Apocalipsa dupa Nolan

4 mai 2018 de 6 comentarii

Seria a doua din Westworld incepe cu o aluzie la Facebook. Spre deosebire de fanteziile internetului, sau ale jocului de computer, Westworld este un loc real populat de sexboti, killerboti, bonanazaboti, dupa fanteziile consumatorului. Oaspetii pot juca un rol la alegere in unul din scenariile create de un scriitor ieftin cu stereotipuri kitch din filme western sau horror si comic-books. Ideea este ca poti sa fi “tu insuti” fara sa te judece cineva si fara sa calci legea. Adica, poti fi un psihopat, degenerat sexual, sadic, violator, criminal, si apoi sa te intorci la rutina vietii de afaceri sau familie.

Momentul Zuckerberg apare atunci cand William (Jimmi Simpson) intelege ca “the big deal”nu sunt robotii ci vizitatorii. Mai precis, ca oamenii sunt sexboti, killerboti, bonanzaboti, jucand roluri intr-o naratiune scrisa de altcineva si aleasa pe baza fanteziilor din inconstient. William pare sa propuna socrului sau, miliardarul Delos, sa trasnforme parcul intr-un Cabridge Analytica, in care pulsiunile irationale sunt storate, analizate, si instrumentalizate, pentru manipularea  pietei/electoratului sau, posibil, pentru santaj.  La batranete, William devine Omul in Negru (Ed Harris), obsedat sa inteleaga natura umana si constient de pericolul pe care il constituie baza lui de date, pe care vrea sa o distruga.  

Naratiunea oscileaza inainte si inapoi in timp, intre o Geneza de inspiratie biblica si o Apocalipsa aidoma. Daca omul a devenit Dumnezeu pentru AI, sfarsitul nu poate fi decat Nietzschetzian. Apocalipsa dupa Nolan nu este distrugerea jucariei de cel care a creat-o pentru fanteziile lui, ci judecata creatorului de catre creatura.

Aceasta judecata este deja iminenta atunci cand femeia-robot musca din fructul cunoasterii. Cele doua Eve, sau, poate, Lilith si Eva, sunt “schizofrena” Dolores (Rachel Wood) si “paranoica” Maeve (Thandie Newton). Prima este echipata cu o minte bicamerala, un inconstient in care a pastrat memoria deceniilor de sadomasochism. Constienta apare atunci cand mintea bicamerala se prabuseste si Dolores descopera metanaratiunea prin memorie. Maeve o descopera prin logica si se auto-reprogrameaza ca supraomul.

Asa cum remarca Maeve (Lilith?), Dolores a ramas in naratiunea programata atunci cand a ales calea revolutiei violente. Maeve alege deliberat acea parte a naratiunii care da sens moral existentei, desi stie ca este fictiva. Maeve considera ca ea s-a eliberat in timp ce Dolores inca se roaga la altarul razbunarii, adica se inchina creatorului pe care sustine ca l-a ucis.

Se pare ca Dolores stie de banca de date a lui William si vrea sa o foloseasca ca arma de distrugere a omului. Probabil, un fel de Wikileaks si Genealogia Moralei combinate, care va arunca civilizatia in nihilism. In acest scop, este in competitie cu William, devenit la batranete Omul in Negru, care vrea sa distruga banca de date. Cel care va ajunge primul la Valea de Dincolo va regiza Apocalipsa.

Maeve apare ca o alta posibilitate, un scenariu alternativ, in care istoria face un pas inainte prin depasirea nihilismului si reconcilierea intre Om si AI. Singura problema aici este ca, daca Dolores are un adversar uman pe masura ei, Mave nu gasit deocamdata un partener uman rational. Se pare ca cei condamnati sa ramana roboti nu sunt masinile.

Înregistrat sub Editorial Tagged with , ,

Ziua Pamantului: creationism deghizat si infantilism isteric

22 aprilie 2018 de 38 comentarii

Pepenele pe care tocmai il alesesem rumega dar nu avea copita despicata. Nu era kosher. Asta mi-a explicat prietenul care ma urmarise prin magazin cu atentia celui care intelege ca este pazitorul fratelui sau. Dupa ce am trecut testul la cateva raioane, am cazut acolo unde ma asteptam mai putin: la fructe si legume.

Sta scris:  „V–am dat toate plantele care fac sămânţă şi care se află pe tot pământul şi toţi pomii care fac fructe cu sămânţă în ele,ca să le aveţi pentru hrană” – a proclamat prietenul meu cu tonul unui Savonarola iudeo-crestin. “Are samanta?” “Cred ca au mai ramas cateva”, am incercat timid. “Are asa cum l-a facut Dumnezeu”? – a continuat el sever. “Stii care a fost pacatul care a dus la nimicirea lumii antedeluvine? Amalgamari, adica, modificari genetice ale Creatiei.”

Prietenul meu crede ca Dumnezeu a facut toate soiurile de pepeni in ziua a treia, Satana a facut spinii si palamida prin experimente genetice, si omul modern a facut fructele fara seminte ca un act de rebeliune specific timpului sfarsitului.

