Despre mine…

25 iunie 2011 de 129 comentarii

Imi pare rau ca o afirmatie trunchiata din partea mea a dat nastere la un numar de speculatii. Ma voi explica pe scurt.

Nu sunt concediat, am trecut doar pe jumatate de salariu (pentru a doua oara). Avand in vedere viata scumpa din Chicago, am nevoie sa misc ceva in privinta painii si asta insemneaza mai putin timp pentru proiecte personale. Nu este o tragedie.

In ce  priveste relatiile mele cu conferinta, este adevarat ca au primit foarte multe reclamatii (mai ales colegiale), dar o conferinta in US nu este  o conferinta din Romania. Desi tendinta generala este acum spre dreapata, exista in cultura americana un respect pentru individ si opinie care impiedica omogenizarile teologice fortate. Un alt aspect important este acela ca biserica din Chicago, in general, este alaturi de mine.

In toamna voi avea ocazia unui dialog cu conferinta si cativa profesori de la Andrews pentru a-mi explica pozitia. Este o ocazie pe care o astept cu placere reala. Nu sunt constient de alta deosebire esentiala intre mine si teologia adventista in afara de interpretarea Genezei, diferenta pe care intentionez sa o discut deschis. In rest, ceea ce i-a facut pe cei de la Cernica sa ridice sprincenele este mai degraba frica naturala de necunoscut a unor oameni care s-au tinut departe de orice contact cu lumea reala si, mai ales, teama superstitioasa de gandire critica. Principiul lor este cel exprimat de Camil Petrscu: „Jocul ideilor, jocul Ielelor”. Se stie din folclor ca Ielele trebuiesc exorcizate nu discutate. :devil:

Înregistrat sub Editorial

Da’ pe Petrof unde-l lasasi dom’ Profesor?

22 iunie 2011 de 83 comentarii

Abia a plecat Danut Tanase si duhul lui Petrache Lupu a revenit prin Florin Laiu.

Intr-o prezentare menita sa apere revelatia de la Maglavit, Florin e suparat ca exista crestini care nu cred ca Dumnezeu are barba (si alte atribute cunoscute din istorie ale despotilor orientali).  Florin ne avertizeaza ca religiile pacifiste din Extremul Orient omoara crestini pe banda rulanta. Nu ne da sursa, dar o puteti gasi pe Google. Tigrii Tamili sustin ca budistii persecuta pe crestini. Este ca si cum Hesbolah ar denunta Israelul ca persecuta pe crestini. O alta sursa este un hoax care a circulat pe internet despre un genocid hindus al misionarilor. In rest, istoria ne spune ca budistii au fost persecutati sangeros de tipi cu barba si turban care impartaseau vederile lui Florin despre Dumnezeu.

Teologia liberala, ni se spune, duce la antisemitism. Intrucat Florin nu ofera exemple, am gasit noi cateva: Garda de Fier, Pius XII, Ustashii, KKK, Quranul si tot crestinismul medieval. Nou este faptul ca toate acestea sunt sau au fost liberale.

Florin ne aduce aminte de Cain si Abel si ne avertizeaza ca “religia fara sange duce la varsare de sange”. Acum Florin nu este un liberal sa se opreasca la miei. “Pe amalecit sa nu-l lasi sa traiasca”. Rabinii conservatori nu sunt  de acord cine este amalecit in sec XXI (germanii si arabii concureaza pentru primul loc) dar sunt de acord ca aceasta este o “porunca pozitiva a Torei” care trebuie indeplinita cu aceasi sfintenie ca pe vremea lui Moise si Iosua. Doar nu vrem sa o luam pe urmele lui Saul care s-a lasat aburit de erezii liberale.

Florin ne spune in continuare ca descrierile contradictorii ale lui Dumnezeu in Vechiul Testament nu pot fi considerate revelatie progresiva intrucat sunt prezentate in paralel. Dumnezeu, ne lasa Florin sa intelegem, porunceste uciderea oricarui copil de parte barbateasca si pastrarea “pentru voi” a fetitelor care nu au cunoscut barbat, pentru a stinge samanta lui Madian. Dumnezeul lui Florin nu stie ca fetitle poarta samanta lui Madian ca si baietii. Dumezeul lui Florin a instituit sistemul Mengele: “Dezbraca-te scroafo si desfa-ti picioarele.  Marsh la taiat! Treci la control fetito!Asta o dam zeciuiala lui Aron, partea Domnului”. Dumnezeul lui Florin a inventat curatirea etnica si omorarea cu pietre pentru ofense triviale. Dumnezeul lui Florin te invata cum sa-ti vinzi fiica in sclavie sexuala.

In acelasi timp Dumnezeul lui Florin este cel revelat in Isus. Cel care ne-a poruncit sa ucidem un fiu neascultator cu pietre este Tatal din pilda fiului risipitor. Cel care a ucis toata fauna terestra a planetei intr-un acces de manie (cu ce erau mai buni rechinii decat dinozaurii) are grija de vrabii. Cel care este gadilat la nari de carnea jertfei vrea sa fim vegani. Cel care ne-a poruncit sa nu-l iertam pe Amalec a murit pentru lume.

Este vreun psihiatru pe aici?

