Scrisori din roase plicuri…

27 iulie 2015 de 11 comentarii

Dar nu dulci nimicuri. Am publicat mai jos, cu permisiunea autorului, corespondenta lui Gabriel Jarnea cu Gica Stefan, Florin Laiu si Gabriel Maurer din 2012, in legatura cu evolutia adventismului in Romania post-comunista. Observatiile lui Jarnea au la baza o analiza mai larga a fenomenului religios si azs din Romania comunista si post-comunista. Din nefericire instinctul de aparatcik este prea puternic la ceilalti doi pentru a se angaja intr-un dialog constructiv pe aceasta tema. Este ceea ce vrem sa facem noi. Citește mai mult din acest articol

Înregistrat sub Editorial Tagged with , , ,

Care de fier

23 iulie 2015 de 23 comentarii

Domnul a fost cu Iuda; si Iuda a pus stapanire pe munte, dar n-a putut sa izgoneasca pe locuitorii din campie, pentru ca aveau care de fier.

Eva a fost primul transumanist. Au urmat apoi hibrizii de inger si om, carora Geneza le atribuie revolutia stiintifica a Epocii Bronzului. Dupa potop, constructorii turnului Babel au decis sa invadeze cerul.

VT este clar cu privire la fezabilitatea proiectului. Adam si Eva au avut nemurirea la varful degetelor, constructorii turnului nu erau nebuni. YHWH stie ca fara incurcarea limbilor nimic nu va putea impiedica omenirea unita sa cucereasca cerul.

Motivul pentru care YHWH este anti-transumanist nu este binele omului. YHWH este gelos. Daca tot nu a reusit sa pastreze monopolul cunoasterii, vrea sa nu-l piarda macar pe cel al nemuririi.

Primejdia este reala. Omul poate sa invinga zeii. Pentru a impiedica rebeliunea se aplica teroarea Stalinista: primul care se opreste din aplaudat merge in Gulag. Exercitii ocazionale de shock and awe: cutremure, vulcani, inundatii, incendii, lacuste, seceta, comete, epidemii, etc., au ca scop sa re-aminteasca periodic omului cine-i seful. Dar domnia terorii este dovada ca puterea totalitara se teme de supusi.

Mesajul subtil este acela ca transumanismul este posibil. Mai mult, Biblia ne ofera si secretul infrangerii lui YHWH. “Domnul a fost cu Iuda; si Iuda a pus stapanire pe munte, dar n-a putut sa izgoneasca pe locuitorii din campie, pentru ca aveau care de fier” Jud 1:19. O divinitate din Neolitic nu poate face fata tehnologiei militare din Epoca Fierului. La fel cum ingerul care scrie cu pana de gasca la judecata nu mai sperie pe nimeni in epoca Internetului.

De aceea Israel nu are voie sa practice arhitectura, geometria, astronomia, medicina si tehnologia fierului. Si din acelasi motiv regimurile totalitare interzic posesia armelor si limiteaza accesul la Internet al cetatenilor.

Mesajul biblic este clar. Omul poate sa se intoarca in Eden si sa manance din pomul vietii, pentru ca a muscat din fructul cunoasterii. Drumul e barat de ingeri cu sabii de foc. Dar ce sunt sabiile de foc in epoca tehnologiilor laser si a fuziunii nucleare?

Înregistrat sub Editorial Tagged with , , ,

Imi scrie un prieten…

20 iulie 2015 de 6 comentarii

Textul de mai jos face parte dintr-un mesaj primit de la un prieten vechi. Am considerat ca analiza lui este demna de o audienta mai larga.

Adventismul nu mai poate crea forme de gandire convergente cu lumea complexa in care ne aflam in sec 20 si 21. Complexitatea psiho-sociala a lumii de azi, in special dupa 1945, a depasit cu mult competenta lumii in care s—a nascut azs in sec 19. In cele din urma, am inteles ca fara un divort clar intre VT si NT adventismul nu poate supravietui istoric.

Astea sunt insa cateva evaluari de suprafata, caci o ancheta socio-psihologica ar arata dezastrul mental produs de aceasta confesiune pe toate meridianele in cei 150 de ani de existenta. Castigul civilizator adus de azs in periferia primitiva a Europei in sec 19 este remarcabil, dar mentalitatile mutilate, destinele individuale schingiuite de regulamente sacralizate de fel de fel de maniaci psiho-maniheici, generatiile intregi educate ipocrit si escapist cu simtul superioritatii si al instapanirii pe istoria universala, toate acestea cum ar putea fi cuantificate azi?