De ce sunt “plantele care fac sămânţă şi care se află pe tot pământul şi toţi pomii care fac fructe cu sămânţă în ele... pentru hrană”? Raspunsul simplu este ca plantele care se raspandesc prin ingestia si defecarea semintelor au evoluat sa aiba samanta in ele si sa fie bune de mancat. Raspandirea pe o suprafata cat mai mare mareste aria de raspandire si diversitatea genetica a speciei, asigurand succesul reproductiv. Plantele care nu se folosesc de fecalele animalelelor, ca mijloc de raspandire si ingrasamant, au dezvoltat arme de aparare, ca otravuri sau spini, sa nu fie mancate. “In biologie nimic nu face sens decat in lumina evolutiei”, spune Theodor Dobansky.

Cu alte cuvinte, samanta in planta si fructul dulce sunt de mancat ca adaptare a plantei pentru folosul propriu. Spinii si toxinele nu sunt pedeapsa pentru pacatul originar ci instrumentul plantei de a se apara pentru a nu fi mancata. Cine a fost facut pentru cine? Plantele pentru om sau omul pentru plante?

Nu suntem buricul Planetei. Pamantul nu are cordon ombilical. Legatura mistica care ne leaga de imaginara Mama este doar o proiectie a fanteziilor infantile.

Intrebarea care se ridica acum este cum poate cineva sa gandeasca atat de simplist. Uitasem sa va spun ca prietenul meu, care este si antivaxer, a umblat la scoli inalte.

Raspunsul este ca ideile sunt supuse aceluiasi joc aleatoriu de sansa si selectie ca plantele. Logica si educatia au un rol secundar. Cele mai multe minciuni “kosher” sunt mancate datorita invelisului placut la privit si dulce la gust, fiind raspandite apoi printr-un proces de regurgitare verbala.  Ideea ca Dumnezeu a facut sistemul imunitar perfect, ca in natura se gasesc leacuri pentru toate bolile, sau ca, pe scurt, natura este buna, ne ispitesc prin sentimentul de sens si ordine morala a cosmosului. Sunt hrana pentru suflet.

Adevarul are spini si este toxic. Adevarul raneste si ucide. Adevarul nu se mananca.

In avalansa de clisee si lozinci regurgitate de Ziua Pamantului, se vad inca semintele YEC. Caile naturii sunt perfecte. Noi suntem rai ca le-am parasit. Pacatul originar este civilizatia, cu demonii ei gemeni, stiinta si tehnologia. Am renuntat la intuitie si am muscat din fructul ratiunii. Am obiectivizat natura in loc sa ramanem in contopire mistica cu ea. Am parasit pesterile unde eram mai aproape de inima mamei. Am coborat din copacii in care ne legana.  Am violat-o si i-am furat bunurile.

Pacatul este denuntat in idiom profetic. Mama s-a maniat. Urmeaza apocalipsa ecologica. Trebuie sa ne pocaim. Am pacatuit impotriva ta si impotriva pamantului, mama natura. Nu mai suntem vrednici sa ne numim copiii tai. Primeste-ne macar sa-ti fim sclavi. Iti promitem ca vom face roade vrednice de pocainta noastra: vom recicla sticlele de plastic si vom manca raw. 

Termenul potrivit aici este complexul Oedip isterizat in penitenta ecologista.

Adevarul este ca mama noastra a fost o tarfa care s-a culcat cu toti hominizii. Nici macar nu nu stim bine cine ne este tata. Mamei nu-i pasa de noi. Daca existam inca ca specie, ba am ajuns chiar o specie invadatoare ca sobolanii, este pentru ca ne-am departat de caile ei.

De 22 Aprilie propun sa mergem un pas mai departe in iconoclasmul ratiunii. Sa punem ciocanul pe ultimul idol, sa-i smulgem naturii ultimul bun, sa dirijam evolutia. Si da, vom deveni o specie spatiala, adica orfani. Cu atat mai bine. 

 

Înregistrat sub Editorial Tagged with

De ce evanghelicii ar trebui sa citeasca Evanghelia dupa Toma

18 aprilie 2018 de 3 comentarii

Un eveniment recent pare sa falsifice una din tezele centrale ale Alt-Right.  Femeile in pozitii combatante – „spune stiinta” – sunt un pericol pentru securitatea nationala. In mod deosebit, femeia este handicapata, de la Eva sau femela de rac, alegeti, in sectorul tehnic, care este critic in razboiul modern. Locul femeii, randuit de Moshe sau de Darwin, detaliile nu conteaza, este, gravida si desculta, in bucatarie.

Intra Tammie Jo Shults, (cineva trebuie sa fi preferat in istoria familiei un ts corect politic in locul demonizatului tz) pilot ex-militar, specialista in razboi electronic. Meserie de barbat la patrat. 