Exista un raspuns simplu la argumentul lui Florin ca revelatia nu este progresiva deoarece descrierile contradictorii apar in paralel. Acelasi amestec de cruzime si tandrete, manie genocidala si spirit justitiar, capriciu si calcul, egomanie si modestie, se regaseste la Stalin, Hitler, Alexandru cel Mare si Artaxerxe. Evreilor li s-a parut normal ca un Dumnezeu “mare” sa fie un ucigas maniac, sa fie crud, sa poarte barba, sa stea pe tron si sa poarte coroana, sa fie vesnic flamand de osanale, sa-si iubeasca supusii (in felul lui), sa-i apere sau sa-i macelareasca, sa-i judece sau sa-i execute sumar, sa fie admirat si temut in acelasi timp, pentru ca asa erau tiranii in Rasarit. Si la Cernica este admirat Rasaritul si nimeni nu pricepe “ce-a dorit acel apus” cartezian si liberal.

Urmeaza apoi  un ghiveci de teologi pusi in aceiasi oala fara sa aiba prea mult in comun in afara faptului ca au luat in serios afirmatia ca “in Dumnezeu nu este intuneric”. Las’ ca or sa vada ei… Sunt mentionat si eu impreuna cu o salata de acuzatii la fel de contradictorii ca Dumnezeul lui Florin: sunt in acelasi timp elenist si inchinator la stiinta, marcionist si evolutionist, origenist dar nu cred in existenta diavolului, etc. Ca la un proces stalinist din 1935: esti acuzat de trotskism, fascism, deviationism, revizionism etc., in aceiasi rasuflare, fara ca cineva sa observe ca nu merg impreuna. Nu este uitat nici Gili Carstea.

Da’ pe Petrof unde-l lasasi dom’ profesor? Cronicare, vezi ce faci.

Înregistrat sub Editorial

Who is John Galt?

8 iunie 2011 de 29 comentarii

Motto: „O fantoma bantuie Europa” Marx & Engels Manifestul Partidului Comunist

O fantoma bantuie lumea financiara: Satoshi Nakamoto.

Cine este Satoshi Nakamoto (中本聪)? Intrebarea are rezonanta faimoasei interogatii din Atlas Shrugged: “Who is John Galt”? Intr-adevar, la fel ca eroul lui Ayn Rand, (un fel de sora White a libertarienilor pentru cine nu nu stie), Satoshi, (cuvantul insemneaza “ratiune” in japoneza), este un personaj enigmatic care comunica numai prin Tor si s-a hotarat sa revolutioneze sistemul financiar global.

In acest scop, Nakamoto a inventat o moneda electronica numita Bitcoin. Aceasta nu este ceva nou in sine. Nou este faptul ca bitcoinul inlocuieste inlocuieste sistemul centralizat cu unul peer-to-peer (P2P) si tranzactia bancara cu un extrem de sofisticat sistem criptografic. In felul acesta clientul bitcoin opereaza inafara patronajului banca-guvern, ceea ce este intr-adevar ceva nou sub soare.

Valoarea unui bitcoin este rezultatul unui proces in doua faze. Prima faza se numeste minare si are la baza un algoritm care transfera valoarea curentului electric si a timpului PC-ului in moneda. Algoritmul este calculat sa mareasca dificultatea minarii pe masura ce numarul monezilor se apropie de cifra limita 21 milioane (exista deja 6 milioane bitcoins). Este deci clar ca bitcoin este o moneda deflationista.

In continuare, valoarea de schimb este data de piata libera. Toate operatiile de minare si tranzactiile sunt incriptate pe toate PC-urile care partcipa la sistemul P2P. Fiecare client are o cheie publica si una personala pe care le floseste in tranzactii. Sistemul este facut sa impiedica cheltuirea de doua ori a aceleiasi monezi sau accesul la banii altuia, in timp ce controlul procesului este open source.

La data cand scriu acest eseu bitcoinul a depasit 20 dolari in valoare de schimb. Acum trei luni cand am citit prima data despre bitcoin intr-o publicatie a hackerilor valoarea era mult sub un dolar. Fortune 500, Spiegel, Slate, CIA, diversi guru financiari, ne avertizeaza impotriva a ceea ce ei numesc respectiv: scam, bubble, ponzi scheme, piramida financiara. Care este argumentul lor?

Mai intai, ei obiecteaza absenta unui mecanism centralizat (guvern, banca), de control si garantie. Apoi, absenta unei economii bazata pe bitcoin. Dar mai presus de orice, mai marii nostrii ne avertizeaza impotriva ereziei monezii deflationiste. Banul, spun profetii lui Moloh, trebuie sa fie controlat-inflationist pentru ca altfel omul il pune la ciorap in loc sa il cheltuiasca. Si intrucat banul nu mai este nici aur si nici munca, are valoare numai cand este cheltuit pe alte lucruri care au valoare numai daca sunt cumparate.

Probabil insa ca tocmai aceasta este si miza lui Nakamoto. Oamenii s-au saturat de modul in care guvernele si bancile lumii emit mereu fiat bani marind inflatia cu scopul de a acoperii cheltuielile unei birocratii incompetente, a unei oligarhii financiare care a transformat economia globala in cazino, si mai ales a behemotului militar-industrial. Daca bitcoinul va castiga in ciuda unei teorii economice simpliste, este pentru ca lumea s-a saturat de socialisti ca Dominique Strauss-Kahn sau capitalisti ca Goldman Sachs.

