricepeți cum înseamnă ca nu sunt singurul.

Mai departe. SDF a combinat marxismul, o teorie materialista a societății, cu freudismul, o teorie materialista a psihicului uman. Asta duce la dualism, adică la neoplatonism, și de aici la spiritism.

Simțământul comunitar duce la neoplatonism, probabil pentru că Platon a scris Republica. Republica este un manifest elitist, anti-egalitarian. Asta duce la egalitarianism și ca atare protestatarii de astăzi sunt platonistii de maine deci spiritistii de poimaine.

Teologia liberarii s-a împotrivit bananizarii Americii Latine de către corporații străine și regimuri de war-lords deci sunt împotriva legii și ordinii și inspiră pe cei care se dedau la acte de vandalism în protestele recente. Protestatarii vor ca poliția să nu fie deasupra legii, deci sunt împotriva legii. Concluzialui Danaiata este ca protestele vor degenera in ședințe de spiritism.

Elvis Dengel ne explica cum infiltrarea neo-marxismului in US incearca sa elimine religia din spațiul public “cum s-a întâmplat și în Europa”. Entschuldigen Sie dar a făcut-o Constituția acum peste doua secole și Europa s-a luat după America.

Politicile de identitate, continua el, duc la credinta absoluta in stiinta. Sorry, dar parte a politicii de identitate este denunțarea științei ca eurocentrism și imperialism vestic. Elvis, ai auzit vreodată de decolonizarea științei? E din aceeași familie cu creaționismul științific adică susține ca stiinta e relativa.

Spune Dengel mai departe: „aceasta incredere absoluta in stiinta este poartea prin care va intra spiritismul și va cucerii stiinta si religiozitatea moderna”. Presupun ca Dengel știe ca în știința se considera ca orice ipoteza sau teorie este provizorie. Increderea absoluta in stiinta este increderea absoluta in metodologia naturalista. Adică excluderea supranaturalului în explicația lumii. Aceasta este poarta prin care spiritismul, adică credința în supranatural, va intra în stiinta, dupa logica lui Dengel. Caile Diavolului sunt întortocheate.

În concluzie, spune Danaiata, spiritismul are trei ramuri: „stiinta, filosofie, și religie. În toate trei aspectele este captivant pentru clasa de oameni despre care vorbim”, adică pentru liber-cugetatori, marxiștii culturali, protestatari, evolutionisti, egalitarieni, comunitari, umanisti, oameni de stiinta, sinugicasi protestanți, atei, și, last but not least, membrii bisericii care resping autoritatea pastorului asupra minții.

Va las deocamdată sa digerati introducerea.

Va urma.

Cum funcționează Diavolul