Ce a scos din voi Apusul cand nimic nu (mai) e de scos?

17 septembrie 2015 de 10 comentarii

Cuvantul “european” a fost folosit prima data intr-o cronica iberica din perioada dominatiei islamice. Europenses sunt soldatii lui Carol Martel care au respins invazia araba in batalia de la Tours (732). Europenii intra in scena ca antagonisti ai Islamului.

De ce au fost numiti francii “europeni”? Curat si simplu: pentru ca erau barbari. “Europa” fusese in antichitatea clasica numele partii necivilizate a peninsulei balcanice. In secolul VIII zona barbara se mutase in nord-vest. Bizantul reprezinta acum civilizatia crestina iar Califatul pe cea islamica. Europa nu era parte din civilizatie. De aceea a invins.

Marele filosof german Friedrich Nietzsche identifica geniul Europei in dialectica lui Apollo si Dionisos. Apollo este Logosul (masura) intrupat in arta, ratiune, poezie si lege. Dionisos este vitalitatea barbarului iubitor de libertate, razboi si orgii. Grecia a atins echilibrul intre Apollo si Dionisos in perioada pre-socratica. Din punct de vedere cultural are loc nasterea tragediei, care disciplineaza impulsul dionisiac in canoane poetice si reflectii filosofice. Din punct de vedere politic-militar, sinteza Apollo-Dionisos este ceea ce asigura victoria Greciei, individualismul disciplinat politic, impotriva despotismului gregar al Orientului Mijlociu.

In mod surprinzator, Nietzsche vede inceputurile caderii Greciei clasice in excesul de rationalizare moralizatoare din perioada post-socratica. Asemenea exces este pentru el simptomul unei oboseli a sufletului super-civilizat care nu mai are puterea sa imbratiseze tragismul si libertatea unei existente fara sens moral.

Aceasta anemie culturala va deschide calea pentru distrugerea lumii clasice. Roma nu a ar fi fost cucerita de barbari daca nu ar fi fost strivita sub povara nevoii de rationalizare moral-teologica a oricarui eveniment istoric si act politic. Nimeni nu mai e multumit cu un veni, vidi, vicit dupa Constantin.

Sa luam, de exemplu, invazia Romei de catre Vandali in 455. Romanii nu se intreaba de ce nu au fost in stare sa-si apere cetatea, ci de ce nu i-a aparat Dumnezeu. Problema cea mai acuta este cea a femeilor violate de vandali. Pentru ca Dumnezeu a ingaduit sa se intample, intrebarea este daca nu cumva au avut si ele o vina. Augustin raspunde ca romanele sunt nevinovate daca nu au simtit placere cand au fost maltratate (dovada ca Augustin avea mintea bolnava).

Asta ne aminteste de rationalizarile culturale si mea-culpa morala atunci cand un gang islamic violeaza o fata intr-un oras din Europa. Intodeauna intrebarea este unde a gresit Europa si unde a gresit fata (cu nelipsitele suspiciuni augustiniene). Gangul este doar prima victima a Apusului.

In termenii dialecticii lui Nietzsche, barbarismul Apusului medieval este premisa dionisiaca unei noi sinteze numita Renasterea. Pe de alta parte, Bizantul civilizat reprezinta faza avansata a decadentei post-socratice. Otho cel Mare se plangea ambasadorului bizantin ca saxonii manuiesc spada mai bine decat pana. Am putea adauga ca atunci cand europenii au invatat sa manuiasca pana au folosit-o tot ca spada, adica ca arma de atac. Orice dogma, orice crez, orice prejudecata sacra a fost atacata si a cazut sub pana Apusului. Pana bizantina s-a ferit de provocari si a fost sterila in creatie. Rasaritul nu a cunoscut nici Renastere, nici Secolul Ratiunii sau al Luminilor, si nici nu a comis sacrilegiile modernitatii.

Mercenarii normanzi care au luptat de ambele parti ale razboaielor Bizantului radeau de soldatii greci spunand ca isi lasa sotiile in grija eunucilor si apoi pleaca la razboi condusi tot de eunuci. Pentru barbarul nordic imensa birocratie bizantina nu era altceva decat un mod de a aseza barbatii in paza eunucilor. Dar nu este aceasta Uniunea Europeana? Nu este Europa o fortareata plina de negustori si bancheri condusa de o birocratie emasculata? Nu sunt europenii sub paza eunucilor care ii protejeaza de idei si experimente interzise? Nu este interzis intelectualului sa foloseasca pana sau tasatura ca arma, sa se angajeze in razboaie de idei si sa contrazica consensuri moral-politice? Nu a cerut Angela Merkel ca Facebook sa cenzureze orice forma de hate-speech (citeste orice argument impotriva Islamului)?

Atunci cand cavalerii apuseni veniti sa apere Constantinopolul au cerut o biserica pentru a celebra liturghia in rit latin, grecii le-au refuzat cererea, respingand implicit suportul lor militar. Pericolul profanarii spatiului sacru a prevalat in fata pericolului Otoman. In mod similar, pericolul profanarii ortodoxiei multiculturalismului si corectitudinii politice prevaleaza in fata pericolului islamizarii.

Problema Europei nu este in primul rand caderea lui Apollo ci epuizarea lui Dionisos. Pericolul nu este „barbarii la porti” ci absenta barbarului dinlauntru, aflat in tensiune creatoare cu civilizatia. In cuvintele lui Eminescu, este momentul cand Apusul nu mai gaseste nimic de scos in europeni.

Înregistrat sub Editorial Tagged with , , ,

Germanii ar trebui sa reconsidere pactul faustic

11 septembrie 2015 de 4 comentarii

Noi luam aceste adevaruri ca de la sine intelese: Creatorul a facut toti oamenii egali toate culturile egale, si i-a inzestrat cu anumite drepturi inalienabile, printre care dreptul la viata, libertate si cautarea fericirii asa cum sunt definite de cultura careia apartin.

Cand a fost amendata Declaratia de Independenta? Cum s-a mutat ADN-ul apusului si a inceput asaltul celulelor canceroase?

Apusul a facut cancer atunci cand conceptia care se afla la baza Declaratiei de Independenta s-a mutat in hiper-relativismul si multiculturalismul reactionar al vremurilor postmoderne. (Nota bene pentru unii romani din America: Declaratia de Independenta nu are la baza Biblia ci Iluminismul). Citește mai mult din acest articol

Înregistrat sub Editorial Tagged with , , , , ,

Este realitatea o iluzie?!?

3 septembrie 2015 de 20 comentarii

Este posibil ca realitatea de zi cu zi să fie de fapt o iluzie? Este planeta noastră, viața însăși precum și universul nostru o uriașă simulare efectuată pe un computer, într-o altă realitate inaccesibilă nouă, de către ființe extrem de avansate tehnologic? Pe zi ce trece se înmulțesc tot mai mult vocile ( și indiciile ) care ne pot determina să ne îndoim de propria existență. Sau cel puțin să înțelegem existența cu totul altfel ca până acum. Dacă până în urmă cu 10 ani tema despre care vorbim părea să fie un domeniu exclusiv al filozofiei sau al filmelor SF, cele mai recente descoperiri din cosmologie vin să întărească ipoteza că universul ca simulare ( sau hologramă ) ar putea fi mai mult decât un gând ciudat și grotesc. Să le luăm pe rând. Citește mai mult din acest articol

Înregistrat sub Editorial

„Celephais” – de ce sunt agnostic

1 septembrie 2015 de 24 comentarii

Fiindca pe multi agnosticismul pare sa-i deranjeze mai mult decat fundamentalismul crestin sau scientismul unor atei, voi incerca sa-mi expun punctul de vedere vizavi de pilula rosie vs. pilula albastra, oferind si un raspuns acuzatiilor lui Mizantropescu. Filosofia lui H. P. Lovecraft va constitui studiul de caz. Citește mai mult din acest articol

Înregistrat sub Editorial Tagged with , , , ,

Captivitatea identitatii profesionale

30 august 2015 de 6 comentarii

Ati observat, probabil, ca atunci cand vine vorba de a se prezenta publicului, mai mult sau mai putin larg, oamenii incep adesea prin a se pozitiona intr-un anumit orizont profesional. Si asta se intampla incepand de la intrebarea pitioponteasca – What do you do for living? – pana la anunturile funerare, din care aflam ca defunctul este (sic!) – ec.dr.ing. etc… Citește mai mult din acest articol

Înregistrat sub Editorial Tagged with , ,

Despre lucrurile care nu sunt

20 august 2015 de 8 comentarii

A fost dat profetului evreu, fie ca se cheama Ieremia, Marx, sau Yuval Noah Harari, sa spuna ca idolii neamurilor sunt nimic. Asta se aplica si la idolii grecilor, adica lucrurile care sunt doar in capul nostru si cheama Ta meta-ta-physica.

Asa se face ca breasla argintarilor s-a adunat iarasi in piata cetatii si striga: „Mare este Diana efesenilor.”

Cat despre calugarii aceia care au sfintit idolii lui Dimitrie in evul mediu, au Ibrian nu stie de cearta universaliilor?

Si acum o intrebare pentru dom’ Gigi: crede dom Gigi – hai sa formulam intrebarea delicat – chiar crede ca e treaba domniilor sale sa apere Dasainul de post-marxisti?

Dar adevar va spun voua ca dintre cei nascuti din femeie nici unul nu a fost mai mare ca Marx care a proorocit ca banii, corporatiile si drepturile omului nu sunt altceva decat o fetisizare a relatiilor umane. Si daca vreti sa intelegeti, el este Ilie care trebuia sa vina.

Acuma Yuval spune si el ca omul e singurul animal capabil de relatii la scara mare, si ca aceasta relatie care este se mediaza prin lucurile care nu sunt. Vorba lui Derrida: Hauntology, ontologia fantomelor care bantuie Empire.

Înregistrat sub Editorial Tagged with , ,

Despre lucrurile care este

17 august 2015 de 86 comentarii

Referirea recenta la productiile intelectuale de „mare calibru” ale lui Y.N. Harari ne aduce in atentie un exemplar, specific postmodernitatii, care enunta platitudini si falsitati cu viteza similara celor care sparg seminte in spatele blocului. Platitudinile sunt insa partea interesanta si chipurile originala, daca ma pot exprima asa, deoarece restul rambleului poate fi gasit lejer intr-o forma mai structrata in multe alte lucrari.

Ma voi rezuma aici la felul in care Harari ne spune ca numite lucruri/entitati nu exista. Cu un aer foarte socant Harari ne informeaza ca:

„Nu exista Dumnezeu în univers.

Nu exista natiuni.

Nu exista corporatii.

Nu exista bani.

Nu exista drepturile omului.

Nu exista legi.

Nu exista dreptate nicaieri in afara imaginatiei comune a lui sapiens.”

Medievalii si-au dat devreme seama ca existenta nu e tocmai un predicat logic. A spune despre „ceva” ca exista nu descrie acel ceva si nici nu indica un contrast cu „altceva” care nu exista, pentru ca despre ceva care nu exista nu se poate enunta nimic. De la medievali la W.v.O. Quine (On What There Is) problema lucrurilor care „exista” nu s-a clarificat prea mult. In anumite momente Quine pare sa lase sa se intelega ca entitatile (precum cercurile patrate) care implica paradoxuri logice nu exista. Bineinteles ca acestea nu exista, dar aici e prezenta presupunerea foarte discutabila ca „imaginabilitatea” (concievability) unui lucru este cumva un suport epsitemic pentru posibilitatea existentei lui.

Harari face si el presupunerile lui, care se vad la tot pasul, precum aceea ca granita dintre natura si cultura (aka fictiune) este neta. Folosind o imagine heideggeriana intreaga lume este o lume la indemana omului si este, pe cale de consecinta, supusa lecturii si interpretarii omului la orice contact. Nu exista fapte pure, tot asa cum nu exista teorii pure si in domeniul asta Harari ne arata ca e doar ignorant. In acest sens nu doar „chestiile” numite de Harari nu exista nicaieri in afara imaginatiei comune a lui sapiens, ci nimic altceva.

Imi pare rau pentru Harari, dar, conform distinctiei lui, eu ma indoiesc ca lucrarile sale chiar exista. Hai sa imi asum si eu riscul unei definitii: Ceea ce este inevitabil in practica pe calea unei decizii subiective unilaterale poate purta atributul existentei. (Chiar si un triunghi, cat se poate de imaginar, o data imaginat are proprietatea bizara de a nu mai putea fi imaginat altfel – ca o figura cu suma unghiurilor avand 188 de grade, sa zicem…). Banii sunt o conventie, well da, dar lui Harari nu-i trece prin cap (pentru ca mintea e doar o fictiune), ca exista obiectivitate in toate institutiile si instituirile umane. Si aceasta obiectivitate se referea la caracterul transgenerational si intersubiectiv (lecturi pentru ignorant de la J.P. Dupuy la J.M.Keynes si I. Markova). Corporatiile nu exista – aici vedem doar ca intelectualul de fata nu stie cum se definesc corporatiile si ca nu-si da seama ca studiul societatii umane nu se refera doar la a demantela concepte, ci si la a arata cum fenomene specifice rationalitatii colective conduc in mod necesar la anumite forme de organizare sociala.

Fiecare cu fictiunile lui, spre nenorocul lui Harari, Dumnezeu o are pe-a lui – care se intampla sa fie intreaga noastra lume. Iar singurul interpret avizat al acestei puneri in scena este chiar el. Ce il indreptateste pe Dumnezeu sa vina cu interpretarea legitima este autoritatea auctoriala, macar el, atotputernic fiind, sa scape din hatisul postmodern.

Înregistrat sub Editorial Tagged with , ,

Avertizarea lui Timotei

15 august 2015 de 2 comentarii

Înregistrat sub Editorial, Video Tagged with , , ,

Draga Christine…

3 august 2015 de 47 comentarii

Scrisoarea lui Karl Barth catre nepoata lui privitor la dilema creatie/evolutie.

Basel, 18 februarie 1965

Draga Christine,

Ai avut de așteptat teribil de mult pentru un răspuns la scrisoarea ta din 13 decembrie – nu din cauza indiferenței, pentru că sunt sincer interesat de bunăstarea ta, a mamei si a surorilor tale, și sunt mereu bucuros să primesc o veste bună din Zollikofen [aproape de Berna, Elvetia].

Nu ti-a a explicat nimeni la seminar ca nu poti compara saga creației biblice cu o teorie știintifică ca cea a evoluției, asa cum nu poti compara, să spunem, o orga cu un aspirator, ca nu se poate vorbi aici de armonie, dar nici de de contradicție?

Istoria creației este o marturie a inceputului sau al devenirii oricarei realitati distincte de Dumnezeu, în lumina cuvintelor si faptelor lui Dumnezeu mai târziu, fapte și cuvinte referitoare la poporul Sau Israel, în mod natural, sub forma unei saga sau poem. Teoria evoluției este o încercare de a explica aceeasi realitate în conexiunile ei interne, fireste, sub forma unei ipoteze științifice.

Saga creației se ocupă numai cu devenirea a tot ce exista, și prin urmare cu Revelatia lui Dumnezeu, care este inaccesibila știintei ca atare. Teoria evolutiei se ocupa cu ceea ce a devenit, așa cum apare observatiei, cercetarii si interpretarii umane. Asadar, atitudinea ta față de saga creației și teoria evoluției poate lua forma unui ori/ori numai daca te inchizi complet fata de credința în revelația lui Dumnezeu sau fata de preocuparea (sau ocazia) pentru înțelegerea științifică.

Asadar, spune-i profesoarei respective sa faca diferenta intre ce este diferit si sa nu fie inchisa complet la ambele părți.

Răspunsul meu vine atât de târziu, deoarece chiar în ziua în care ai scris, 13 decembrie, am avut un accident vascular cerebral și a trebuit sa petrec mai multe săptămâni în spital.

Cu salutări sincere pe care poti sa le dai mai departe mamei și surorilor tale,

Al tau,
unchiul Karl

Înregistrat sub Editorial Tagged with , , , ,

Noaptea din jungla

30 iulie 2015 de 17 comentarii

Judecand dupa farfuria din fata lui, batranul uitase ca este vegetarian. Nu era singura lui problema. Uitase sa-si faca rugaciunea inainte de masa. Probabil ca uitase sa se roage cu totul. Uitase texte din Biblie si Cartea de Cantari. Dar nimeni nu s-ar fi asteptat sa-si uite ideea cea mai obstinata.

Era o teologie in alb si negru. Acum sase mii de ani Dumnezeu a creat o lume perfecta in care nu exista moarte. Omului i s-a poruncit sa manance doar vegetale. Caderea a adus moartea dar boala este urmarea neascultarii. Intoarcerea la alimentatia originara, impreuna cu ascultarea stricta de prescriptii levitice alese prin metoda bufetului, inseamna “nici una din aceste boli”. Convingerile biblice erau suplinite cu argumente quasi-medicale sau pseudo-stiinta creationista dintr-o biblioteca ramasa doar pentru decor. O proteina straina bruia reteaua de neuroni si o alta memorie, cea a genelor, revendica acum adevarul ca omul a evoluat mancand vanat in jurul focului. In carne veritas.

Cum a cotropit intunericul mintea in care a stralucit lumina Edenului?

“Daca asa a vrut Dumnezeu?” spune sotia fara convingere. Citesc printre randuri frustrarea sotiei lui Iov: “Daca Dumnezeu nu se tine de cuvant?”. Ciolanul interzis este felul ei de a se razbuna pe o divinitate care ori nu vrea ori nu poate.

Cativa ani mai tarziu.

Steven M Goodman sta in spatele unei mese pe care se afla cativa lemuri impaiati din specia care-i poarta numele. Arata ca in fotografia de pe Wikipedia dar a albit. Ma intreaba de accent si aflu ca familia lui are radacini in Transilvania. De la Transilvania trecem la radacini mai adanci.

“Lemurii acestia ne ofera cheia pentru a intelege Alzheimer’s”.

“Alzheimer’s?” Imi vine in minte batranul creationist-vegetarian (tot ardelean) si realizez ironia situatiei. Un primatolog evolutionist gaseste cheia pe care batranul nu a gasit-o in gradina Eden.

“Lemurii fac Alzheimer’s in captivitate” – (“aha, din cauza captivitatii”) – “nu-i din cauza captivitatii” – continua Goodman intuindu-mi gandul – e din cauza selectiei naturale”. Intru in pielea elevului care si-a invatat lectia: “Adica selectia naturala elimina lemurii in sabaticie inainte de a imbatrani”. “Exact” – raspunde el – “si ca atare gena de Alzheimer’s nu este selectata afara din ADN-ul speciei. Captivitatea joaca acelasi rol pe care civilizatia il joaca la om: blocheaza selectia naturala. De fapt nu este vorba de o gena ci de un retrovirus”.

“Hold on. Alzheimer’s este o infectie retrovirala?”

“Nu. Este vorba despre un retrovirus inserat in ADN care la batranete modifica expresia genelor in cortex, cu efectul ca se codeaza o proteina care interfereaza cu mecanismul memoriei. Toate primatele au acest retrovirus.”

Incerc sa inteleg unde bate.

“Cu alte cuvinte” – intreb – “stramosul comun al primatelor a fost infectat de un retrovirus care s-a inserat in ADN si a fost transmis pana la noi din cauza ca selectia naturala nu actioneaza la batranete”?

“Exact. De unde impresia gresita ca Alzheimer’s este o boala a civilizatiei. Nu este, la fel cum nu este o boala a captivitatii la lemuri. Simptomul apare acolo unde viata se extinde mult peste varsta de reproducere. Si de aici importanta lemurilor pe care i-am descoperit”.

“De ce lemurul si nu cimpanzeul’?

“Madagascar este un laborator natural al evolutiei”

Reintru in pielea elevului silitor:

“Da. Din cauza izolarii. La fel ca Galapagos.”

“Corect” – ma rasplateste profesorul – “si datorita izolarii lemurii mei au ADN-ul foarte apropiat de al stramosului comun”.

Ma grabesc sa mai impusc un zece: “Nu arata acest lemur ca fosila aia descoperita acum cativa ani in Africa”?

“Ba da. Cam asa arata stramosul primatelor. Si ADN-ul este apropiat. De aceea avem ocazia sa investigam mecanismul Alzheimer’s chiar la origine si sa-i gasim leacul”.

Spun „thank you for your time” si pasesc mai departe cu gandul la batranul care credea ca se protesteaza intru gradina Edenului de bolile (si accesoriile) civilizatiei. Si daca le avem din jungla? Nu ma indoiesc ca vegetarianismul si moderatia i-au prins bine, la fel si credinta. Insa Edenul nu are leac pentru noaptea mintii. Trebuie sa ne intoarcem la izvoarele noptii, adica in jungla Madagascarului, acolo unde Darwin a deschis drumul acum 180 de ani.

Înregistrat sub Editorial Tagged with , , ,

← Articole mai vechi

Articole mai noi →