Who is Satoshi Nakamoto?

Înregistrat sub Editorial Tagged with , , , ,

1 an de Oxigen2

28 mai 2011 de 35 comentarii

1 an de Oxigen2

Astazi se implineste un an de la deschiderea blogului Oxigen2 si de la prima postare, astfel ca as vrea sa spun cateva cuvinte personale.

Ca beneficiar direct al prezentarilor video si al editorialelor as vrea sa ii multumesc lui Eddie pentru tot ceea ce ne-a oferit. Sa ii dea Dumnezeu sanatate, energie proaspata si creativitate in continuare. Am fost impreuna prin ECCE HOMO, LOGOS, GENEZA, ANNO DOMINI, editoriale.  A fost o investitie serioasa de timp, resurse intelectuale si materiale, etc.

De asemenea, vreau sa multumesc tuturor celor care, alaturi de Eddie, au contribuit la dezvoltarea mea. Ma refer la colaboratorii din emisiunile video, la cei ce au scris editoriale si chiar la cei care au participat cu comentarii si interventii pe forum. A fost o interactiune cu efecte pe termen lung, inca nu pot aprecia magnitudinea lor. Va sunt recunoscator

Last but not least, aduc multumiri departamentului tehnic, one man show, NorthLite

Înregistrat sub Editorial Tagged with , , , ,

Samanta de anti-semitism

24 mai 2011 de 21 comentarii

Recent, din gura presedintelui Obama s-a putut auzi un discurs deloc corect politic, cel putin pentru unii. Luat de valul schimbarii din lumea islamica, presedintele nord-american propune, in sfarsit, o solutie pentru vechea si incomoda chestiune evreiasca, solutie 2in1, avandu-i si pe palestinieni in vizor. Concret, el sugera ca Israelul ar face bine sa isi restranga granitele in limitele stabilite inainte de al treilea razboi arabo-israelian, cunoscut sub numele de Razboiul de 6 zile (5-11 iunie 1967). O declaratie asa de directa si incisiva nu putea sa ramana fara efect, atat din partea israeliana cat si din partea musulmana, cu ecouri in Vest. Obama se pare ca a dobandit un record greu de doborat, acela de a pune la cale, in cuvinte si fapte, o politica deschis anti-israeliana, asta dupa ce USA isi formase imaginea de aliat traditional si sustinator al Israelului (Obama, se pare, mai are la activ cateva gafe publice cu incarcatura antisemita)

Care sunt implicatiile discursul american pentru israelieni? Sa ne gandim ca Razboiul de 6 zile, din perspectiva evreiasca, este o realizare istorica. Israel a ocupat atunci fasia Gaza, peninsula Sinai, inaltimile Golan si Iordania de Vest („West Bank”) plus partea araba a Ierusalimului. Cu cateva saptamani inainte ca evreii sa isi sarbatoreasca victoria care le-a adus atatea teritorii (sa ii zicem un 1877-1878 al lor) Obama vine si strica petrecerea. A cere acum, dupa mai bine de 40 de ani, retragerea si renuntarea la niste teritorii cucerite cu un pret si mentinute cu inca unul, dublat probabil, tine de domeniul fanteziei. Nu degeaba lui Obama i s-a pus in seama nazuinta dupa un nou plan Marshall pentru lumea araba.

Nu vreau sa fiu avocatul vreunei parti, in nici un caz al Israelului. Ceea ce ma preocupa este antisemitismul pe care il intrezaresc aici. Ma refer la acel antisemitism latent, „radioactiv”, ingropat dupa WWII. In 1938 Roosevelt a convocat o conferinta la Evian, pe lacul Geneva, pentru a solutiona problema refugiatilor germani, respectiv, evrei. Reactia celor 32 de tari participante a fost dezamagitoare, marea majoritate a refuzat primirea evreilor. Pana si statele cu teritorii imense din America de Nord si Sud sau Australia au refuzat categoric. E cunoscut cazul vasului St Louis, plin cu refugiati evrei, care, in mai 1939, a fost silit sa se intoarca in Europa deoarece nici un stat nu a fost de acord sa il primeasca.

Danemarca si Suedia au fost singurele exceptii iar Elvetia, mult laudata pentru neutralitatea ei de secole, primeste evrei un timp apoi lanseaza sloganul Barca este plina…

Privind in ograda nationala, lucrurile sunt chiar mai urate. Noi avem antisemitismul inoculat chiar si in limbaj. In limba romana (si nu numai) un tradator e numit Iuda (unul din cele mai populare nume…un fel de Gheorghe sau Vasile al evreilor), un om fatarnic sau ipocrit e numit fariseu (oare cum ar reactiona lumea musulmana daca numele carturarilor/imamilor lor ar deveni un astfel de epitet?), daca cineva trage niste sfori in stilul balcanic al lantului slabiciunilor se zice ca are rude la Ierusalim. Sa mai amintesc ca religia nationala a romanilor este imbibata de formule antisemite. De exemplu, abia de curand Prohodul a fost adjustat astfel incat sa nu mai incrimineze poporul ucigas.

Ca tot am ajuns la religie, ar fi o tema prea vasta implicarea catolicismului si a bisericilor evanghelice in Solutia Finala a lui Hitler.

Daca e sa vorbim in cifre, unitatea de masura fiind evreii ucisi intre 1 sept 1939 si 8 mai 1945, romanii au un portofoliu de invidiat: Basarabia – 200 000,  Bucovina – 124 632, Transilvania de Nord – 105 000,  Romania – 40 000 (sursa: M. Gilbert – Endlosung/Solutia Finala, Reinbek, 1962)

Scurta recapitulare a lectiei de istorie recenta nu a avut decat un singur scop: sa arate ca, dupa parerea mea, samanta antisemitismului ingropata adanc (precum reziduurile radioactive) nu a facut decat sa isi astepte ceasul germinarii. Poate ca inca nu a dat de lumina dar discursul lui Obama aduce suficienta umezeala pentru a face ca bobul sa explodeze. In goana dupa democratizare si pacificare, presedintele american ar putea sa creeze niste tsunami-uri neasteptate.

Cel putin, la ora aceasta, Obama si-a pus in cap votantii fundamentalist-crestini, hraniti cu dispensationalism si planuri marete pentru Ierusalim.

Si daca pe 21 mai n-a fost nici o rapire, sperantele inca raman atintite spre orasul sfant.

Înregistrat sub Editorial Tagged with , ,

Logos 61 – Cum ne-am pierdut sufletul

12 mai 2011 de 114 comentarii

Download Audio

Înregistrat sub Editorial

Revolutia Araba ca Tragedie si Farsa

5 aprilie 2011 de 42 comentarii

Hegel comenteaza undeva că toate faptele mari si protagonistii lor in istoria lumii apar, ca să spunem aşa, de două ori. El a uitat să adauge: prima oară ca tragedie, a doua oară ca farsă. Karl Marx, 1852.

Revolutia araba este o farsa. Tragedia a avut loc acum o jumatate de secol.

Aduc in favoarea acestei afirmatii argumentul celor care ma vor contrazice: “revolutiile arabe sunt revolte spontane ale maselor impotriva exploatarii si tiraniei.” Tocmai asta este problema.

Poporul nu face revolutie. Dati-mi pace cu mitul poporului care lupta pentru libertate. Poporul sparge vitrine, linseaza, si cere un tap ispasitor. “Prosti da’ multi.” Revolutia o face clasa de mijloc care foloseste furia populara pentru a inlatura clasa conducatoare si a-i lua puterea in numele poporului. Scopul activistului revolutionar nu este satisfacerea cerintelor strazii ci folosirea lor. Cititi “Ce-i de Facut” de V.I. Lenin, care stia ceva despre revolutii. Thomas Paine, Marat, Danton, Robespierre, Lenin, Trosky, Stalin, Mao, au fost intelectuali dezradacinati, uneori de mana a treia, ale caror aspiratii nu aveau nimic in comun cu poporul dar stiau sa coboare ideologia in strada.

Obiectivul adevarat al revolutiei nu este dorit de popor. Poporul se teme de ceva nou. Poporul vrea restaurarea privilegiilor pierdute. Revolutionarul vrea transformarea radicala a societatii. Domnia terorii, care insoteste orice revolutie, nu este indreptata impotriva clasei conducatoare asa cum se pretinde, ci impotriva poporului. Adevaratul agent al revolutiei nu este omul de rand ci comisarul. Comisarul stie ca inamicul lui este traditia si ca singura putere capabila sa infrunte traditia este domnia terorii.

Revolutiile duc la castigarea unor libertati si pierderea altora. Balanta difera de la o revolutie la alta. Dar orice revolutie duce la disciplina sociala si progres. Pretul este de obicei platit in ceea ce Stalin numea “statistica”. Cu cat traditiile sunt mai adanci in popor, cu atat statisticile sunt mai mari. O adevarat revolutie intre arabi ar duce la cifre astronomice.

Din acest punct de vedere, adevaratii revolutionari arabi au fost Gamal Abdel Nasser si Anwar Sadat. Esecul lor se explica prin faptul ca nu au avut curajul sa fac ceea ce au facut Lenin si Ataturk. Lenin a intrat cu baionetele in biserici. Ataturk a interzis hijabul si turbanul in spatiul public. Suna dur, dar istoria are legile ei si nu este sensibila la corectitudine politica. Nivelul scazut de educatie al arabilor face imposibila infectarea strazii cu idei sociale radicale. Islamul a ramas ideologia legitima si Islamul este antiprogresist prin natura lui.

Un alt motiv care a dus la esecul revolutiilor arabe din a doua jumatate a secolului trecut este acela ca in contextul razboiului rece, orice reforma progresista era suspecta de marxism si aliniere cu URSS. US a cautat mai intai sa foloseasca nationalismul arab impotriva marxismului si apoi Islamul radical impotriva nationalismului secular, ca dupa aceea sa vaneze monstrul pe care l-a creat la fel ca celebrul doctor Frenkenstein.

In 1953 Mohammed Mossadegh primul ministru al Iranului a fost rasturnat printr-o operatie coordonata de CIA din teama ca ar putea aluneca prea mult spre stanga. Gloate inarmate cu bate si cutite, platite din cufar diplomatic, controlau strazile intimidand opozitia. Doua decenii mai tarziu gloata s-a intors impotriva dusmanilor lui Khomeini. Partidul nationalist Baat a fost sustinut in Siria impotriva rivalilor marxisti. In 1963 Sadam si partidul Baat au fost sprijinite sa ia puterea inpotriva influentelor internationaliste.

Sadam a fost dusmanul neimpacat islamismului si al teroristilor fundamentalisti. Totusi a trebuit sa suporte mania unui electorat indobitocit de religie si talk-radio pentru ceea ce facusera islamistii. Rezultatul a fost re-islamizarea Irakului. Islamul „moderat” ramane optiunea vestului pentru tarile arabe, indiferent de aspiratiile claselor educate.

Faimosii “freedom fighters” care au redat afganilor libertatea de a interzice educatia femeilor si a le impune burka lupta acum impotriva lui Gaddafi ajutati de aceiasi putere care i-a ajutat acum un sfet de secol impotriva rusilor. O jurnalista este violata in plina zi in Cairo. O alta este torturata si molestata in Lybia. Imami radicali arunca flacari in Moschei si statii TV. Poporul cere libertatea de a ucide cu pietre femeile adultere. Un infidel este ucis cu pietre de revolutionari. In acelasi timp, analisti politici discuta despre rolul Islamului in noile democratii arabe.

Aplaudam atunci cand vedem la CNN palate de tirani aruncate in aer si armate spulberate. Acceptam cu seninatate filosofica inevitabilitatea victimelor inocente. Dar este tabu sa te legi de lanturile care leaga 700 milioane de femei. Aruncam bombe pentru dreptul de autodeterminare cultural-religioasa al gloatelor ramase in secolul VIII. Nu ne sinchisim de drepturile individuale ale victimelor unei religii anacronice.

Stiu ce veti spune. Acestea sunt episoade triste dar neesentiale. Cand vor fi liberi de tirani domestici si exploatare imperialista, oamenii se vor civiliza si asemenea lucruri vor inceta de la sine. Quranul va devenii un fel de Magna Charta a lumii arabe aparand drepturile femeii si libertatile civile. Democratia va inflori in teocratie. Imamul si activistul liberal vor paste iarba impreuna ca lupul si mielul in Paradis. Singurul obstacol in calea acestei stari edenice sunt cativa tirani si, fireste, imperialismul.

Ma indoiesc.

Cand ultimul imam va fi spanzurat cu hijabul ultimei musulmane emancipate, voi crede si eu in revolutia araba. Pana atunci, eu zic sa ne pregatim pentru ce-i mai rau. Si ce poate fi mai rau decat o imensa criza a ptrolului, insotita de un val de imigratie islamica, terorism si razboi?

Fireste ca poate fi ceva mai rau: islamofobia.

Înregistrat sub Editorial Tagged with , , , ,

Patratul lui Ionica sau Sucker Punch

1 aprilie 2011 de 345 comentarii

In ultima saptamana am avut mai mult timp decat mi-asi fi dorit. Ca atare mi-am acordat doua mici indulgente: lectura dezbaterii despre Geneza initiata de Aurel Ionica la rubrica de comentarii a ultimei emisiuni de la O&P, si vizionarea filmului Sucker Punch. Printr-o ciudata coincidenta am regasit aceiasi idee in ambele.

Sa incepem cu filmul pentru ca este mai usor. La prima vedere este un Alice in Tara Minunilor cyberpunk. Pelicula abunda de clisee cu femei imbracate sumar si experte in arte martiale, echipate cu toate armele kitch produse in industria de razboi a benzilor desenate. In esenta, este o intrebare despre natura realitatii.

Filmul incepe cu “Baby Doll”, o tanara de 20 de ani, rugandu-se in fata statuii unui inger pentru mama ei bolnava. Pe fond se aude meditatia lui Baby despre ingerii care intersecteaza realitatea experientei noastre penru a ne proteja. Ingerii, ni se spune, apar in forme diferite.

Nu stim in ce forma se afla ingerul cand a murit mama, dar ne dam seama imediat cine este demonul. Tatal vitreg a pus ochii pe avere, care prin testament apartine celor doua fete. Suntem in 1955 si solutia optima este ospiciul. Baby si-a impuscat sora intr-un accident, in timp ce cauta sa o salveze din ghiarele tatalui vitreg care o molesta. Demonul intrupat o interneaza si aranjeaza sa fie lobotomizata. Gardianul (alt demon) este mituit sa falsifice in acest scop semnatura lui Dr. Gorsky, terapista lui Baby. Operatia este programata sa aiba loc peste cinci zile.

Dr. Gorsky, o psihiatra cu accent slav, practica o terapie originala. Constienta ca pacientele ei psihotice nu pot sa integreze eul cu realitatea, ea le incurajeaza sa salveze unitatea eului intr-un univers solipsist, in care drama existentei scapate de sub control este re-jucata si rezolvata in lumea fanteziei. Gorsky considera ca astfel ofera pacientelor un mijloc de a supravietuii launtric.