…azs roman este mai rezistent la orice infuzie intelectuala externa. Orice predica asculti azi in azs romanesc, nu este altceva decat o spalare pe creier in genul sedintelor de indoctrinare politica, doar cu limbajul de suprafata altfel codificat. Cliseele mentale manevrate sunt identice. Cred ca inca 20 de ani ii mai trebuie, ca sa naufragieze si financiar si apoi lucrurile pot fi analizate mai la rece, de generatia urmatoare…

Ma gandesc si eu uneori ca potentialul enorm financiar al azs ( ca. 22.000.000 EUR/ an, cifra de afaceri in RO) ar fi o premiza excelenta pt. o initiativa educativa de anvergura ale carei efecte benefice s/ar vedea dupa 1 generatie. Dar e nevoie cu adevrat de multa , f multa credinta si nervi tari pt asa ceva din partea unei echipe, nu doar a 1-2 insi, in conditiile in care si conducerea superioara a cultului ar fi deschisa pentru pasi curajosi. Evident ca est eo utopie asa ceva acum. Nu e posibil asa ceva in acest moment in RO. Dar e posibil ceea ce faci tu, punand sub interogatoriu fundamentele absolutismului literalist al azs. Poate intr-un asemenea program pe termen lung, se vor putea naste cateva creiere decente, educate, capabile sa reaseze viata comunitara si individuala a adventismului pe o temelie moderna si umana. Mai este posibil de exp. ca un grup de oameni decenti si educati sa organizeze periodic scoli de vara intensive cu programe concentrate despre teologia moderna, adevarate enclave intelectuale ecumenice si de bun simt comunitar. Studentii unor astfel de scoli de vara ar putea fi selectati dupa criterii de excelenta universitara, afinitati spirituale, heterogen, international, dar convergent intelectual si cu abilitati de comunicare cat de cat exersate… Cum e cu putinta ceva nou in fundamentalismul religios modern, despre mijloacele de a introduce o cultura a relativitatii in miezul fundamentalismelor moderne…

In fond , lumea nu a inceput si nu se va termina cu adventismul, iar esenta spiritului intelectual se exerseaza critic in orice context. Depinde de noi sa gasim Steaua polara si sa alegem incotro sa exploram necunoscutul…

Înregistrat sub Editorial Tagged with , ,

Unitate în Diversitate?

13 iulie 2015 de 8 comentarii

Ceea ce se întâmplă la GC („Conferinţa Generală” AZŞ), sau la oricare alte concilii şi sinoade bisericeşti, nu este o probă de „unitate in diversitate” ci suprimarea diversităţii, în tentativa unei unităţi forţate, induse şi întreţinute artificial. Hotărârea unor Diviziuni sau Conferinţe de a acţiona unilateral (de capul lor), în SUA şi în Europa,  o demonstrează o dată în plus, la nivel macro. Oricât s-ar voi, instituţionalizarea şi globalizarea religiei nu va funcţiona niciodată altfel decât prin mijloace politice (ca să nu spunem machiavelice).

Sacrificarea ideologiilor individuale sau minoritare în numele şi din voinţa unei majorităţi (care nici aceasta nu este pe deplin unitară în opiniile ei, dacă s-ar intra în detalii) reprezintă o formă morbidă de comunism. Sau o „dictatură a majorităţii”. Thomas Jefferson spunea: „Democraţia nu este altceva decât puterea mulţimii prin care 51% din populaţie poate lua dreptul celorlalţi 49%.” Ca să nu mai pomenim că, de prea multe ori, această „majoritate” este tocmai aceea care se dovedeşte a fi mai susceptibilă de a se lăsa manipulată şi guvernată, după principiul instinctului de turmă, de către o oligarhie cu interese mai mult sau mai puţin meschine.

In realitate, miza originară a Creştinismului a fost crearea şi recunoaşterea unei dimensiuni (inclusiv spaţiu/timp) în care individul să fie liber, în toata splendoarea unicităţii sale. „Veritas liberabit vos”. Discursul lui Isus este incărcat de exemple şi apeluri la atitudini şi acţiuni singulare, la afirmarea individualităţii, uneori chiar cu preţul vieţii sau al stigmatizării.

În ceea ce priveşte sfera colectivă, socială, idealurile creştine se definesc prin (şi se rezumă la) empatie şi altruism pro-activ (vezi „Regula de Aur”). Ele presupun capacitatea (prin „civilizare”) şi efortul diferiţilor indivizi care compun grupul, de a se manifesta şi acţiona pentru salvgardarea şi dezvoltarea „bună-stării”, a drepturilor şi oportunităţilor individuale, aplicând mecanisme de echilibrare, compensare a inegalităţilor.