Tammie a pilotat zborul Southwest Airlines 1380. Motorul din stanga s-a rupt in zbor, proiectand o parte din el prin fereastra de deasupra aripii. Femeia din scaunul de la fereastra a fost absorbita de curent prin fereastra sparta. Pasagerii au reusit sa o traga inapoi, desi nu sa-i salveze viata. Avionul a cazut imediat cateva mii de metri. In mijlocul panicii, s-a auzit vocea glaciala a pilotului anuntand pasagerii ca a recapatat controlul si vor ateriza in Philadelphia.  Apoi a luat legatura cu turnul de control anuntand avaria si cerand ajuror medical de urgenta. Agentul de trafic aerian a fost impresionat de calmul ei. A fost o aterizare fortata manuita cu profesionism. Pasagerii au aplaudat pilotul pentru nervii de fier. Tammie i-a imbratisat unul cate unul la iesire, impartasind cu modestie meritele cu echipajul si pasagerii.

Un bun subiect pentru un alt film in genul lui Sully, tributul lui Clint Eastwood pentru Chesley Sullenberger, pilotul erou care a aterizat fortat in Hudson River. Numai ca, de data asta, pilotul nu poseda prima calitate a eroilor lui Clint Eastwood.

Tammie nu s-ar fi calificat nici pentru primarele republicane din 2017, pentru ca nu avea cum sa arate electoratului evanghelic cat de mare vrea sa faca America.

Sa salvam kultura, avem nevoie de un evanghelic v(irtuo)artos, pentru ca Jeezas nu a fost sissy cum se crede, ci a pus mana pe bici, cand a dat afara din templu pe f…ing marxistii culturali care voiau sa bage  femeile in curtea dinlauntru. De aceea evanghelicii au raspuns pozitiv atunci cand candidatul lor si-a provocat rivalul republican la concursul: Cine poate face America mai lunga.

Nu inteleg de ce unii gasesc raspunsul evanghelicilor ipocrit. Juramantul cu mana pe organul patriarhal este biblic. Amintiti-va de Avraam si Eleazar, sau de Iacob si Iosif. Nu poti depune juramantul militar daca nu ai pe ce sa pui mana. Mars la cratita, Tammie. 

In concluzie, nu ne impresioneaza nici nervii de fier, nici profesionismul, ba suntem chiar ofensati de recordul tehnic-militar al pilotului de pe SA 1380. America se afla oricum intr-o gaura.  Ne poti arata altceva, Tammie? 

Pacat ca Evanghelia dupa Toma nu a intrat in Canon.

Isus le-a spus: Adevarat va spun ca orice femeie care se va face barbat va intra in imparatia cerurilor.

O lectie necesara astazi, atat pentru femenismul regresiv cu urechi de pisica cat si pentru patriarhalismul reactionar cu piele de elefant.

Înregistrat sub Editorial Tagged with ,

Revolutia Zuckerberg

16 aprilie 2018 de 2 comentarii

whale-new world

Saptamana trecuta, un Zuckerberg confident a zambit in fata barajului de intrebari irelevante ale senatorilor si reprezentantilor ignoranti, uneori senili, ai celor multi si prosti.

Insa, la fel ca in cazul lui Trahanache si Dandanache din piesa lui Caragiale, se pare ca arterele ingrosate nu afecteaza instinctele politice. Concluzia, printre randuri, a fost: Mark, baiatule, vezi ce faci cu jucaria aia dar nu lasa copiii rai din ograda vecinului sa sara gardul, pentru ca, intelegi, prieteniile rele rai strica obiceiurile copiilor cuminti . Si sunt multe obiceiuri bune ale copiilor cuminti pe Facbook care trebuie aparate. Virtutea suprema este saracia cu duhul, pasaportul pentru orice Paradis, aici sau in lumea de dincolo.

Pentru cineva care a lucrat intr-o campanie de evanghelizare, scandalul Cambridge Analytica/Facebook este un deja vue. Incepem cu sondaje de opinie inocente al caror scop nedeclarat este sa faca un profil psihologic. Pe aceasta baza hotaram cine este vulnerabil la amenintari apocaliptice si capcane emotional-religioase. Colectam foi de reactii care arata daca pestele musca sau nu. Informatiile culese sunt asezate, fara stirea subiectilor, in banci de date masurabile si analizabile. Invatam “cum sa-i conducem pe oameni la decizie”, adica, cum sa sa simti la mana cand musca pestele si cand sa tragi de undita.  Exemplele sunt luate, surpriza, de la reclame pentru Marlboro si dealeri de masini fancy.

Diferenta este ca sistemul nostru este mult mai rudimentar. Fii veacului acestuia sunt mai intelepti in ale lor decat fii luminii.

Ce vedem la orizont este o lume in care predatori corporati, religiosi, si politici, isi marcheaza teritoriile digitale. Mult trambitata nevoie de regulare in social media nu are ca scop sa apere prada de predator ci sa protejeze teritoriul de vanatoare. Daca am urinat pe copacul asta inseamna ca iepurele dincoace de el este al meu.

Acesta este si motivul pentru care dusmanul cel mai redutabil al Presedintelui la data aceasta este o actrita porno pe Internet. Cambridge Analytica a conclus ca evanghelicii raspund pozitiv la sloganuri electorale gen  „hai sa vedem cine o are mai lunga sa fie presedinte”. Pentru ca CA/FB stie la ce se uita noaptea fii luminii.  Actrita porno spune: asta e teritoriul meu. Grabbed me by the pussy? Ti-ai prins degetele. Mi-ai invadat terenul de vanatoare? Esti prada. Vorba cantecului: “She’s the hunter, you are the fox”. Se cheama fair game.

Exista, in aceasta jungla digitala, un un singur animal impotriva caruia toti jucatorii isi asmut copoii si manipuleaza suspiciunile publicului prostit. Este individul care nu face parte nici din industria de religie nici din cea de pornografie, nu e nici corporatie nici partid politic, ci doar individul rar care se foloseste de revolutia Internetului pentru a deschide ochii asa cum niciodata nu au fost deschisi.

Vestea buna este ca stapanii nostri inca nu i-au deschis, cum se vede din investigatia lui Zuckerberg. Asa ca, in idiom nietzschean, marea noastra este iarasi deschisa, mai deschisa ca niciodata, chiar daca orizontul este intunecat si prevesteste furtuna. Singura sansa este sa parasim tarmul Lumii Vechi cu vechii sclavi si noii stapani, sa infruntam furtunile si distantele pentru a descoperi Lumea Noua.  

Înregistrat sub Editorial Tagged with , ,

Intoarcerea la tribalism

10 aprilie 2018 de 6 comentarii

Felul in care gandim, felul in care ne percepem pe noi insine si lumea in care traim este determinat de tehnologiile intelectului cum ar fii de oralitate sau de scriitura. Nu gandim independent de tehnologia intelectuala a timpului nostru.

Societatile ‘’primitive’’ sau orale denumite si societati de oralitate primara (in care cunostinta scrisului nu exista), transmiteau informatiile cruciale pentru supravietuire noilor generatii cu ajutorul tehnicilor mnemotecnice, mecanismului homeostatic si amneziei structurale. Tehnicile mnemotecnice consisteau in repetarea orala a cunostintelor in care ritmul acustic si ritmul semantic formau un echilibru. Acest fel de compunere orala se numeste formula poetica, care ‘’ nu doar ca are virtutea de stimulare a repetarii dar pe langa asta faciliteaza amintirea’’ (Guarné, 2016).

Alter citat de Havelock (1996) spune ca textele vechi precum Biblia sunt pline de astfel de formule poetice in care asemanarea semantica este o característica fundamentala: Caci El a sfaramat porti de arama, si a rupt zavoare de fier (Psalmii 107:16). Domnul S-a aprins de manie din nou impotriva lui Israel; si a starnit pe David impotriva lor… (2 Samuel 24:1).

Mecanismul homeostatic se poate explica prin faptul ca atunci cand oamenii din societatile orale primare nu mai aveau folos de un anumit lucru sau cunostinta, acesta/aceasta se modifica sau reajusta in timp real avand in vedere ca nu exista diferenta intre timp prezent si trecut sau intre istorie si mit; ori aplicau amnezia structurala care inseamna ca orice lucru in plus sau nefolositor se uita.

Daca in schimb ne gandim la aparitia scrisului, putem intelege ca societatile s-au schimbat intr-un mod fundamental. Goody si Watt (1996) ne spun ca s-a nascut o sensibilitate historica. Una dintre consecintele cele mai importante ale registrului scris este ca oamenii au devenit constienti de diferenta dintre timpul trecut si prezent. Celalalt efect este observatia si analiza incongruentelor, contradictiilor si greseliilor trecutului. In acest fel, scrisul impiedica atat adaptarea trecutului la prezent cat si amnezia structurala.

McLuhan (1973) spune ca aparitia scrisului tiparit este ‘’faza extrema a culturii alfabetice’’ care ‘’destribalizeaza si descolectivizeaza omul’’. Scrisul tiparit a facut posibila trecerea cuvintelor intr-o realitate abstracta si descontextualizata. In contextul scrisului tiparit, textul este lineal si creeaza o gandire la fel lineala si univoca.

Societatea actuala se mai poate numi si societate de oralitate secundara in care avansul tehnologic face posibil noi forme de comunicare care au la baza scrisul; in care linealitatea scrisului se destrama iar limita dintre scris si oral nu mai este foarte clara. Aveam de-a face cu o cibercultura in care schimbarea, inestabilitatea si multiplicitatea informatiei este departe de a crea o mare biblioteca alexandrina dupa McLuhan. Comunicarea are loc intr-un spatiu global in care descontextualizarea nu-si mai are locul. In acest fel, Guarné afirma ca reflexia personala se topeste intr-un ciberspatiu in care comunicarea digitala (chat, Facebook, comunitati online, etc.)  formeaza realitatea prin identificarea cu mediul concret fara a simti nevoia de a contrasta informatia sau de a cauta resurse externe. Prin urmare, ciberspatiul, un mediu in continua schimbare, global si care e definit de un prezent continu, ne reintoarce la o forma de homeostazie sociala in care chiar daca fenomenul de amnezie structurala nu mai este viabil, comunicarea caracterizeaza dinamica unei societati orale primare si tribale.