Baby se refugiaza in propria fantezie. Tatal ei vitreg devine un preot catolic molestator, responsabil de orfelinat, care a vandu-to unui bordel controlat de mafie. Pacientele sunt sclave sexuale. Gorsky este profesoara de dans si confesoarea secreta a sclavelor pe care le ajuta “sa supravietuiasca.” Gardianul este propietarul bordelului. Baby comploteaza in secret evadarea intregului grup. Gorsky o informeaza pe Baby ca peste cinci zile va fi oferita unui mafiot grotesc care va platii din greu sa o dezvirgineze.

Realitatea (imaginara) este iarasi prea mult pentru Baby care plonjeaza intr-un al doilea nivel de fantezie (fantezie in fantezie) in care ea si colegele ei sunt un comando in stilul benzilor desenate. O aluzie fina este confruntatrea cu unitati germane suprarealiste din primul razboi mondial. Accentul slav al lui Gorsky si germana dura a inamicului sunt simbolice. Dusmanul lui Baby in viata reala este stiinta medicala (cu nume germane) din prima jumatate asecolului XX. Exista un “inger” in toate aventurile, un razboinic batran si benevolent care conduce operatiunile si o instruieste pe Baby in propria lupta.

In cele din urma Baby realizeaza ca istoria nu este a ei ci a lui Sweet Pea, una din colege si intelege ca ea este de fapt ingerul in fantezie. Ca atare, se sacrifica pentru a inlesni evadarea lui Sweet Pea. Fantezia se termina cu pumnul unui bodyguard plonjand peste fata triumfatoare a lui Baby.

Filmul se intoarce la realitate. Baby se afla pe scaunul de operatie zabmbind triumfator. Aflam ca in ultimele cinci zile Baby a fost agentul unor actiuni disruptive in incinta ospiciului. Printre altele, l-a injunghiat pe gardian si a ajutat-o pe pacienta Sweet Pea sa evadeze. Ultima scena o prezinta pe Sweet Pea interceptata de doi politisti in statia de autobuz. Soferul, care are chipul razboinicului inger, intervine pentru ea si o lasa sa urce fara bilet. Autobuzul se pierde in ceata pe langa un o tabla indicatoare pe care scrie Paradise Valley.

Sa ne intoarcem la Ionica. Atunci cand a aparut pe forumul de la O&P denuntand ca “tampenie” si “idiotenie” afirmatiile mele despre Geneza sau istoria planetei, Aurel a fost salutat cu bucurie de aparatorii cartii de colorat. Faptul ca injectivele lui erau insotite de afirmatii stranii despre “poponetze goale” (sic) si “mere paduretze” sau “Isus al doilea Cain” era un detaliu care se putea rezolva fara a strica aromonia anticoncordista a celor care confunda Geneza cu the Flinstones. Inginerul Marius Sergiu Popilian s-a grabit sa-i arate mere ionatane in cartea de colorat iara doctorul Virgiliu Indrei l-a dat de exemplu pe Einstein ca experiment de gandire fara baza empirica, apropos de notiunile morale ale perechii originale. Respectivii intelectuali nu sesizau ca spate gol insemna de fapt blana si merele padurete erau banane.

Ionica nu sustine creatiunea ca eveniment istoric. Argumentul lui Ionica este:

Ca sa realizati dimensiunile acestei stupiditati, incercati sa aplicati acest concept la un automobil: Daca vrei sa stii cum este un automobil, trebuie sa stii cum a fost automobilul cind a aparut

Ionica arunca un red herring si intelectualii pierd urma. Istoria automobilului este una, cu ce se deosebeste Dacia de Honda este alta. Oricine stie ca exista o progresie in planul automobilului. Si aceasta progresie este de fapt o foarte darwinista “reproducere prin modificare” supusa la selectia natuirala a pietii. De ce nu a “evoluat” Dacia in economia socialista? Pentru ca nu exista selectie naturala.

Mai deaprte:

Realizati acum ce timpenii am mostenit de la greci sub sloganul ca am mostenit “gindire stiintifica”? Ideia aceasta de inceput este ideia de baza si in evolutionism: Deoarece omul se trage din animale, omul este ceea ce a fost la inceput, adica animal. “Logic”? Avind in vedere ca spre deosebire de Edi si evolutionisti marea majoritate a oamenilor sunt in stare sa gindeasca si sa vorbeasca iar animalele nu au aceasta capacitate, daca oamenii sunt ceea ce au fost la inceput, adica animale, cum se explica faptul ca ei au aceste capacitati pe care eivident animalele nu le-au avut niciodata fara sa mai vorbim de vre-un “inceput”?

Ionica nu spune ca omul nu s-a tras din animal ci ca nu el nu mai este animal. “Tampenia grecilor” este substanta – ceea ce ramane neschimbat cand aparentele se schimba. Trecand peste faptul ca serpii si magarii sunt capabili de limbaj articulat, omul este vertebrat, este patruped, este mamifer, este primata. Ionica refuza ideea ca exista vre-o legatura intre gandirea logico-conceptuala si structura realitatii.

Geneza nu spune “cind” a aparut lumea si omul, ci spune “cum” sunt”.

Este uimitor deficitul de atentie al intelectualilor nostrii. Popilian a venit cu poze de mar ionatan din cartea de colorat iar Virgiliu elaboreaza cum ca Adam era mai dastept decat Einstein. Domnilor, nu ati inteles conceptul. Ionica nu discuta despre ce a fost.

Dar este ceva mai mult decat deficitul de atentie. Inteleg dom’ doctor si dom’ inginer (ca sa ramanem la intelectualitate) ce vrea sa spuna Ionica prin “tampeniile grecilor”, idioteniile” lui Aristotel, Pavel, Darwin, si (ca unei starpituri, in cele din urma) Edi? Se intreaba dumnealor de ce Ionica nu il numara pe Marx intre tampiti? (cu siguranta ca Ionica stie ca Marx este altceva decat a invatat dom’ inginer la socilasm stiintific). Ce are de exemplu Aristotel cu automobilul? Pai conform lui Aristotel doaga aia hodorogita si Honda lui Ionica au in comun ousia – substanta automobil. Ionica tine de o scoala a celor taiati imprejur care sustine ca nu exista substanta, nu exista relatia subiect-obiect, nu exista unitate logica a existentei, nu exista o baza ontologica a ceea ce suntem si vedem, exista doar constructia subiectiva a lumii in mintea noastra.

Domnilor, nu va mai faceti iluzii. Ionica nu crede ca geneza este istorie. Ionica nu crede in istorie. Ionica nu crede in realitatea obiectiva. Geneza nu este o naratiune vis-a-vis de realitate, ci o naratiune printre alte naratiuni, pentru ca nu exista altceva decat naratiuni.

Geneza apare astfel ca “o fantezie intr-o fantezie” in care o naratiune o rezolva pe alta. Sucker punch.

Înregistrat sub Editorial Tagged with , ,

Off-Topic Place

30 martie 2011 de 2.316 comentarii

Dragi forumisti

S-a simţit nevoia unui spaţiu dedicat, unde discuţiile off-topic, destul de numeroase în ultima perioadă, să îşi găsească un loc al lor.

Datorită faptului că forumurile emisiunilor tindeau să fie deturnate de la tema principală de discuţie, devenind un fel de chat greu de urmărit, unele comentarii vor fi mutate pe acest forum, astfel incat aceia care dispun de timp liber/teme de discutie/inspiratie sa isi poata manifesta talentul pe indelete şi, în acelaşi timp, să se ofere posibilitatea de discutii şi dezbateri pentru cei interesaţi de prezentarile video.

Postarile off-topic (se pot include aici, după cum ne-au obişnuit unii: preferinţele muzicale, declaraţiile de dragoste, deversările de emoticoane, informările cu privire la dieta sau somnul personal, creaţiile artistice, repetările obsesive de idei, cererile de „rugaciune” etc… ) sunt aşadar binevenite în spaţiul pe care tocmai îl inaugurăm.

Evident, mesajele ce conţin înjurături, obscenităţi, dezvăluiri de identitate…vor fi şterse.

Mulţumesc 🙂

Înregistrat sub Editorial

A venit primavara, Iepurele nu Sare in Apartament

29 martie 2011 de 32 comentarii

Sunt unii cu capul in nori, pentru care primavara vine mai tarziu, in timp ce altii se afla pe meleaguri unde primavara intarzie pana spre aprilie. Eu insa, cand ma uit la mine, constat ca ma gasesc in ambele ipostaze. Articolul acesta se adreseaza in primul rand femeilor. Acum, in timp ce scriu, zambesc pe sub mustata virtuala fiindca stiu ca o sa iau suturi in fund de la anumiti indivizi (frati de-ai mei de altfel) de pe forum, dar nu imi pasa. Am fost indragostit toata viata mea, sunt extrem de indragostit si acum si nu mi-e deloc rusine sa o recunosc.

Despre ce scrie Anubis de data asta? Anubis a inceput de cateva zile sa alerge in parc, iar iesirile in downtown l-au facut sa remarce buna dispozitie si fericirea celor din jur, pentru ca zilele de frig si ploaie au trecut iar soarele zambeste asa cum a facut-o dintotdeauna. Am urmarit cu groaza ceea ce s-a intamplat in Japonia si cred ca oricine intelege ca este o pura intamplare ca noi cei care citim aceste randuri ne aflam in afara acestei nenorociri, intr-un anumit sens.  Ce vreau sa spun cu asta? Oriunde in lumea asta se pot produce cutremure sau dezastre naturale, nimeni nu poate afirma ca este safe. Daca in locul in care te afli acum draga cititoare/cititorule, viata este linistita si-si urmeaza cursul, ia-ti timp si iesi in intampinarea zilelor frumoase.

Vorbeam cu un prieten virtual pe care l-am cunoscut aici pe Oxigen2 si-mi povestea ca este implicat intr-o gramada de probleme, responsabilitati la job, fata de familie, fata de rude, facultate, criza financiara si cu toate astea cand gaseste un pic de timp evadeaza in natura sau pe unde apuca. Sunt constient ca foarte multi din cei care citesc aceste randuri inteleg situatia respectiva. Uneori in viata simti ca esti coplesit de prea multele probleme si nu mai ai putere, dupa ce le rezolvi, de nimic, astfel ca uiti sa te mai relaxezi. Cunosc oameni in Bucuresti, de exemplu, care nu mai au puterea sau dorinta dupa o saptamana de lucru sa mai iasa undeva din casa si stau toata ziua la televizor sau fac orice numai sa nu iasa din casa. Eu insumi am trecut pe acolo in urma cu mai multi ani. Cred ca urmatorul pas este probabil lipsa poftei de a trai. Cand ajungi sa nu mai vrei sa te plimbi, sa nu mai ai contact cu oameni noi, sa nu mai vrei prieteni noi, incepi sa mori cate putin in fiecare zi. Suntem fiinte sociabile si suntem inclinati spre dialog si interactiune cu tot ceea ce este in jurul nostru. 

In ultimele zile, pe meleagurile unde ma aflu, a avut loc o explozie de culoare incredibila. Narcise si zambile, ghiocei si frezii, pomi infloriti care mai de care, este ceva incredibil. Eu de felul meu sunt mai nebunatic si imi place sa ies in aer liber sa ma plimb, sa alerg in parc, la bar sau restaurant in weekend si uneori tarziu serile dupa servici in functie de prietenii mei si de programul lor si al meu. Faptul ca meleagurile pe care ma aflu sunt o oaza de prietenie si deschidere iar mediul studentesc isi pune amprenta pe toata societatea este un plus cu siguranta, insa eu cred ca oriunde te-ai afla citind aceste randuri ai o sansa in a gasi prieteni noi si a iesi din hibernare. Scriu aceste randuri si le dedic iubitei mele, dar si voua, pentru ca imi pare important sa ne luam timp sa facem ceva pentru noi insine.

Ceea ce face Edi este intr-un fel impartasirea convingerilor personale pe baza experientelor acumulate si a istoriei studiate, fiindca el vrea ca toti cei care citesc sa aiba o minte deschisa la nou, la schimbarea unor mentalitati tribale invechite s.a.m.d.  L-am cunoscut pe Edi in urma cam cu 20 de ani si va marturisesc ca nici unul din noi nu mai crede ce credeam in urma cu 20 de ani. Unii ar spune ca evoluam, in timp ce altii ar incepe sa abereze vis-à-vis de optica noastra. Sa subliniez un aspect important: Edi nu crede ce cred eu, iar eu nu cred ceea ce crede Edi, insa este loc pentru amandoi sub soarele acesta fiindca am inteles ca RELIGIA-CREDINTA este o chestiune personala si nu ceva ce se poate impune, indiferent despre ce forma de organizare vorbim. Am avut sansa sa cunosc mai multe persoane care si-au schimbat viata in cel mai frumos mod cu putinta, dupa ce au inteles ca au dreptul sa fie fericite.

Daca Edi a inspirat atatia tineri sau mai putini tineri sa ia decizii atat de importante, este randul meu sa-I multumesc pentru tot ceea ce face, pentru toata pasiunea care-l caracterizeaza si la randul meu sa te rog draga cititoare sa-mi permiti sa iti spun:

A VENIT PRIMAVARA, IESI AFARA DIN CASA, ALEARGA, FA-TI PRIETENI NOI, AI GRIJA DE TINE INSATI CA MACAR LA SFARSIT DE SAPTAMANA SA FACI CEEA CE-TI PLACE, AI DREPTUL SA FII FERICITA!!!

Pentru ca in urma cu ceva timp (cam un an)  ii scriam urmatoarele cuvinte iubitei mele, cuvinte pe care le voi reda aici ca pe un mic cadou pentru ea, dar si pentru cititoarele O2 si pentru Samson (ajuta-ma Ra ca l-am provocat pe unchiu), vreau sa va spun ca daca v-ati pierdut speranta in iubire si in prietenie, nu stiti de unde poate sari iepurele, dar ca iepurele sa sara trebuie musai sa iesiti pe camp sau in padure, IEPURELE NU SARE IN APARTAMENT  (cu exceptia Pastilor!)

Multumesc administratiei O2 pentru deschidere si evident lui Edi Constantinescu!

Sinapsă cu parfum egiptean

[ #80818 ] by Anubis on Mon Apr 26, 2010 1:45 pm

“Pentru o clipa am fost transformat in Horus si pentru ca luna se facuse nevazuta, mi-au spus ca in aceasta seara sunt parintele celor orbi. Soarta a facut ca in drumul meu de azi sa o intalnesc pe Hathor. Ne-am indreptat plutind usor spre Nil. Ra se pregatea sa treaca de cealalta parte a pamantului iar Hathor incepu sa fredoneze un cantec din care emana veselia si fericirea. Am privit inapoi spre dunele uscate si piramidele prafuite. Am luat-o de mana si am sarit amandoi in Nil. Am chemat impreuna vantul din est si am ridicat miliarde de picaturi de apa si mâl in aer. Am trimis furtuna in tot Egiptul si i-am atins cu stropii batranului Nil pe toti care nu puteau vedea. Si pentru o noapte, acestia si-au primit vederea. Si-au vazut mamele, si-au vazut copiii, si-au vazut amantele si sotiile. Pentru o noapte s-au vazut asa cum erau si s-au imbratisat pana cand Ra a reaparut maiestuos. Hathor ii schimba pe toti cei cu care se intalnea, iar in noaptea ce trecuse ma atinsese pe mine. Oare unde era acum? Mi-am intins aripile si am plecat sa o caut!”

                                                                                                                                                                                Cu drag,  Anubis

Înregistrat sub Editorial

← Articole mai vechi

Articole mai noi →