Cât despre „misiunea civilizatoare” a acestor idealuri sau, altfel spus, progresul organic al mentalităţii unei societăţi, acesta are loc prin educaţie şi cooperare. O educaţie care sa aibă la bază un dialog necoercitiv, de pe poziţii diferite, dar egale. Orice impunere a unei ideologii de către unii asupra altora (indiferent de metoda folosita – vot, decret sau terorism) reprezintă o violare a principiului diversităţii şi deci a libertăţii individului de a gândi şi a se exprima într-un mod în care să fie coerent cu sine.

„În ceea ce priveşte credinţa şi Cuvântul lui Dumnezeu, orice creştin poate fi un tot atât de bun judecător pentru sine ca şi papa, chiar dacă este susţinut de milioane de concilii”. „Eu şi cu Dumnezeu formăm majoritatea” – de la Martin Luther citire.

 

Înregistrat sub Editorial Tagged with , , , , ,

Dublul standard la creștinii conservatori

6 iulie 2015 de 76 comentarii

Deși  pe blogul Reset Your Religion nu a comentat nimeni cu privire la ultimul meu articol legat de homofobia creștinilor conservatori, pe pagina personală de Facebook am avut însă o săptămână extrem de agitată cu privire la acest subiect. Discuțiile pe marginea homosexualității sau celorlalte  (dez)orientări sexuale ( transsexualitate, pedofilie) au devenit cu atât mai interesante cu cât la un moment dat ni s-au alăturat doi medici: un prieten mai vechi, medic rezident în domeniul pediatriei, de religie adventist-reformist și domnul Sergiu Pașca, profesor de medicină la Standford University, proaspăt autor al unui studiu publicat în Nature, specialist în neuroștiințe.

Cum era de așteptat în cazul unui asemenea subiect delicat, taberele s-au împărțit inevitabil în două: pe de-o parte creștinii conservatori pentru care homosexualitatea reprezintă un păcat mizerabil, fiind o alegere liberă a individului ajuns la maturitate, pe de cealaltă parte eu și domnul Sergiu Pașca, atenționând asupra determinismului biologic din spatele homosexualității sau altor orientări sexuale diferite de heterosexualitate, fără ca să pledăm prin aceasta intrinsec pentru homosexualitate. Ar fi și absurd: atât eu, cât și distinsul medic de la Stanford suntem heterosexuali.

De prisos să mai spun că tabăra progresistă și tabăra conservatoare au fost ( și sunt ) imposibil de conciliat. Degeaba au fost puse pe masă dovezi irefutabile din neuroștiințe, dovezi  care indică fără doar și poate spre o bază biologică a orientărilor noastre sexuale. Toate evidențele științifice, tot muntele de evidențe genetice de heritabilitate, apoi studiile endocrinologice, și mai recent studiile neuroimagistice și structurale, ca să nu mai spun mulțimea impresionantă a raporturilor individuale a unor astfel de cazuri de orientare sexuală aparte, toate acestea au fost refuzate rând pe rând, uneori chiar cu dispreț… de tabăra conservatoare.

Care au fost atunci argumentele lor, în afară de cel binecunoscut al recursului la biblie, unde homosexualitatea este declarată de ( cică ) Dumnezeu drept urâciune?!? Țineți-vă bine: principalele argumente pentru respingerea homosexualității ca fiind determinată biologic au fost … bunul simț și teoria conspirației, ultima fiind favorizată chiar de medicul rezident adventist-reformist. După părerea sa, medicina actuală „ suferă în principiu de niște bube destul de coapte” : jocul cu cifrele ( folosirea ratei relative în loc de rata absolută a pacienților vindecați sub un anume tratament), postulatele ei  sunt adesea contrazise de realitate !!( nu vreau să vă încarc acum creierul cu toate argumentele oferite de el ), sponsorizarea mai mult decât dubioasă a studiilor mainstream din medicina actuală, șamd. Într-un cuvânt, ceea ce numim noi medicină modernă alopată el o numește, citez: „ fraudă și dezinformare în masă a populației” ! Interesant și extrem de ciudat este că el practică totuși, la urma urmei, această colosală „fraudă” în Elveția, o țară care remunerează medicii extrem de suculent. Ce mai contează că medicina alopată este o prostituată, dacă pe urma ei putem scoate bani frumoși, nu-i așa? Dublul standard moral al acestui prieten este primul gând care mă lovește peste neuroni: în timp ce critic cu vârf și îndesat medicina modernă și postulatele ei, în același timp încerc să profit la maxim de beneficiile ei, mușcând mâna care mă hrănește… Trăiască integritatea creștină, vegană și heterosexuală!

Alt exemplu. Întâmplarea face ca zilele acestea unei echipe de cercetători australieni de la Queensland Brain Institute să-i fi reușit pentru prima oară redarea în proporție de 75% a funcțiilor cerebrale a unor șoareci din laborator afectați de pierderi ireversibile de memorie. Vestea este una extraordinară pentru cei afectați de boli neurodegenerative, precum Alzheimer. Succesul obținut este cu atât mai mare cu cât tratamentul nu necesită folosirea medicamentelor obișnuite, cu binecunoscutele efecte secundare nefavorabile, ci este un tratament non-invaziv, pe bază de ultrasunete dirijate direct în țesutul cerebral afectat de boală. Oscilând extrem de rapid, aceste unde sonore deschid în mod delicat bariera hematoencefalică (un strat care protejează creierul de bacterii), stimulând microgliile și activându-le ( microgliile sunt celule care îndepărtează celule nervoase degenerate agenți patogeni, etc), fiind capabile să curețe grămezile de peptide beta-amyloid care sunt responsabile pentru cele mai grave simptome ale bolii Alzheimer).

So far, so good. Iată reacția unei alte prietene adventiste vis-a vis de știre: ” știința care îmi spune că o boală incurabilă se poate vindeca printr-o terapie specială mă interesează și o asimilez. Dar știința ce bate câmpii cu homălăi e ca o hârtie igienică folosită în niște momente deosebite, după care trag de trei ori apa….”

     Din nou, dublu standard: aceeași știință bună care (mă ) tratează de o boală incurabilă devine una rea dacă (îmi) demontează convingerile religioase. La atenționarea mea că este vorba de una și aceeași știință care vindecă (deocamdată doar șoarecii ) de Alzheimer și care scoate în evidență determinarea genetică a homosexualității, răspunsul primit este acela că „ modul în care percepi o informație se numește paradigmă și este diferită de la o persoană la alta în funcție de informațiile acumulate anterior”. Știe ea ceva-ceva. Numai că dacă informația nouă se filtrează în creier prin intermediul paradigmei îndrăgite, ce te faci atunci când informațiile vechi ( eu aș spune mai degrabă tradițiile ) de care dispui sunt false, ca atare paradigma aia îndrăgită este total greșită? Ești dispus să ți-o schimbi, „ chiar dacă s-ar nărui cerul ”? Răspunsul creștinilor conservatori este categoric: decât să-mi schimb paradigma veche pe baza informațiilor noi, mai degrabă trag apa după tot ceea ce nu se potrivește paradigmei mele, chit că informațiile cele noi sunt purul adevăr! Sau cum spunea un alt prieten, de data asta un creștin indepedent din Germania:  „ Mai bine să fiu cel mai prost om din lume, decât să renunț la credința mea necondiționată în biblie și în Dumnezeu!”

Centrul de importanță aici nu este așadar adevărul, nu este setea după cunoaștere. Ci autentificarea iluziei, pardon… paradigmei mele. Cu orice preț. Deoarece paradigma mea e mai importantă ca adevărul însuși! În acest context, orice argument care contravine paradigmei mele, este din start greșit, chiar dacă vine de la un expert sau chiar somitate în domeniu. Ce somitate, domnule? Dumnezeu însuși să fie anatema, dacă ne-ar spune ceva contrar în secolul 21 cu ceea ce ne-a spus prin biblie acum 3000 de ani.

Exponentul cel mai de calibru al dublului standard pe care personal l-am găsit în peisajul adventismului românesc mi se pare a fi Gili Cârstea și grupul său de „ cercetători ai scripturii ”. Într-o discuție mai veche îmi spunea că știința ( inclusiv mecanica cuantică despre care vorbeam atunci în mod special ) este pomul cunoștinței binelui și răului. Cine e atras de știință începe să stea de vorbă cu șarpele, scuturând frunzele pomului cunoștinței. Culmea ironiei este că în același timp în care înfierează cu patos știința, Gili & co. se folosesc de tehnologie ultramodernă Apple pentru a-și expune … paradigmele. Iar tehnologia aia ultramodernă, ce să vezi, nu numai că funcționează pe baza fizicii cuantice de care Gili fuge ca de șarpe, ci poartă în mod ironic stigmatul mărului mușcat. La propriu! Ptiu, drace! Poate exista o ipocrizie ( a se citi dublu standard ) mai mare?

Concluzia: nu contează atât de mult ce standard moral avem. Contează ca el să fie în slujba iluziilor noastre. Scopul scuză întotdeauna mijloacele.

Înregistrat sub Editorial Tagged with , ,

Cazul Malalei Yousafzai

1 iulie 2015 de 7 comentarii

Cum sa incep altfel decat prin a va impartasi despre mine faptul ca iubesc cartile. Departe de a ma considera vreo mare literata, aceasta mentiune am facut-o doar spre a avea un punct de plecare catre argumentarea mea in cele ce urmeaza.

Felul in care am aflat despre povestea Malalei Yousafzai a fost prin intermediul cartilor. Desi cartea sa a fost publicata acum 2 ani, eu abia acum am zarit-o pe rafturile librariilor. Povestea Malalei ma fascineaza deoarece este o voce care anevoie s-a facut auzita in lume, ducand cu sine strigatul de ajutor al unei umanitati care se auto-condamna repetandu-si greselile. Aceste greseli au la baza cutume vechi, perpetuate in mod mecanic de la o generatie la alta si care se rasfrang in mod constant asupra tineretului prin efecte ce uneori raman inscrise in istorie ca niste rani adanci.

Ce au in comun toate aceste abuzuri si crime impotriva umanitatii? Au la baza mecanisme de gandire ce se perpetueaza pana in momentul in care ele devin ceea unii numesc traditie. Cu cat o traditie este mai inradacinata in timp, cu atat devine mai greu de combatut. Este imposibil ori cel putin dificil de combatut cu argumente rationale si de obicei doar o revolutie a gandirii (la scala nationala sau internationala) mai poate schimba directia fatala in care se indreapta lumea in astfel de contexte. Citește mai mult din acest articol

Înregistrat sub Editorial Tagged with , , , ,

Despre Florin Laiu si apologetii adventisti

14 iunie 2015 de 37 comentarii

Înregistrat sub Editorial Tagged with , , ,

Ce am invatat de la spiritul profetic si de la marxisti

11 iunie 2015 de 15 comentarii

Pentru a vedea ca aceasta optica asupra intruparii nu este singulara (si nici in cazul meu asta nu dovedeste mare branza – cu exceptia unei posibile filiatii de idei) e suficient sa se consulte unii precum Warfield, sau dintre contemporani Gaffin Jr. si Lane Tipton. Dar, ma scuzati, am uitat ca nu citim la greu decat marxisti si spirit profetic.

Asa grait-a Ibrian.

Teologia mea nu este o extensie a spiritului profetic ci efectul deconstructiei spiritului profetic. La fel ca mormonismul sau turnul de veghe, adventismul este o religie a propriei carti. Noi recunoastem in procesul de inscripturare, canonizare, ortodoxie si sacerdotiu adventist o recapitulare a iudeo-islamo-crestinismului istoric.

Marxismul a trecut prin acelasi proces de inscripturare, canonizare, ortodoxie, sacerdotiu, inchizitie si razboaie religioase ca toate religiile cartii. Marxistii secolului xxi sunt deconstructionisti ai lui Marx. Cartea lui Derrida, The Spectres of Marx, ne ofera deconstructia acestei deconstructii.

Am invatat ceva de la Derrida: fantoma care bantuia prin Europa in secolul XIX a fost exorcizata de marxismul canonic. Cand canonul marxist si preotia marxista s-au prabusit in 1990, fantoma a iesit din mormant si a inceput sa bantuie iarasi.

Anticipam cu bucurie falimentul bisericii si demisia canonului. O fantoma uitata se va intoarce din mormant.

Înregistrat sub Editorial Tagged with , , ,

Ibrian, catacombele nu au vitralii

10 iunie 2015 de 15 comentarii

Maxim numeste ratiune ceea ce Bertrand Russell numeste greseala grecilor: notiunea ca sintaxa gandirii si a limbajului este reflectarea logosului transcendental in sufletul rational. Metafora clasica a acestei prejudecati ramane mitul pesterii.

“Scientismul mut”, pe care mi-l imputa Ibrian, ar fi, in contextul acestui mit, conversatia despre umbre a celor legati cu spatele la lumina. Reprosul implica idea ca ar exista un limbaj pentru a vorbi despre formele ale caror umbre sunt proiectate pe peretele pesterii de lumina care vine prin gura ei.

Ca un astfel limbaj ne eludeaza o arata insusi Plato, atunci cand il lasa pe Socrate sa-si conduca interlocutorii intr-o regresie infinita de definitii si definitii ale definitiilor la aporia. De unde si respingerea cuvantului scris ca falsa filosofie. Adevarata filosofie este dialectica, si adevarata dialectica este orala. Este interesant ca Socrate reuseste sa ajunga la un singur absolut, si acesta este geometria. Scientismul mut?

Plato l-a tradat pe Socrate asa cum cum crestinii l-au tradat pe Isus: prin metafizica logosului. Si pentru ca prejudecata grecilor nu este deplina fara prejudecata iudeilor, care este prejudecata scrisului, Maxim si ai lui l-au bagat pe Plato in cristelnita si au scos afara mostruozitatea logosului intrupat in litera.

Asa ajunge Socrate sa bea a doua oara otrava grecilor si Isus sa fie rastignit a doua oara de litera iudeilor. Biserica este pestera lui Plato cu vitraliile proiectand iluzia formelor eterne.

Oamenii au inventat cunoasterea in pesteri atunci cand au inceput sa picteze viata reala la lumina facliilor aprinse de ei. Catacomba este intoarcerea de la iluziile pesterii lui Plato la adevarata lumina din pestera, cea a focului facut de oameni. Caci afara din pestera nu putem oricum privi.

Înregistrat sub Editorial Tagged with , , , ,

Pretentii din bezna

3 iunie 2015 de 23 comentarii

„… n-am recunoaște Rațiunea Care a venit la noi, pentru noi, ca noi, prin trup, și S-a îngropat prin silabe și litere pentru simțirea care întoarce spre sine toată puterea minții din noi.” (Maxim Marturisitorul – Ambigua, II, 27)

In cele mai recente incursiuni ale sale prin catacombe, Edi prezinta falimentul demersului de a prinde in cuvinte fluxul adevarului. Doua lucruri fac propriul demers al lui Edi demn de deriziune: nu ne-a definit niciunde „adevarul” (si ar fi fost autoreferential sa o faca) si in emisiunea sa a folosit, cum le spune alora,…..”cuvinte”. Dar am aflat de asemenea ca adevarul spuselor lui se va proba in „viitor”, care, in tot cazul, nu este „viitor” propriu denotat si pana la care se vor petrece tot felul de „vedenii”.

Pozitia lui Edi nu este surprinzatoare: el este nemultumit de caracterul precar (in opinia sa) al discursului teologic. In cazul scientismului mut al lui Edi, nu doar ca mintea nu poate exercita o supervenienta asupra cortexului pentru a genera ceva precum un limbaj care excede statutul de epifenomen fizic, dar nici macar Dumnezeu nu poate controla felul in care sunt folosite cuvintele – astfel incat acestea sa dobandeasca o eficienta comunicativa trans-generationala. Ca limbajul este un instrument cat de cat adecvat in a ridica pretentii legate de adevar o arata chiar faptul ca Edi respinge crezurile sau declaratiile confesionale. De ce le respinge? Nu pentru ca ar crede ca nu le intelege sau pentru ca le considera perfect opace (ceea ce ar fi de asteptat, daca ar fi consecvent), ci pentru ca le intelege si le considera false. Oamenii din diverse culturi si generatii reusesc sa comunice si sa pastreze in forma verbala castigurile cognitive – lucrul asta e aproape de natura evidentei.

Pe de alta parte, Edi nu e logocentric pentru ca nu e Logos-centric. Il informam pe crestinul autentic Edi ca Eshatonul a avut deja loc in Hristos (nu avem nevoie de „viitor” pentru a valida aceasta afirmatie) si ca posibilitatea exprimarii verbale a unei teo-logii este un act de condescendenta divina, inseparabil de Intrupare.

La un moment dat, se pare ca necazul lui Edi este de ordin metodologic: adica adevarul (whatever that means) curge si litera il ucide. Acum, ce o fi fiind acela „adevar”, daca il separam de „faptul”de a fi un atribut propozitional?

Cuvintelor lui Edi si cuvintelor lui despre „cuvinte” nu le mai ramane, se pare, decat statutul de vibratii mecanice – lucru care nu ar trebui sa deranjeze pe cineva pentru care ele nu pareau utile, decat, poate, in asteptarea ad infinitum a unui viitor iluzoriu.

Înregistrat sub Editorial Tagged with , ,

← Articole mai vechi

Articole mai noi →