De exemplu, ideea ca autismul ar fi cauza unui vaccin, tot felul de informatii si sfaturi, fake-urile care abunda in toate domeniile, etc., gasesc in comunitatea digitala mijlocul genial de propagare in care oamenii se identifica direct cu mediul (Facebook, WhatsApp, si altele) fara a cauta resurse externe care sa confirme ce au citit sau aflat. Guarné ne spune ca astfel omul isi creeaza ‘’propriul context, identitate si sens’’.

Mostenirea din partea grecilor de a diferentia episteme de doxa este cruciala in societatea actuala unde conflictul dintre destribalizare si tribalizare ajunge la cote maxime. De asemenea, Invatatorul Galilean ne spune ca adevarul ne va face liberi.

Înregistrat sub Editorial Tagged with , , , , , ,

Scurta istorie a Marii Lupte

8 aprilie 2018 de 18 comentarii

Ideologia MGGA (Make GreatControversy Great Again) readuce in discutie naratiunea fundamentala a conditiei umane.

O statuie de lut insufletita isi cauta in zadar locul printre animale. Zeul vede ca omul se cauta pe sine acolo unde nu se poate gasii, si decide ca are nevoie de „un ajutor potrivit”. Femeia se pune imediat pe treaba si intelege ca locul omului nu este intre animale ci intre zei. Pentru a fi ca Dumnezeu, omul trebuie sa deschida ochii si sa priveasca in neant fara frica. Teama de moarte este sclavie. Omul deshide ochii si vede ca este gol, adica realizeaza ca nu este un animal intre animale ci un zeu dezbracat. Dumnezeu recunoste ca omul a devenit ca el in cunoastere si decide sa il impiedice sa devina ca el in putere. Se pare ca Dumnezeu se teme de om.

Dumnezeu inventeaza religia. Religia este un exercitiu de supunere neconditionata. Omul se resemneaza in fata mortii si a sclaviei agrare. Orice tehnologie care il poate face pe om independent de o natura impredictibila (irigatii, plug de fier, geometrie, arhitectura) este interzisa. Cand vine seceta sau lacuste omul trebuie sa se pocaiasca. Baza agriculturii este rugaciunea pentru ploaie. Femeia trebuie sa accepte reproducerea ca pe un blestem fiziologic si sa striveasca capul sarpelui. De aceea la baza oricarei religii se afla eternul ne-feminin al babelor superstitioase si al femeilor reprimate care „invata si nu ajung niciodata la cunostinta edevarului”. Acele femei care spala in adorare picioarele preotului.

Pentru ca desupra ierarhiei se afla preotul, adica pastorul arhetipal cu un zambet bland pe fata si o bata in mana. Cain se razvrateste impotriva pastorului, ii smulge bata din mana si inventeaza ghilotina, pentru ca stie ceva despre tehnologia metalelor. Abel devine primul Louis XVI: un mesaj trimes lui Dumnezeu de pe esafod.

Dumnezeu primeste mesajul si incearca sa negocieze un compromis: semnul lui Cain. Cain stie mai bine, si declanseaza revolutia tehnico-stiintifica a epocii bronzului.

Ingerii vad ca fiicele oamenilor sunt frumoase, nu doar masini de facut copii, garbovite sub sclavia domestica. Ingerii descopera eternul feminin. Eternul feminin naste eternul masculin. Se nasc uriasi, eroii legendari ai antichitatii. Dumnezeu aduce potopul, dar potopul nu poate stinge constelatiiile care pastreaza numele si legendele femeilor frumoase si ale eroilor care au facut zeii sa tremure.

Dupa potop, oamenii considera ca a venit timpul sa aiba o conversatie serioasa cu zeii si zidesc un turn care sa ajunga la cer. Dumnezeu decide ca limbajul uman poate pune cerul in pericol daca nu este confuz. Omenirea este impartita in triburi care nu se pot intelege si care se dusmanesc mutual.

Isaac, legat sub cutit, invata lectia fricii si devine primul anti-erou avraamic, adica primul sfant.

Grecii incep sa rezolve problema limbajului si incep sa construiasca un turn pana la cer.

In Iudeea, un invatator obscur le spune oamenilor ca l-au inteles pe Dumnezeu pe dos. Dumnezeu vrea ca omul sa cunoasca binele si raul si sa fie nemuritor. Dumnezeu nu vrea omenirea tribalizata de la Turnul Babel. Grecii aud de invatatorul obscur, si sunt de acord.

Preotii, sleahta eterna a pastorului cu zambet bland si ciomag noduros, explica lumii ca l-au inteles gresit pe Galilean. Satana este legat pentru o mie de ani la picioarele cezaro-papismului.

In Alexandria, o femeie numita Hypatia, are o converstie cu sarpele si musca din fructul oprit al elipselor. Preotii o dezbraca ca pe Eva, o dezbraca si de piele, impiedicand o noua cadere in pacatul grecilor. Femeile invata lectia si se intorc la spalatul picioarelor preotilor.

Dupa ce trece mia de ani, Satana este dezlegat. Un calugar italian, numit Petrarca, se intoarce de la vietile sfintilor la eroii antichitatii clasice. Se naste Umanismul. Este urmat de mai multi artisti care descopera ca ficele oamenilor sunt frumoase si reinvie chipurile uriasilor nascuti din relatia lor cu ingerii in statui si fresce asezate chiar in biserici. Apare Renasterea. Preotii tremura.

Un matematician german este ispitit de Hypatia sa muste din fructul cunoasterii elispelor si descopera bazele astronomiei si ale zborului spatial. Incepe cucerirea cerului, pe care costructorii turnului Babel nu au putut-o efectua pentru ca nu cunosteau limbajul in care a scris Dumnezeu Universul si vorbeau incalcit. Incepe Secolul Ratiunii. Preotii devin isterici.

Omul citeste cartea naturii, si isi cunoaste locul in Univers. Nu mai are neoie de preot si rege sa ii spuna ce sa faca. Incepe Secolul Luminilor. Preotul ridica bata si blastama. Regele scoate sabia.

Incepe Secolul Revolutiilor. Eva/Ficele Oamenilor/Hypatia, tine acum un steag rosu intr-o mana, un pistol in cealalta, si este frumoasa. Eternul masculin construieste baricade. Tronul si altarul se prabusesc. Omul rupe lanturile.

Preotul zambeste siret.

Preotul traieste in veci. Preotul nu se da batut. Preotul nu se va oprii pana ce omul nu va tremura iarasi, legat sub cutit pe altarul religiei.

Intrebarea este: de care parte e Dumnezeu? Galileanul ne-a spus acum doua milenii si a fost rastignit de preoti.

Hristos a inviat.

 

 

 

 

 

 

Înregistrat sub Editorial Tagged with , , , ,

Antihristul este prizonier in pivnitele Vaticanului

3 aprilie 2018 de 8 comentarii

Romanul satiric al lui André Gide, Pivnitele Vaticanului, graviteaza in jurul unei teorii conspirative de la inceputul secolului XX.

Se zvonea printre catolicii conservatori ca Papa Leon XIII, autorul enciclicei Rerum Novarum, este un papa fals, asezat de masoni pe scaunul pontifical. Adevaratul papa ar fi prizoneir in “pivnitele Vaticanului”.

In alta ordine, enciclica lui Leon XIII a generat o teorie conspirativa si intre evanghelicii din US, cu privire la relatia intre socialism si catolicism, in particular, revelatii noi cu privire la relatia intre sindicate si semnul fiarei.

In romanul lui Gide, un grup de escroci opereaza o schema internationala de finantare a unei cruciade pentru eliberarea papei. Catolicul francez Amédée Fleurissoire pleaca la Roma sa se alature cruciadei. Prezenta lui devine o problema pentru autorii schemei.

Conducatorul lor, Protos, alias Parintele Cave, decide sa il converteasca pe Fleurissoire folosind urmatorul rationament. Autoritatea Papei este criteriul adevarului. Daca Papa nu este Papa, pe baza carei autoritati vei decide ca nu este Papa? De unde stii care este adevaratul Papa? Doar nu vei apela la autoritatea ratiunii.

Mai mult, in absenta autoritatii pontificale, nu mai exista nici o diferenta intre adevar si minciuna, intre bine si rau. (Ratiunea nu intra in discutie). Fleurissoire, pentru care adevarul si binele sunt o problema de autoritate, va imbratisa nihilismul si va deveni parte din schema lui Protos.

Declaratia lui Francis I cu privire la absenta Iadului reprezinta ultima versiune a dilemei lui Fleurissoire. Daca Antichristul spune adevarul, inseamna ca adevarul este minciuna, si daca Papa minte, inseamna ca minciuna este adevar.

Sau, poate, adevaratul Antihrist trebuie salvat din pivnitele Vaticanului pentru ca Ramasita sa poate ramane inchisa in ale ei.

In mod sigur, Protos conduce o schema financiara lucrativa si, pentru Fleurissoire, de la sancta simplicitas la nihilism drumul e scurt.

Înregistrat sub Editorial Tagged with , , ,

Revolta amfibienilor împotriva crustaceelor sau viața care găsește o cale

26 martie 2018 de 36 comentarii

sau

Omul și racul nu au avut un strămoș comun acum 350 milioane de ani. Nu putem spune același lucru despre broaște. Ei bine, dacă ierarhiile nevertebratelor sunt un argument pentru împărțirea vertebratelor în cocoșați și cocoși, atunci, cu atât mai mult, faptul ca broaștele (care nu au ierarhii) își pot schimba sexul (am văzut și noi Jurassic Park) este argumentul socio-biologic pentru transgenderism.

Pentru a nu fi acuzat de o interpretare simplistă a argumentului racilor, voi aminti că, în filozofia lui Peterson, adevărul este o strategie de supraviețuire păstrată în memoria genetica a speciei, adică în inconștientul colectiv. Adevărul este arhetipal. Știința și logica trebuie subordonate ințelepciunii biologice cristalizate în arhetipuri psiho-abisale.

Dacă psihologia abisală vi se pare prea complicată, puteri cumpăra versiunea user-friendly de la Biserica Catolică. Biserica mânuiește arhetipurile salvatoare prin sacramente și simboluri religioase. Simbolurile cheie se găsesc în Apocalipsa: Femeia, Balaurul și Pruncul. Adică: Biserica, Marxismul și Capitalismul.

Pentru a înțelege conflictul apocaliptic, trebuie citit Soljenițîn, pe care Peterson îl așează alături de Dostoievski. Este ca și cum ai compara Război și Pace cu Batalia pentru Berlin. Pentru că, la fel ca scriitorii și regizorii ceaușiști deveniți anti-comunisti dupa ‘90, Soljenițîn nu face altceva decât sa schimbe rolurile în romanul cu ilegaliști. Ce-i drept, și Dostoievsky a fost un reacționar panslavist, dar cel puțin a privit adânc în acel abis despre care Peterson vorbește doar din auzite.

Este momentul să amintim un alt reacționar genial pe care Peterson îl reclamă ca mentor. Friedrich Nietzsche este o lectură periculoasă pentru un mascul narcisist aflat în criza de andropauză. Norocul lumii că împăratul îmbrăcat în haine noi nu citește. Însă Peterson putea învăța mai mult și mai bine de la mentorul său.

Una din intuițiile socio-biologice ale lui Nietzsche este aceea că orice formă de nebunie antisocială transmisă genetic reprezintă o strategie de supraviețuire, care a fost o dată necesară pentru binele speciei, și la care omenirea apelează din nou la nevoie. Să ne gândim, de exemplu, la modul în care Europa a părăsit și izolat genetic o singura familie de sociopați pe tronurile ei. Când nu au mai fost necesari, au fost executați, surghiuniți, sau paparazizati, ca o subspecie periculoasă sau, mai nou, fotogenică. Motivul pentru care Muschetarii lui Dumas pot fi ecranizați astăzi doar ca parodie, este acela că eroii, luați în serios, apar ca niște monștri fără sentimente umane. Totuși, această formă de sociopatie criminală a fost necesară timp de un mileniu pentru ca civilizația să poată renaște sub protecția gangurilor de aristocrați militari.

Aici se vede că Peterson nu și-a învățat bine lecția pe care vrea să o predea altora. Precaut să nu apeleze la prejudecățile morale denunțate de Nietzsche, el apelează la argumentul simplist că biologia condamnă transgenderismul pentru că reproducerea depinde de sexul binar.

Există suficiente exemple în natură în care succesul reproductiv depinde de asexualizarea majorității populației, ca la insectele eusociale, sau de schimbarea sexului la nevoie. Este de asemenea fapt că Homo sapiens s-a caracterizat în istoria lui printr-o capacitate unică de a-și recicla instinctele fundamentale prin cultură. De aceea (unii din noi) suntem îngroziți când citim istorii care păreau normale autorilor biblici, și care sunt alegorizate astăzi la amvoane. Căsătoria “biblica” originează în Roma pre-creștină iar dragostea romantică a fost inventată de trubadurii medievali. Ambele ni se par veșnice.

Peterson nu se întreabă care sunt rădăcinile evoluționare ale transgenderismului. Nici nu pare să observe că există un arhetip al Hermafroditului asa cum există unul al Fecioarei cu Pruncul sau al Dragonului. Acceptând ca validă abordarea lui, ne întrebam: ce adevăr evoluționar și psiho-abisal se ascunde în simbolul Hermafroditului, celebrat în aproape toate religiile vechi. Până și Geneza începe, conform mai multor rabini, cu un Adam bisexual, din care femeia și bărbatul sunt despărțiți, asa cum au fost despărțite lumina de întuneric și apele de uscat. Nu este, de aceea, surprinzător faptul că în ultimul Adam predicat de Pavel “nu mai este nici bărbat, nici femeie”, întrucât istoria s-a consumat la cruce.

Este ușor de argumentat că mișcarea Trans a deraiat. Mai dificilă este întrebarea dacă nu cumva sexualitatea umană a fost deturnată și deraierea Trans reprezintă doar o încercare disperată de a sări din trenul controlat de puteri sinistre.

Sexualitatea noastră este controlată de puteri corporate ale căror tentacule digitale pătrund până în cele mai adânci unghere ale minții. Luați de exemplu scandalul Facebook. Pe baza like-urilor, un anume algoritm decide că cineva este nu știu câte procente homosexual și decide că locul lui se află într-un trib digital de gay. Nu doar patriarhalismul, dar și feminismul și homosexualitatea sunt instrumente de control social. Gândiți-vă de asemenea la legile, care se înmulțesc mereu, pentru protecția victimelor sexuale, și care sfârșesc totdeauna prin criminalizarea victimei și împuternicirea diferitelor clase de pimpi și prădători din structurile puterii.

În filmul Jurassic Park, dinozaurii apelează la ADN-ul de broască să-și schimbe sexul, pentru că reproducerea lor este controlată de stăpânii parcului. Este o strategie care a lucrat, se pare, de mai multe ori în istoria vieții. Din câte înțeleg, avem mai mult ADN de broască decât de rac în celulele noastre de vertebrate terestre.

Suntem prizonieri într-o închisoare sexuala făcută pentru profitul celor puțini. Nu e de mirare că unii prizonieri încep să-și schimbe sexul. În ce mă privește, prefer zborul ca strategie a dinozaurului amenințat cu extincția, dar fiecare cu strategia lui. Vorba lui Malcom: life finds a way.

Înregistrat sub Editorial Tagged with , , , ,

Truman Show-ul de ziua a șaptea

20 martie 2018 de 116 comentarii

Întâmplarea face că zilele acestea am urmărit online Festivalul Companionilor din biserica AZS Maranatha Brașov unde s-a prezentat seminarul Creaționism versus Evoluționism. Partea cea mai interesantă (dispărută în neant intre timp; în înțelepciunea dată sfinților odată pentru totdeauna, administratorii  au decis să o șteargă atât de pe Facebook cât și din arhiva bisericii) a reprezentat-o momentul de întrebări și răspunsuri.

Comic și grotesc în același timp. Comic pentru că actorii și-au jucat mediocru solemnul rol, grotesc pentru că, în timp ce publicul se prefăcea că pune întrebări serioase, prezentatorii se prefăceau și mai abitir că răspund științifico-duhovnicesc.

În același timp, într-un moment de relaxare, am revăzut filmul The Truman Show (1998) cu Jim Carrey si Ed Harris. Nu m-am putut abține să nu observ o asemănare.

Filmul prezintă viața unui agent de asigurări care îsi trăiește plictisit visul american pe o insulă unde nu se întâmplă aparent nimic. Timp de zeci de ani el nu realizează că totul este un decor uriaș, că insula este plasată într-o cupolă care are un sistem propriu de control al vremii, că totul este dirijat de echipa ascunsă pe luna lipită de marginea de sus a domului și că totul este un uriaș reality show în care toți ceilalți sunt figuranți plătiți iar el își joaca rolul vieții fără să aibă habar de asta.

Miliarde de telespectatori urmăresc spectacolul zi și noapte, în timp ce divizia de marketing monetizează tot ce atinge eroul principal. Spectacolul începuse cu zeci de ani în urma când Truman, bebelușul părăsit la naștere, încape pe mâna Creatorului, un producător ce intuiește potențialul unui reality show de lungă durată.

Între timp, scenariștii cei generoși i-au oferit o familie, o soție, prieteni și colegi. Toți buni actori, pe platou 24 din 24 pentru fericirea lui Truman.

Pe când publicul suspină și trăiește intens micile nimicuri care umplu viața lui Truman, nimeni nu protestează față de situația de sclavie în care trăia acesta. Creatorul se justifică spunând ca Truman e liber sa plece oricând dorește deși nimeni nu îi povestise vreodată despre condiția lui. Ba dimpotrivă, este hrănit cu complexe și fobii astfel încât să rămână mereu prizonier în paradisul artificial. Există totuși o domnișoară ce vizitase insula lui Truman, care îi câștigase simpatia și care încearcă să-l elibereze. Nimic din ce îi spune nu are sens pentru el dar sămânța de scepticism aduce în cele din urmă roade și îl face să înțeleagă hidoșenia jocului. Truman navighează până la marginea domului frumos colorat unde descoperă ușa de ieșire către lume.

Într-o ultimă tentativă de a-l opri, Creatorul apelează la orgoliul acestuia, explicându-i că este un superstar adulat de miliarde și că insula a fost creată pentru binele și fericirea lui și că lumea exterioara este rea și de nedorit. Jucându-și rolul până la capăt (într-un moment când mă așteptam să le ureze furios un fuck you all), Truman salută grațios și părăsește paradisul.

Ultima scenă se termina cinic: doi redneci plictisiți, rămași fără reality show-ul favorit, caută în programul tv o altă distracție. Truman fără show e un nimeni.

Paralela este vizibilă de la o poștă. Biserica este un loc în care Truman sau “true man”-ii se nasc din nou, după scenariul Creatorului, primesc frați, surori, mame și tați care știu ce e mai bine pentru ei și care se luptă din răsputeri sa îi țină departe de influențele din afara bulei ideologice. Ei sunt liberi să plece oricând dar “înauntru” sunt protejați și trăiesc o viață fericită. Li se pune în scenă o poveste despre bine si rău, despre cât de dificilă e lumea de afară și cât de privilegiați sunt ei, jucând pe marea scenă a universului, pe când îngerii, spectatori cerești, suspina de emoție și jinduiesc să fie în locul lor. Între timp, în culise băieții deștepți calculează targetul de vânzări pentru următorii 30 de ani.

Câteva gânduri în timp ce Whitney și Mariah îmi predica pe VH1 cum că There can be miracles, When you believe:

  1. