Univers relaxant

26 martie 2011 de 79 comentarii

Articol de citit in baie, relaxant si fara pretentii !

Dupa ce i-am spus sa nu fie proasta, (nu fi proasta fa!) Baba Cloanta mi-a facut pe plac si si-a impartasit experientele personale. Nu le-a asternut ea pe spatiul virtual, ca nu stie cum, a angajat un scrib si sper ca scribul nu i-a rastalmacit cuvintele. Daca ceva din marturisirea ei nu face sens sa dati vina pe scrib, va rog frumos, ca era un scrib cam tembel!

                                                                                                                                                Anubis

Marturisirea personala a lui Baba CloantaTM

Se spune ca nu a venit nimeni din moarte sa ne spuna cum e dincolo, afara de stim noi cine dar nu ne vom lega de trecut pentru singurul motiv superficial ca este intangibil. Dragii lu’ mamaie, trebuie sa va marturisesc ca Anubis mi-a facut acest hatar si iata-ma printre voi la onorabila varsta de XXX…hehe, stiti prea bine ca nu se intreaba femeile de varsta, nebunaticilor! Mamaie a venit cu o solie de dincolo. Nu vreau sa va spun ce am povestit cu Moise si cu restul celor care au ocolit nefiinta,  insa am sa va povestesc putin despre universurile paralele prin care m-a plimbat dragul de Anubis.

Mamaie a dus o viata plina de distractie in prima ei viata si sa stiti ca nu regreta nici un strop. Daca mamaie ar predica intr-o biserica ( „doamne fereste” ) ar vorbi despre cat de frumoasa este viata asta daca lupti si vrei cu tot dinadinsul sa fie frumoasa.

A gasit mamaie intr-unul din periplurile ei, un univers unde majoritatea fiintelor se temeau de o fiinta incredibil de rea! Fiinta asta, pe langa rautatea formidabila avea si puteri peste puterile lor, dar, din motive incredibile, statea ascunsa. Nici una din fiintele ce populau sarmana planeta nu ar fi putut sa o distruga si cu toate astea Moloch – sa-i zicem pe nume – statea ascuns. Din cand in cand, alti molochi mai mici, intrau in bietele fiinte si le posedau. Acestea incepeau sa ucida si sa faca tot felul de lucruri incredibile, insa, fiindca toata lumea stia ca nu ele erau de vina, nimeni, niciodata, nu lua nici o masura, afara de dialoguri cu o fiinta superioara pozitiva care nu numai ca nu le raspundea la rugaciuni dar lipsea cu desavarsire din universul lor! Alti molochi intrau in fiinte decente si bune la suflet si le faceau sa abereze atat de rau despre fiinta superioara pozitiva incat aparuse o zicala in universul acesta de genul: But for good people to do evil things, that takes religion!

Intr-un alt univers, a gasit mamaie niste fiinte care se considerau buricul tuturor universurilor si care comunicau intre ele numai pe baza unui manual de folosire gros, langa care era o erata mai micuta cu diverse explicatii pentru intelegerea mai usoara a manualului principal. Adesea, aceste fiinte se intalneau in spatii virtuale si discutau, dar mamaie nu intelegea nimic din discutiile respective. Pentru curiozitatea celor mici am sa redau cateva pasaje:

1.  Frate Anubis, nu te lasa cuprins de indignare sfinta, pacatul pindeste la usa!

1,3.  Inteleg “efectul Halls” pe care l-a avut asupra dvs. scrierile EGW si hegeliene, insa dupa atata invigorare, merge sa consumati si un Patapievici respectiv un Plesu.

4.  Insa in intelegerea realitatii, nu e nevoie de un model epistemologic, avand in vedere faptul ca orice fel de cunoastere, fie ea stiintifica nu se poate realiza numai prin realitatea gnoseologica (si aici sunt particularitati multiple ale cunoasterii) ci prin propria critica (care poate fi deficitara ) si reflectie (subiectivista).

Aceste fiinte nu pareau fericite sau multumite de viata lor, insa se considerau pre ele insele cele mai in masura sa explice tuturor celorlalte fiinte de ce propria realitate era singura viabila si ofereau si asigurarea unei vieti fara de sfarsit intr-o alta dimensiune despre care nu stiau altceva decat ceea ce citisera in manualul lor. Am observat de asemenea ca nu existau doua fiinte care sa inteleaga in acelas fel manualul, drept pentru care aceste fiinte adesea se luau la harta in spatiul virtual! Un alt aspect deloc neglijabil consta in lupta pe care savantii o dadeau sa arate cat de specializati sunt pe domeniul lor (nepricepand conexiunile posibile dintre descoperirile lor si  universul respectiv) in timp ce altii incercau sa adune cat mai multa informatie din toate domeniile (si nu mai reuseau sa o inchege fiindca informatia in capul lor se transformase intr-o mare varza).

Mamaie, ca o fiinta subiectiva ce se respecta, aterizase intr-un univers relaxat, unde nu se temea de nimeni si nimic, unde-si ducea banala existenta traind secunda dupa secunda, ora dupa ora si zile dupa zile, in cele mai diverse ritmuri cu putinta! Fiindca Anubis ii oferise puterea  sa acceseze diversele universuri diversificate armonios, mamaie intra adesea pe ici pe colo si baga cate un input de-si pierdeau calmul fiintele perfecte! 

Ce nu intelegeau fiintele perfecte era ca in trecutul neverificabil mamaie facuse parte din universul lor. Insa mamaie se manifestase intotdeauna lite si nu acceptase morcovul niciodata! Pe de alta parte cand mamaie avea de spus ceva o spunea pe fata fara perdele. Mamaie nu fusese niciodata o baza in universul acela indepartat, fiindca mamaie fusese prea neconformista! Dupa ce mamaie a deschis ochisorii, a fugit intr-un alt univers, unde nu-i mai spunea nimeni cum sa se manifeste si cum sa castige accesul la urmatorul univers.

Solia de la 26.03.2011

Si mamaie se simtea bine, se distra pe cinste si-si regasise vigoarea, hazul si bucuria pierdute intr-un univers blestemat, ceea ce mamaie va doreste si voua tuturor, luati, gustati, vedeti ce buna este libertatea!

                                                                                                                                                Baba CloantaTM

Înregistrat sub Editorial

Cum ar arata lumea noastra fara religie

14 martie 2011 de 272 comentarii

Orasul in care ma aflu are biserici ce dateaza de la sfarsitul secolului 18.

Biserica St. Ann’s pe care o vizitez uneori, cu mare placere, are un public variat care in general ocupa 50% din spatiul disponibil. Lumea nu se mai omoara sa mearga la biserica, insa pentru cei care viziteaza St. Ann’s mersul la biserica este in primul rand o ocazie de socializare. Imi place ca dupa liturgie sa raman la o cafea (servita in interiorul bisericii) si sa discut cu diferite persoane subiecte variate, de la evolutie la astronomie si uneori sa glumim pe marginea creatiunii. Oamenii sunt relaxati, zambitori si au inteles ca religia si credinta sunt atat de personale incat nu au de ce sa-si bage nasul in viata ta. Biserica aceasta este o oaza de destindere. Serviciile religioase sunt pline de muzica, sala canta impreuna cu corul iar predica nu tine niciodata mai mult de 15 minute! Adesea in timpul predicii, lumea rade fiindca cei care vorbesc au inteles ca nu teama de Dumnezeu atrage lumea sa vina la biserica in aceasta parte a lumii.

Cafenelele din oras insa sunt in aceasi masura o oaza de destindere fiindca lumea este relaxata si poti intra linistit in vorba cu cei din jur fara sa te suspecteze nimeni ca ai fi nebun. Nu odata am fost interpelat in cafenea de catre vanzatorul care vazuse cartea pe care o aveam cu mine spunandu-mi ca e urmatoarea pe care o va citi din scrierile lui Dawkins. Intr-o ocazie recenta, o alta persoana m-a abordat invitandu-ma sa stam la aceeasi masa deoarece era interesata de manualul “E-bay business” ce-l aveam la mine. Iubita mea sustine ca persoana respectiva era mai mult interesata de mine, insa cine sunt eu sa-mi judec aproapele? Ideea este ca diferentele dintre o biserica civilizata, moderna si mediul inconjurator sunt minime!

In iarna am avut sansa ca impreuna cu iubita mea sa mancam in cripte! Am folosit pluralul pentru ca am vizitat mai multe biserici renumite ale caror protectori au inteles ca fara bani biserica se deterioreaza si ca nu intotdeauna poti conta pe enoriasi. Au transformat astfel spatiul de sub biserica in adevarate cantine sau chiar restaurante, cu preturi accesibile si atmosfera incredibila. Si pentru a imbina utilul cu placutul, la intrare in cripta am gasit afisat ca in aceeasi seara, deasupra, (adica in biserica) avea loc concertul Mesia de Handel si evident n-am spus nu, chiar daca a trebuit sa umblam in buzunare. Aceeasi atmosfera relaxata am regasit-o si la concert.

Dar sa revenim la oile noastre. Daca prin absurd aceste biserici cu o veche traditie dar integrate din punct de vedere social ar disparea fara urma, sunt absolut convins ca nu ar suferi nimeni fiindca oamenii de aici stiu cum sa se simta bine indiferent de situatie.

Nu am sa intru in detalii, dar totusi va voi spune ca intr-o singura ocazie am fost intr-o biserica neo-protestanta unde predica a tinut mai mult de o ora, predicatorul era un oaspete ales, plin de verva si fanatic pana in maduva oaselor. Si eu dar si alti membrii am ales ca la sfarsitul orei respective sa iesim, chiar daca respectivul ii dadea inainte “manat de duhul”… Majoritatea membrilor insa erau cu mainile pe sus si cu amin pe buze dupa fiecare ineptie rostita de tatuca de la amvon. Am iesit cu o stare de excitare nervoasa si am decis sa nu mai calc niciodata acolo.

Daca prin absurd aceste biserici ar disparea sunt convins ca omuletii, excitati de vorbaria goala care unge sufletele lor zbuciumate, ar gasi alte locuri de joaca sau ar inventa alte distractii care sa le ocupe timpul. In plus, copilasii lor nu ar mai avea ocazia sa fie indoctrinati de mici cu toate “gogosile” pe care in nestiinta lor membrii acestor biserici le debiteaza.

Sunt o gramada de oameni care pretind ca la ora actuala crestinismul este benefic pentru omenire si fara aceasta miscare lumea ar aluneca pe o panta periculoasa. Cred ca aceste speculatii nu sunt intemeiate, consider ca oamenii intotdeauna vor fi in stare sa inlocuiasca un obicei cu altul uneori obiceiuri bune cu obiceiuri rele si vice-versa.

Bisericile au avut rolul de a educa moral populatia si de a ridica societatea, numai ca de la un anumit moment, societatea a evoluat mai repede decat mentalitatea bisericii. Din acel moment bisericile care s-au intepenit in mentalitati si practici ruginite, desuete, nefunctionale si irelevante pentru epoca respectiva, ori au franat evolutia societatii si au distrus mii de vieti si potentiale umane, ori au ramas goale iar cladirile au fost in cele din urma vandute. Bisericile care nu se adapteaza nevoilor societatii contemporane, dispar. Acum, cand educatia populatiei se face prin intermediul institutiilor non-religioase, iar biserica si-a pierdut rolul de educator, fiecare biserica ar trebui sa-si re-evalueze teologia sau sa dispara.

O posibila concluzie: daca Mahomed ar disparea l-am inlocui rapid cu partidele de cricket…

Înregistrat sub Editorial Tagged with , , ,

Cateva argumente impotriva existentei unui potop global

20 februarie 2011 de 199 comentarii

Nota:
Continutul editorialului Cateva argumente impotriva existentei unui potop global apartine lui V. Marco, textul fiind deja postat aici si aici. Autorul a adunat destul de multe idei pe tema aceasta, asa ca s-a meritat postarea lor intr-un editorial.

@Martin Luther amice, iti aduc eu cateva argumente desi nu sunt specialist, de ce nu a existat potop. Uite poti spune ca 2-3 evidente fizice, palpabile, poate ca le interpretez gresit, dar cand gasim 50-100 avem o problema serioasa.

1. Daca ar fi existat un potop universal, am fi gasit pe coloana geologica in primul rand activitatea geologica inainte de creatia vietii si apoi un strat enorm de gros uniform si gasit peste tot in lume, apoi alte cateva straturi subtiri de la potop incoace. Asa ceva nu exista.

2. O masiva indundatie ar fi lasat urme adanci in geologia pamantului, retragerea unor curenti de mari dimensiuni, latime si adancime, spre locurile mai joase (oceane) fluidul modeleaza pamantul specific, toti stim cum arata o delta. Curentii, cand se lovesc de obstacole fizice pe care nu le pot matura depun, inintea lor un fel de nod de aluviuni, deci ar trebui sa avem in fata muntilor asemenea noduri uriase, cea ce nu exista.

3. Uite, daca studiezi ghetarii vei vedea ca sunt formati pe straturi datorita abundentei zapezii iarna si mai mult praf vara, daca intr-un anumit an a avut loc o eruptie masiva analizele din laborator gasesc in stratul corespunzator praf de cenusa vulcanica in cantitate mare, pt. ca in anul respectiv au existat in atmosfera milioane de tone de cenusa vulcanica. Problema este ca gasim ghetari cu 800 mii de straturi iar sub ei gasim roci care au in componenta lor viata fosilizata.

4. Daca sustii ca a existat potopul si actualul relief a fost modificat de el, deci avem un relief de 5000 ani, cum de gasim pe glob peste 100 de urme de lovituri de meteoriti si asteroizi, unii dintre ei de mari dimensiuni, pe care orice specialist in fizica sau balistica, care ti-ar face un calcul, ti-ar arata ca o parte dintre ei au facut cataclisme uriase regionale sau planetare. Nu se putea ca in 5000 de ani sa ne loveasca toate aceste corpuri de mari dimensiuni, unele lovituri au avut efectul de ordinul a zeci de mii de bombe atomice. http://en.wikipedia.org/wiki/Category:Earth_Impact_Database

5. Daca te uiti cu bagare de seama flora si fauna pe pamant nu-i deloc uniforma, este foarte adaptata la tot felul de regiuni si zone climatice specifice. Gasesti mii de ecosisteme cu plante si animale specializate nu numai pt. clima respectiva dar sunt toate facute un puzzle local. Gasim relicve vii ramase izolate in anumite zone de la ultimele glaciatiuni (ursii in anzi), pinii in peninsula iberica sau pe insule ecosisteme diferite. Daca ecosistemele evoluau in 5000 de ani asa de repede am fi putut observa asta in ultimii 180 de ani de cand oamenii de stiinta analizeaza cu creionul in mana plantele si animalele, sau am fi gasit de ex. mari diferente intre oasele de animale consumate gasite in gunoiul aruncat de oamenii din orasele antice si cele de azi, 2500 ani sunt jumatatea la 5000, or ele sunt identice cu cele de azi.

6. Metodele de datare sunt multiple, toate cu aproximatie coincid, sunt metode cronografice, astronomice si fizico-chimice (puteti cauta in internet). La fel cum un criminal lasa urme pe care un specialist le poate interpreta, fenomenele geologice au lasat urme infinit mai mari cantitativ.

7. La geologie insulele sunt impartite in insule continentale si insule vulcanice. Daca te uiti, fauna lor difera enorm, dar corespunde intr-o ordine logica. Insulele continentale s-au desprins din continent, se poate calcula cand s-a intamplat, au o fauna cu animale mai mari si evoluate diferit de cele de pe continent, iar insulele vulcanice in functie de vechimea lor si distanta de tarm, au mici animale daca sunt foarte aproape de continent si doar pasari si testoase daca sunt la mii de km distanta.

8. Poti analiza roca moale a piramidelor au suferit agresiunea omului dar si a intemperiilor, dar mai bine ca sa vezi eroziunea naturii si sa o masori cu ochiul liber uita-te la monumentele numite obelisc, au cateva mii de ani, eroziunea este minima, dar vizibila la o analiza atenta. Acum daca asa se erodeaza roca in cateva mii de ani, cativa milimetri, cat timp le-a trebuit unor cosuri vulcanice sa se erodeze pt. ca unele arata jalnic, ca un dinte? Putem gasi la baza zeci sau sute de milioane de tone de moluz, de fapt il putem gasi la toti muntii.

9. Toti stim ca recifele de coral cresc incet, cativa mm pe an si doar in temperatura tropicala, cum putem explica depozite de coral fosil de sute de metri grosime in zone reci, cand au avut timp sa creasca?

10. Toate pesterile se formeaza in mediu aerian, la fel si stalactitele, care cresc cu 0.5 cm secol, exista pesteri sub nivelul marii cu stalactite, ba chiar s-au gasit schelete si unelte primitive in ele, in timpul glaciatiunilor nivelul marii era mai scazut. O pestera se mareste cu cativa mm pe milieniu, in functie de roca si de precipitatii, bacterii etc. O istorie scurta de 6000 de ani cu potop fara glaciatiuni de zeci de mii de ani si repetate de multe ori nu ar putea explica aceste formatiuni.

11. Potopul ar fi inecat creaturile aeriene fauna marina uriasa trebuia sa ramana in viata, in plus geologii spun ca 90% dintre speciile care au existat pe pamant si pe care ei le gasesc, au diparut, dificil de crezut ca ar fi putut exista ecosisteme asa de puternic populate si enorm de variate, adica sa fi trait toate in acelasi timp.

12. Geologii estimeaza ca masa vegetala reprezinta 3% din masa de carbune fosil, cum explicam o masa vegetala de 30x mai mare la potop ?

13. Alt argument este paleomagnetismul, toti am vazut o busola care se indreapta catre poli, rocile topite care contin minerale feromagnetice iau pozitia polilor apoi se solidifica in pozitia originala, dar cum polul magnetic variaza in milienii cu destui km putem aprecia diferentele si cand s-au format, nu au toate aceiasi orientare. Nu mai zic ca la 600-900 mii de ani magnetici se inverseaza, iar insulele vulcanice sunt formate din mii de eruptii care arata orientari diferite, tot asa se poate vedea deriva continentelor, dorsala atlantica, (demonstrata de Drummond Matthews si Frederick J. Wine) adica daca oceanul atlantic creste cu cativa cm pe an impingand continentele asta inseamna ca ar trebui ca fundul oceanului sa fie ca o zebra fiecare portiune care corespunde unui ciclu magnetic.

14. Straturile geologice sunt bine definite nu gasim animale contepmorane in devonic carbonifer si invers, poti argumenta ca nu gasim oameni pt. ca erau putini, dar celelalte mamifere chiar in ziua de azi numara sute de milione pe generatie, cum este posibil sa nu se amestece? Ecosistemele au si ele logica lor, animalele pradate sunt adaptate bine la pradatori, daca te uiti in devonic, in ocean pradatorii sunt teribili, adevarate oceane ale infernului, iar victimele au si ele platose de os groase. Nu poti amesteca tranozaurus rex cu elefantii, Meganeura (libelula gigantica de 75 cm ) cu vrabiile. Ba chiar anumite straturi care corespund perioadelor cand continentele erau deja despartite au dinozauri specifici, vezi america sau antarctida.

15. Daca petrolul este de origine organica este imposibil sa se fi format din masa animalelor moarte la potop, este infinit mai mult decat masa animalelor, in fiecare zi extragem 12 milioane de tone(85 milioane barili) la aceasta extragere mai avem pt. 41 de ani si asta in conditiile in care cea mai mare parte din petrol nu se poate extrage pentru ca este prea vascos sau este nisip asfaltic.

16. Arborii in prezenta statiunilor reci-calde formeaza inele, toti am citit despre arbori cu mii de inele, ce ne facem cand gasim arbori fosilizati cu mii de inele, adica inainte de potop a existat mii de ierni, in plus majoritatea creationistilor cred ca pe atunci nu exista iarna.

17. Pretentia unor pastori de tara care sustin ca pot contrazice marii specialisti ai lumii in domeniile lor intra in ridicol, este ca si cand pastorii ar da indicatii mult mai calificate decat inginerii de la NASA, celor care fabrica F-22, sau firmelor de inalta tehnologie din Silicon Valley. Geologii sunt la fel de buni in domeniul lor ca si cei care fac transplante de inima si nici un profan nu intra in sala de operatii sa dea lectii unei echipe de doctori specialisti.

18. Majoritatea argumentelor creationiste sunt infantile, bune doar pentru publicul profan, care nu are multa informatie si caruia ii place sa se autoamageasca povestind argumente stiintifice de acum 100 de ani sau nu au instrumente de gandire rationala. Pacatul celor care cred in existenta reala a unui potop universal este ca au citit si ascultat informatii doar din surse religioase. Un fel de ghetou informational, este ca si cand ai citi doar biblioteca facultatii de studii politice Gheorghiu Dej si vrei sa te formezi ca analist politic obiectiv.

Suntem la capitolul Creationismul Stiintific, amicul Ianis m-a rugat sa asez material pentu ca lumina sa lumineze, iar acest capitol este strans legat de potop. Daca ar fi sa cautam evidentele materiale si ce ne spun ele, ar trebui sa ne indoim de existenta acestui eveniment sau cel putin sa luam in seama anumite dovezi. Pentru ca fiecare om se considera o persoana obiectiva, sincera si rationala. Mereu exista posibilitatea ca o dovada materiala sa fie interpretata gresit, dar matematic este putin probabil ca multe dovezi sa le interpretam gresit si toate sa coincida ca un lant de evenimente, intamplare nu poate sa fi existat daca prea multe dovezi spun contrariu.

19. Daca ar fi existat o inundatie de mari dimensiuni ar fi trebuit sa existe un strat pe toata suprafata pamantului plin cu roci de mari dimensiuni rotunjite, ca cele pe care le gasim in rauri. Cea ce nu gasim.

20. Daca ar fi existat o mare inundatie ar fi trebuit sa gasim urmele ei respectand Legea lui Stokes, adica corpurile mari si grele jos iar cele usoare sus, cea ce nu gasim. Cu alte cuvinte daca invartim ciorba sau ciulamaua intr-o oala niciodata nu se va aseza sub forma de tort pe straturi (cu bomboanele sus) in cazul ciorbei cu cartofii plutind sau bucatile de carne mari din ciulama, la suprafata. Pe pamant gasim straturi inferioare dintr-un material fin, iar deasupra lor bucati mari, o piatra mereu se duce la fund, exceptie daca stratul fin este deja solid, la potop nu avea cum sa fie.

21. Ar fi trebuit sa exista o modulatie a pamantului de mari dimensiuni in directia in care s-a scurs apa, cea ce nu gasim, modulatia pamantului este diferita daca apa are mult volum, km cubi si mari cantitati de energie (viteza mare), adica, una sunt urmele pe care le lasa o ploaie normala si alta este sa se rupa portile de fier. “izvoarele adancului celui mare”

22. In ziua de azi segregarea fosileleor este absoluta, nu exista nici un caz unde o fosila sa se gaseasca intr-un loc nelegitim, au existat triliarde de fiinte fosilizate care nu pot fi asezate perfect de catre o inundatie, adica cine sapa la bunici in curte o groapa si a gasit trilobiti in straturile superioare? trilobitii aproape 4000 de specii descrise au trait in Paleozoic (era primara) . Registrul fosil este in concordanta cu evolutia, iar o inundatie care ar matura o gradina zoologica nu ar aseza victimele intr-o anume ordine logica.

23. Daca straturile de pamant ar fi rezultatul unuei inundatii nu am putea gasi lava normala in ele, adica lava se solidifica diferit in mediu aerian fata de cel marin, unde se face ca niste bulgari (pillow lava) , totusi in ziua de azi gasim straturi vulcanice bine definite care nu au urmele unei lave racite intr-o inundatie.

24. Nu ar fi trebuit sa existe in straturile potdiluviente roci metamorfice, care sunt formate din bucati de roci magmatice, se formeaza intr-un proces la mari presiuni si la temperaturi de 150-200 C, problema este ca nu ar fi avut timp, incalzirea si racirea unor straturi (corpuri) de mii de milioane de tone are nevoie de de foarte mult timp. Ex. orice filament de bec atinge temperaturi de peste 1000 grade, se raceste si incalzeste in mai putin de o secunda, cuptorul mamei din bucatarie ceva mai mult, iar cuptoarele de la siderurgie pt. a le schimba caramida refractara au nevoie de cateva luni de racire ca sa poata intra oamenii sa lucreze in interiorul lui, acum straturi de mii milioane de tone au nevoie de miloane de ani ca sa se incalzeasca si apoi sa se raceasca.

25. Daca straturile de pamant ar fi fost recente, 4500-5000 ani, izotopii ar fi fost inca radioactivi in natura, cea ce nu este asa. Pt. cine nu stie, elementele din care sunt facute obiectele, atomii, nu sunt nici ei eterni, mai obosesc si ei, isi pierd din energie si trec la stadii mai stabile, se cumintesc, iar fiecare element o face intr-un timp diferit. ex. argonul36 in 77 miloane de ani, Siliciul30 in 23 milioane de ani, fierul54 in 77 miloane de ani etc. Daca straturile de pamant erau de la potop, adica recente, trebuiau sa fie pline de izotopi radioactivi.

26. Salinele sunt formate pe straturi, nu se pot forma intr-o inundatie universala cu atat mai putin sub forma de straturi.

27. O inundatie violenta nu ar fi permis sa gasim fosile delicate ca: cuiburi fosilizate de dinozauri, furnicare, cuiburi de termite, cuib de pasari, viespari fragili, galerii complexe de rozatoare, escremente animale, urme de animale, urme fosilizate de picaturi de ploaie, suprafete de pamant crapat si apoi fosilizat, ferigi, insecte, straturi de pamant oxidat (redbeds) oxigenul din apa este insuficient pt. a oxida fierul prezent. Toate acestea ingropate profund ar fi fost distruse de o inundatie atat de violenta care se presupune ca a miscat si asezat straturi de pamant groase de mai multi km.

28. Obsidianul (sticla vulcanica) se formeaza din lava iesita la suprafata care se raceste rapid, este ca o piatra neagra sticloasa, acest material incepe un proces lent de degradare, cu timpul isi pierde vidrificarea, nu se cunoaste azi obsidian mai vechi de 225 milioane de ani, daca toate straturile ar fi asezate la potop si au cateva mii de ani, ar fi trebuit sa gasim obsidian in toate rocile din aceste straturi.

29. Daca straturile ar fi depuse la potop in acelasi moment, intr-un laborator ar trebui sa iasa aceeasi varsta din stratul superior din Canionul Colorado, cat si din cel inferior cand analizam doua pietre diferite. Cea ce nu este asa.

30. Daca lanturile muntoase s-au format toate la potop, atunci trebuiau sa aiba toate aproximativ acelasi stadiu de eroziune, in realitate nu este asa, exista munti care sunt erodati pana la temelie. ex. muntii Dobrogei care de fapt sunt niste dealuri.

31. Majoritatea semintele plantelor de azi nu rezista expuse timp indelungat apelor marii, sau nu pot creste pe un teren fara putin pamant negru.

32. Cum s-ar fi format dunele de nisip fosile intr-o inundatie?

33. Toate straturile depuse in pozitia originala sunt orizontale, din cauza gravitatiei, miscari tectonice le pot inclina, daca toate ar fi fost asezate de potop intr-un singur moment, nu am fi intalnit straturi grose inclinate din precambrian in Marele Canion sub alte straturi orizontale din cambrian-permic, miscarile tectonice le-ar fi modificat pe amandoua. Asta inseamna ca stratul inclinat a fost miscat cand cel superiori nu exista, acesta asezandu-se dupa. Adica, un tanc lasa urme adanci pe pamant, apoi vine nisoarea si aseaza un strat gros si frumos si drept deasupra, daca exista zapada la trecerea tancului le afecta pe amandoua.

34. O ingropare rapida a tuturor animalelor nu ar fi dat nici o sansa animalelor necrofage sa manance din lesurile altor animale, putem gasi destule fosile care au urme ca au fost consumate de alte animale mari sau mai mici. Se observa urme specifice de dinti pe oase.

35. Zoogeografia trebuia sa arate un model in care toate fiintele sa aibe ca punct de plecare Muntii Caucaz, in realitate ne arata diferite zone originale pentru multe specii.

36. Plantele fosilizate ar fi trebuit sa se gaseasca in mod uniform in toate straturile, prin natura lor plantele nu pot fugi spre locurile mai inalte cum sugereaza in mod infantil creationistii despre animale. Pentru cine nu stie in carbonifer nu se gasesc plantele moderne angiospermele (Magnoliophyta) cu flori, au aparut in Cretacic, deci, daca a existat potopul, arbustii cu flori trebuiau sa fuga spre locuri inalte ca sa moara impreuna cu mamiferele moderne.

37. Ipoteza ca animalele superioare si oamenii au fugit spre locuri inalte, este copilareasca, toti stim ca in caz de catastrofa nu toti indivizii pot fugi, mai exista si bolnavi, schiopi, ce ne facem daca in timpul potopului oamenii aveau cimitir, acestia nu puteau fugi, si doar acum 100 de ani au inceput autoritatile sa amenajeze cimitire pe dealuri pt. a nu afecta panza freatica.

38. In cazul unui potop, Pterozaurii, acele reptile zburatoare ar fi putut zbura chiar pe zone mai inalte decat cele atinse de om, cu mult mai mare usurinta si ar trebui sa le gasim nu in straturile Mezozoice ci in Pleistocen.

39. Exista conglomerate, sunt roci formate din alte roci ca un ciment, problema este ca in unele cazuri elementele mari si mai vechi au fosile in ele si sunt vizibil rotunjite de eroziune prin rostogolire, deci, in cazul unui potop nu aveau timp ca animalele sa se fosilizeze intr-un strat anume si sa devina dur ca piatra, apoi sa se erodeze acel strat sa devina pietris , si acest pietris cu fosile sa se formeze un alt strat sedimentar, un fel de ciment numit conglomerat. Acest proces are nevoie de mari perioade de timp si conditii speciale.

O zi buna la toti oamenii cu nelinistiri sufletesti !

Înregistrat sub Editorial Tagged with , , , , , ,

Generalul si polihroniada cuantica

2 februarie 2011 de 457 comentarii

sau

Victorie a la Pryus

Pentru ca in ultimele saptamani am avut ocazia sa asist la o asazisa dezbatere teologico stiintifica, intre doua personae pe care le consider adevarati intelectuali ,datorita nivelului de educatie, erudite si capacitatii de exprimare, dezbatere bruiata cu inteventii psihiatrice(din locuri cu multa umbra si vegetatie luxurianta) si strigaturi din tribuna(unele naive si inocente si altele binevoitoare ), in care un Baiazid intelectual si autohton incerca sa subjuge un Mircea intelectual si cosmopolit care isi apara „nevoile” si „neamul”.

Pentru ca ma pot identifica in anumite aspecte ale retoricii si intentiei atit cu Baiazidul autohton cit si cu cosmopolitul Mircea de care ma simt mai legat in ceea ce priveste „nevoile” si „neamul „, fara a fi insa erudit sau scolit in masura dinsilor, la baza fiind doar un biet inginer, imi permit sa rapesc timpul distinsilor combatanti din aceasta agora moderna, pe care unii o confunda cu Hyde Park si care in mod sigur nu este o academia, si sa v-a propun spre citire ca editorial, un articol aparut in Scientific American in septembrie 2010.

Scuze ca nu am tradus, dar cei din Hyde Park stiu totul si toate despre tot, iar ceilalti, am observat ca aproape toti stiu engleza, si traiesc in realitate.

Precizez ca desi am indraznit sa ma adresez celor doi protagonisti ai dialogului, pe majoritatea distinsilor participanti va admir pentru eruditie, profunda gindire si nu in ultimul rind pentru rivna cu care propagati si aparati adevarul adevaratului Dumnezeu din diverse deveniri si puncte de vedere stiintifico-filozofico-teologice. Pentru mine personal aproape tot ce se discuta aici devine, dupa o filtrare prealabila, o completare saptamanala a ceea ce aud la biserica. Multumesc lui Dumnezeu pentru voi toti , de la maimute la “sahisti” si generali.

CRITICAL MASS

A Year of Living Dangerously

Writing about science and society invites reactions, good and bad, from the middle to the fringe

BY LAWRENCE M. KRAUSS

Last September I wrote my first column for Scientific American, and this September marks my last one.

In writing on science issues relevant to our culture and society, there is an inevitable tension between sticking just to science issues and commenting on potentially hot-button social issues. I have tried dur-ing the past 12 months to strike some balance, but without fail those issues that stir the greatest outrage also stir the greatest interest. Nothing seems to stir more discussion than pieces about science and religion, an observation that reminds me of the comment that Henry Kissinger reputedly made about academic disputes : they are so vicious because the stakes are so small. After all, science will continue irrespective of religious opinions, and I expect organized religion will continue to be a part of the cultural landscape, too, largely unaffected by the ongoing march of human knowledge, as it has been for centuries.

Probably my greatest surprise came from the column on my favorite elementary particles, neutrinos. Several notes of thanks came from scientists who have devoted their lives to studying neutrinos’ properties; perhaps they feel underappreciated, by their colleagues, for studying such ephemeral objects.

Among topics I didn’t get a chance to write about, one stands so will take advantage of this last opportunity to elicit hate mail (and to shamelessly plug my new book about the late physicist Richard Feynman, which is relevant because of its title, Quantum Man).

No area of physics stimulates thore nonsense in the public arena than quantum mechanics—and with good reason. No one intuitively understands quantum mechanics because all of our experience involves a world of classical phenomena where, for example, a baseball thrown from pitcher to catcher seems to take just one path, the one described by Newton laws of motion. Yet at a microscopic level, the universe behaves quite differently. Electrons traveling from one place to another do not take any single path but instead, as Feynman first demonstrated, take every possibile path at the same time. Moreover, although the underlying laws of quantum mechanics are completely deterministic I need to repeat this, they are completely deterministic-the results of measurements can only be described probabilistically.This inherent uncertainty, enshrined most in the famous Heisenberg uncertainty principle, implies that various combinations of physical quantities can never be measured with absolute accuracy at the same time. Associated with that fact, but in no way equivalent to it, is the dilemma that when we measure a quantum system, we often change it in the process, so that the observer may not always be separated from that which is observed. When science becomes this strange, it inevitably generates possibilities for confusion, and with confusion comes the opportunity for profit. I hereby wish to bestow my Worst Abusers of Quantum Mechanics for Fun and Profit (but Mostly Profit) award on the following:

DEEPAK CHOPRA: I have read numerous pieces by him on why quantum mechanics provides rationales for everything from the existence of God to the possibility of changing the past. Nothing I have ever read, however, suggests he has enough understanding of quantum mechanics to pass an undergraduate course I might teach on the subject.

THE SECRET: This best-selling book, which spawned a self-help industry, seems to be built in part on the claim that quantum physics implies a „law of attraction” that suggests good thoughts will make good things happen. It doesn’t.

TRANSCENDENTAL MEDITATION: TMers argue that they can fly by out,achieving a „lower quantum-mechanical ground state” and the more people who practice TM, the less violent the world will become. This last idea at least is in accord with quantum mechanics, to the extent that if everyone on the planet did nothing but meditate there wouldn’t be time for violence (or acts of kindness, either).

For the record: Quantum mechanics does not deny the existence of objective reality. Nor does it imply that mere thoughts can change external events. Effects still require causes, so if you want to change the universe, you need to act on it.

Feynman once said, „Science is imagination in a straitjacket.” It is ironic that in the case of quantum mechanics, the people without the straitjackets are generally the nuts.

Lawrence M. Krauss, a theoretical physicist and science commentator, is Foundation Professor and director of the Origins Initiative at Arizona State University (www.krauss.faculty.asu.edu).

SCIENTIFIC AMERICAN September 2010

P.S. Cui i-ar place sa se adauge la lista premiantilor?

Sint convins ca nimanui, pentru ca noi toti stim sa pretuim stiinta (cunostinta) si avantajele ce decurg in viata noastra datorita ei dar avem convingerea ca Adevarul e mult deasupra mecanicii cuantice, sau mai bine zis, mult mai profund!

Înregistrat sub Editorial

Biblia ca sistem self-regulating

31 ianuarie 2011 de 98 comentarii

Am citit un capitol interesant dintr-o carte de economie. Pricing and communication networks. Capitolul analizeaza diferite strategii de a rezolva problema congestiilor(aglomerarilor) si de a asigura calitatea serviciilor in retelele de comunicatii. Un exemplu este utilizarea pretului ca factor regulator pentru a amana nevoia repetata(la intervale mici de timp) de modernizare sau inlocuirea a hardware-ului si tehnologiilor(care este foarte costisitoare).

Este analizat in mod interesant exemplul unei companii de internet-cafe-uri (easyInternetCafe) destul de populara in Europa. Ca solutie pentru aglomerarile din orele de varf si in acelasi timp pt a asigura calitatea serviciilor, aceasta companie a adoptat urmatoarea strategie: are un plan fix de tarifare – 3 euro dar in schimb, timpul clientului va fi alocat in functie de perioada din zi si numarul de statii ocupate. In orele de varf timpul variaza de la 30 minute la 90. In perioada medie variaza de la 90 la 200 minute, iar in perioadele cu cererea cea mai scazuta, timpul pentru aceiasi 3 euro poate ajunge pana la 500 minute. Astfel in perioadele de varf se reduc congestiile pentru ca vor fi dispusi sa plateasca utilizatorii cu nevoi mai urgente si cu un grad mare de importanta, cei care „risipesc” resursele cu simple nevoi de browsing isi vor amana placerile pentru timpul din afara orelor de varf, iar numarul de ore mare pentru perioadele „moarte” vor atrage mai multi clientii in aceste perioade.
Acest mecanism se spune ca este self-regulating. Se auto-regleaza.

Mi-a ramas in minte ideea de self-regulating si ma gandeam daca nu cumva si religia, crestinismul in special, intr-o oarecare masura are conturul un sistem self-regulating. Oare nu cumva partea care a avut de-a face cu self-regulating-ul i-a asigurat partea buna si i-a pastrat supravietuirea si relevanta? Probabil ca asta ar explica fenomenul prin care, asa cu bune si cu rele, intr-o oarecare masura poti scoate totdeauna cate ceva din crestinism care aplicat „cu cap” da rezultate bune.

La ce ma refer mai exact: crestinismul e construit pe doua principii care sunt antagonice oarecum dar care determina sa se regleze unul pe altul: iubirea fata de aproapele si iubirea fata de Dumnezeu. Pastrand literalismul, bigotismul si mostenirea traditiei nu ai cum sa iesi din limitele antagonismului. Pastrand termenii religiosi, aproapele este pus in opozitie cu Dumnezeu si este speculata existenta situatiilor cand ai de ales intre Dumnezeu si aproapele.

Parasind termenii religiosi putem identifica un contur de sistem self-regulating in spatele acestui antagonism. Dincolo de termenii religiosi, aceasta situatie de a hotari intre aproapele si Dumnezeu nu exista. Dumnezeu este aproapele(intre noi fie vorba pana si biblia afirma asta); cand ati facut aceste lucruri unora dintre acesti micuti ai mei, mie mi le-ati facut. Nu exista bine pe care sa-l doresti sa-l faci aproapelui si Dumnezeu sa nu-ti permita sa-l faci. Nu exista manifest de iubire adevarata caruia Dumnezeu sa-i spuna ca-i prea mult(de ex: sa nu-ti iubesti sotia mai mult decat pe Dumnezeu); ci dimpotriva..problema noastra parca era ca nu iubim destul.

Unde este sistemul self-regulating in toata povestea asta? Iubirea de aproapele tine in frau iubirea de dumnezeu, iar iubirea de dumnezeu tine in frau iubirea de aproapele. Daca depasim sensul termenilor religiosi, iubirea fata de aproapele va insemna provocarea la reciprocitate si de-a cauta binele in toate lucrurile. Iubirea de Dumnezeu va insemna s-o faci cu cap; pastrandu-ti obiectivitatea, integritatea, privind adanc in interiorul tau si scotandu-ti la iveala motivatiile care trebuie sa fie curate, sa nu fie intimidate, de santaj, frica, de sistem sau conducator, de Dumnezeu care vede, de avantaje, coruptie, onoruri, promisiuni, viata vesnica :p.

– Iubirea de Dumnezeu doreste sa asigure de exemplu ca iubindu-ti copilul nu-l vei creste un baiat de bani gata, ci il vei creste cu cap. Iubirea de aproapele doreste sa asigure ca-l vei iubi neconditionat de penitenta sa religioasa si ca vei fi multumit de el sa ajunga om integru, de caracter, pe picioarele lui si cu capul pe umeri.
– Iubirea de Dumnezeu doreste sa te indrepte in a cauta binele in toate lucrurile; dar iubirea de aproapele se asigura ca nu te vei pune pe genunchi sau ii vei da si copiii cand un rau-facator vrea sa-ti abuzeze sotia ci ii vei masura sira spinarii.
– Iubirea de Dumnezeu asigura ca vei contribui la promovarea si sustinerea ordinii sociale, dar iubirea fata de aproapele asigura ca vei minti ca sa salvezi viata evreului din dulap.
– Iubirea de Dumnezeu asigura ca tu trebuie sa fii tu si ca nu trebuie sa-ti dai mintea pe mana nimanui; iubirea de aproapele asigura ca n-ai s-o dai nici macar pe mana lui Dumnezeu.
– Iubirea de Dumnezeu asigura ca tu vei numi binele bine si raul rau; iubirea de oameni, asigura ca vei face asta chiar si cand vine vorba de Dumnezeu.
– Iubirea de Dumnezeu provoaca la intentii curate si bune fata de aproapele, iubirea fata de aproapele te impiedica sa-l toci pana-l iei cu forta la cer.

Prin urmare, biblia cred ca a construit un gen de sistem self-regulating care da putere de exprimare atat fortelor bune din interiorul omului cat si celor, care zicem noi, sunt absolut rele si nu pot contribui niciodata la ceva bun, antrenand-le si pe unele si pe celelalte catre o stare de echilibru care poate produce iubirea sanatoasa si adevarata. Acest sistem a reusit de-a lungul timpului sa tina biblia pe o linie de echilibru, sa-i pastreze relevanta si sa aiba mereu cate ceva de oferit.

Nu consider ideea bibliei ca sistem self-regulating o intarire a divinitatii bibliei sau vreo recunoasterea a misticismului ei, dar recunosc faptul ca exista idei filozofice, implicit si teologice (in interiorul si in afara bibliei) care dau rezultate bune desi cei care le-au lansat sau promovat nu au facut-o neaparat convinsi de puterea sau analiza din spatele ideilor.
Noi avem posibilitatea de-a analiza lucrurile si de-a prelua ce este bun. E de apreciat faptul ca secularismul nu are resentimente chiar atat de adanci fata de religie incat sa devina rauvoitor si sa nu ia aminte la provocarile bune pe care religia i le lanseaza. Ma bucur ca civilizatia pe ansamblu ia aminte la umanismul religiei si imi doresc sa continue pe acest drum pentru ca pare un ingredient obligatoriu pentru viitor.

Înregistrat sub Editorial

Acesta nu este un editorial

25 ianuarie 2011 de 30 comentarii

Am decis sa amin ce aveam de gind sa scriu saptamina aceasta in favoarea unor simple citate relevante pentru o discutie recenta. Sint astfel de cel putin doua ori nedrept. In primul rind pentru ca respectiva discutie nu intereseaza probabil prea multa lume. Si, in al doilea, pentru ca am preluat fragmentele in originalul englezesc. Nadajduiesc ca-mi veti trece cu vederea eventuala vexatiune.

Autorul rindurilor de mai jos este J. Craig Wheeler, astrofizician american. Cartea se numeste Cosmic Catastrophes. Si-a avut prima editie in 2000. A doua editie, din care citez, e din 2007, din timpul mandatului autorului ca presedinte al American Astronomical Society.

„The singularity of Einstein’s theory cannot exist. Something else must happen to space and time ‘‘there.’’ In the absence of the full development of quantum gravity, physicists are left to grope. When physicists grope, startling ideas emerge.

We know the scale on which Einstein’s theory must break down, even if we do not fully understand what must replace it. This scale can be estimated from the simple idea of asking about the conditions where quantum uncertainty must be as important as the
space–time curvature of gravity. The fundamental constants of quantum gravity are the strength of gravity as measured by Newton’s constant from the world of the large, the degree of quantum uncertainty as measured by Planck’s constant from the world of the small, and Nature’s speed limit, the speed of light from the world of the very fast. With values for these constants of Nature in some set of units, English or metric, it does not matter, one can estimate the scale where Einstein’s theory, and ordinary quantum theory, fail. This scale, of length, time, density, is called the Planck scale. Newton’s constant has units of length cubed, time squared, and the inverse of mass. Planck’s constant has units of mass, length squared, and the inverse of time. The speed of light has units of length over time. There is only one way we can combine these three fundamental constants with their individual units to produce a quantity of only length, only one other way to produce a time, and only a single third way to produce a mass. This exercise is a simple one of sorting out units, but it has profound implications because the building blocks are the fundamental constants that tell us how space curves, the degree of quantum uncertainty, and how fast things can move. Their combination implicitly tells us where space gets so curved that a quantum wave cannot exist and simultaneously where quantum uncertainty is so large that speaking of a given curvature makes no sense. We learn the conditions where the two great theories of twentieth-century physics butt heads and contradict one another, the conditions that call for a new theory of physics.

The resulting value of the length, the Planck length, is about 10^(-33) centimeters. This is an incredibly small value, much smaller than the size of a proton, but it is not zero! This is roughly how large the singularity must be. At this level, space and time break down into something else, and Einstein’s prediction of a singularity goes awry. The corresponding Planck time is about 10^(-43) seconds. This is again an incredibly short time, but not zero. Time as we know it probably does not exist at shorter intervals, so that asking what happened when the Universe was younger than 10^(-43) seconds or before the big bang may not make sense, at least not in the traditional way. The Planck mass is about 10^(-5) grams. This is a small number, but not incredibly small. It is vastly bigger than any elementary particle we know. One can also work out the Planck density, the Planck mass divided by the cube of the Planck length. The answer is about 10^93 grams per cubic centimeter. This is a gigantic density, but it is not infinite. In some average way, this must be the density of a singularity, the density from which our Universe expanded in the big bang, the density to which all is compressed in the centers of black holes.”

Nu ezitati sa cititi cartea profesorului Wheeler in intregime. Poate va vor contraria fraze precum: „When a black hole forms, all the matter is crushed into the singularity. The mass of the star is no longer represented by an area but by a point.” Sau: „The singularity is a region of mystery, where our present laws of physics break down.” Si, din nou: „For a black hole, all the mass that creates the gravity is literally at this point in the center, at the singularity.” Nu-i nimic.

Înregistrat sub Editorial

Bebelocrestinismul

17 ianuarie 2011 de 91 comentarii

Oxigenul tinde sa fie pe aici, printre ample fresce istorico-ideologice si subtile divagatii filozofico-teologice, destul de rarefiat. Ca sa fiu pretios pina la capat, am putea spune ca trebuie sa escaladezi virful O2, de ametitoare, aiuritoare altitudine, echipat obligatoriu cu butelii de oxigen (unde mai pui ca, uneori, butelia e buna si asa, in scopul ceva mai prozaic al evitarii intoxicarii cu unele fumuri). Ce vreau sa spun e ca ar merita sa luam situatiunea si mai ingust, mai la firu’ ierbii.

Deci. La ce bun religia? Ca sa deleg responsabilitati morale altora, vii sau morti, pamintesti sau extraterestri? Sa ramin toata viata cu degetul in gura, intr-o nesfirsita toropeala la sinul parintesc? Sa-mi anesteziez durerile si dorurile cu iluzii facile? Religia, asa cum o cunoastem inca, este in mod inevitabil un instrument de infantilizare. Da, impulsuri sanatoase, cu imprevizibile, aventuroase consecinte. Dar, dupa supt, trebuie sa vina si ziua infiptului danturii in hrana tare.

Oasele pot creste, muschii se pot intari, fata se poate rida. Astea nu sint semnele decisive ale maturitatii. La ce-mi foloseste ca pot mesteca pe cont propriu daca crestinismul, de exemplu, inca ma invata ca trebuie sa alerg pentru orice la Tatal? Consecintele infantilismului promovat religios se vad la tot pasul. Cea mai importanta si dureroasa este uriasa discrepanta dintre logoreea de la amvoane si omul neomenos care se ascunde in dosul ei.

Se mira Serto ca pun toporul la radacina? Pai ce-ti mai ramine de facut cind ditamai copacul e putred? Ce regrete sa am cind las in urma oameni pe care ii admiram de la distanta in copilarie, dar care se dovedesc la o privire de aproape niste mojici, niste lasi? Sa ma impresioneze faptul ca deverseaza pe toate canalele aceleasi vorbe goale ca acum decenii? Nu dau doi bani pe consecventa in esec – asta nu e decit prostie.

Daca pot vorbi astazi despre o experienta transformatoare in viata mea, nu o pot citusi de putin pune pe seama religiei. De ce sa car dupa mine o uriasa, dezgustatoare, ucigatoare tumora? Rezectie totala! Asa cum scriam si altadata, exista Dumnezeu – sint oamenii care cresc pina la frumusetea deplina a umanitatii. Si exista draci – sint oameni care mint si se mint cu indirjire. Restul nu ne priveste, chiar daca s-ar putea dovedi mai mult decit o fictiune.

Crestinismul n-a invatat nimic de la Hristos: salvarea omului sta in moartea lui Dumnezeu, o moarte necesara, pe care n-o avem a regreta (n-am omorit noi pe nimeni, Dumnezeu tine mortis sa moara). Iar invierea lui Dumnezeu nu este altceva decit viata deplin asumata a omului. Ne-am nascut din nou ca sa putem spune adio bisericii mama, sa-l bucuram pe Tata zburind pe cont propriu.

Înregistrat sub Editorial

777

14 ianuarie 2011 de 49 comentarii

“Unstoppable” este un film american despre eroismul unor mecanici de locomotivă de a opri un tren scăpat de sub control. Indicativul trenului periculos este chiar sugestiv pentru amatorii de simboluri: 777. Nu, filmul n-are nicio încărcătură mistică sau vreun mesaj religios. Este doar aceeiași încercare “banală” a omului de a lupta pentru supraviețuire într-o lume plină de suprize și necunoscut.

“REVIVAL and REFORMATION” nu este un film ci o acțiune mondială despre eforturile unor mecanici de locomotivă cu aburi religioși de a repune biserica pe șinele tradiționale ale evlaviei primare. Acțiunea, prevăzută pentru 2011, se numește simbolic “777” și are toată încărcătura mistică și religioasă de care este capabilă o biserică aflată în plină criză de identitate. Scenariul este foarte simplu: biserica n-are suficient cărbune pentru încheierea lucrării; e nevoie de foc continuu: lanțuri de rugăciune din 7 în 7, post negru, dietă organică și dăruire totală. Adică aceeași formulă a bisericii de a supraviețui într-o lume pe care n-o înțelege și față de care se simte permanent amenințată. Paradoxul e că locomotiva rămâne la fel; doar cifrele se schimbă.

Necesitatea fomării unui spațiu vital propice desăvârșirii iar devine imperativ de forță majoră. Teama de a nu deveni lumești sau necurați conduce la inventarierea unor reguli și prescripții, care aplicate în cantități farmaceutice, pentru fiecare simptom real sau imaginar, să ofere imunitate totală față de virușii și bacteriile morale ale acestei lumi. Crearea unui spațiu aseptic religios a fost visul fiecărui fundamentalist creștin începând de la Simion Stâlpnicul și până la propovăduitorii insipidului de azi, îmbrăcați invariabil în alb și negru, sau în oricare altă culoare, una mai cenușie ca cealaltă. Roșul nu este permis nici măcar în cantități moderate și precis decupate deoarece te-ar putea îmbia la păcat. Mai bine să intri incolor în împărăție decât să arzi ca papagalul în iad!

Aștept cu nerăbdare manualul sfințeniei decorative, în care, pe două coloane a(i)urite, scris cu alb și negru, să fie stipulate toate posibilitățile de genul așa da/așa nu, după formula cooperatistă a protecției muncii din intreprinderea socialistă. Ceva de genul, cum să nu mai păcătuiești deloc și ieftin, cum să nu te mai tulbure dilemele morale, cum să fii buimac de certitudini și plin de zel mistico-religios. Cum să eviți dușul și igena, cum să prelungești postul până la stafidirea dinților, cum să demonizezi științele umaniste, cum să reziști doar cu grăunțe și compot și cum să intri în extaz spiritual, adică un fel de nirvana de ziua a șaptea în care experiențele și viziunile rămân singurele proiecții care-ți mai pot stimula cortexul în această lume prea-colorată.

Amatorii de sfințenie instant ar fi foarte recunoscători rabinilor și cărturarilor de azi dacă le-ar putea oferi în variantă actualizată noile 39 de reguli de păzire a Sabatului, cele 365 de interdicții pentru evitarea conștientă a păcatului, cele 248 de îndemnuri la virtute și fapte bune iar toate acestea urnite de o tracțiune intergrală cu 613 SP (sfinți putere, noua măsură de calcul a forței religioase) adică maximum de rezoluții pentru o viață curată și nevinovată.

Odată pus mecanismul sfințeniei în mișcare, teoretic ar putea deveni un perpetuum mobile care nu mai are nevoie de niciun impuls exterior atâta timp cât îi sunt asigurate condițiile inițiale acestei acrobații religioase. Practic însă nu e chiar așa de simplu; de aceea e nevoie mereu de un up-date religios, o nouă redeșteptare, o ultimă reformă, exact ca o versiune nefericită de Windows care este aproximativ seven!

De aceea aș propune să purtăm uniforme religioase, incolore și eventual inodore, să devenim tovarăși sau camarazi, să adoptăm tunsoarea și coafura koine, adică biblică și comună, să consumăm batoane energizante de soia, să ne afișăm fruntea sus cu smerenie și să fim în sfârșit egali și cuminți, poate o da Domnul și ne-o observa și pe noi. Cineva. Careva.

Înregistrat sub Editorial Tagged with

Batalia pentru flanelograf

13 ianuarie 2011 de 34 comentarii

Atunci cand doua milenii de cautare dupa adevar sunt definitiv incheiate in 28 de propozitii, Arabia lui Pavel si chilia lui Luther pot fi inlocuite cu “Speranta TV” sau “Sex & the City”.

Materialismul superficial si dogmatismul idiot sunt doua fete ale aceleasi monede. Martin Heidegger, ultimul mare ganditor al modernitatii, le-a identificat pe amandoua cu incatusarea fiintei in ontic si fuga de onto-logic intr-o existenta neautentica.

Nu ca m-asi astepta ca asemenea intortocheri filosofice sa se afle pe lista de lecturi a pastorului care stapaneste tot adevarul pentru veacul de acum si cel viitor intr-o teologie de flanelograf. Mai ales cand biserica careia se adreseaza se aseamana tot mai mult cu un cargo cult in care John Frum este inlocuit cu Isus:

„‘E look like you. ‘E got white face. ‘E tall man. ‘E live ‘long South America – … Orion.”

Avantajul pastorului este victoria formulei asupra gandirii individuale. Formula odata stapanita, pastorul are libertatea sa se dedice unei vieti materialiste, sa fie shmeker, sa faca politica de biserica. Totul este ingaduit celui care il are pe Dumnezeu pe iPod si prieteni barosani pe Face Book.

Ramane o singura teama – „pacatul care duce la moarte” – nu moartea celui care il comite – moartea flanelografului – crima de a continua cautarea si interogarea dupa adevar care il aseaza pe Socrate intre apostoli si pe Pavel intre filosofi. Teama ca nu cumva iesind biserica din epoca bronzului sa gaseasca strazile de aur mai putin interesante. Teama ca nu cumva intrand biserica in veacul democratiei sa gaseasca tronul mai putin natural si coroanele prea incomode. Teama ca le-a fost lasata casa pustie acum doua milenii cand Isus a iesit ultima data din templu si un credincios va privii odata dincolo de perdea si va vedea piatra.

Aceasta teama tulbura confortul teologului de flanelograf si al pastorului de cargo-cult. Oare cu ce si-o fi ocupat timpul robul necredincios dupa ingroparea talantului? Printre altele, probabil si cu monoitorizarea riscului la care colegii sai au expus averea stapanului prin speculatii bancare.

Înregistrat sub Editorial

Despre lucrurile cu adevarat importante

9 ianuarie 2011 de 100 comentarii

Pragurile ne pun de regula pe ginduri. Avem tendinta ca, de exemplu, atunci cind luam anul de la capat, sa revizuim lista de prioritati intre care ne impartim viata. Sa redescoperim motivele pentru care sinuciderea nu „face sens”.

In lista mea, aproape de top sinteti voi, comunitatea pestrita a Oxigenului. Ce importa ca se mai intimpla sa scriem comentarii simandicoase prin metoda copy-paste (mental sau digital)? Ca incercam uneori sa sustinem edificiul subred al unui suflet saracit prin efuziuni lirice sau false profunzimi filozofice? Ca ne distram unii pe seama altora?

Conteaza apropierea. Conteaza ca invatam unii de la altii. Ca ridem impreuna. Ca ne tachinam, enervam si plictisim unii pe altii. Ca relatiile interumane devin mai importante decit acordul asupra acelorasi idei. Ca idei vechi, aflate in dezacord cu ce invatam despre noi si lume, isi pot afla aici obstescul sfirsit.

Va iubesc – atit cit poti iubi niste fantome. Si sint recunoscator cind am sansa sa va intilnesc intrupati. Ca ma tolerati printre voi nu inceteaza sa ma mire. E singurul miracol in care cred.

PS Nu conteaza nici daca reusiti performanta de a pune in acord ontologia carteziana, in care Dumnezeu nu se confunda cu res cogitans, cu afirmatia si asa confuza a unui document antic („Dumnezeu este spirit” ). Eu tot va iubesc.

PPS Era sa uit lucrul cel mai important: cind va paste depresia, puneti la cuptor niste ciuperci umplute cu cascaval ras, presarate cu oregano si scaldate in lamiie si vin alb. O sa vi se deschida ochii.

Înregistrat sub Editorial

← Articole mai vechi

Articole mai noi →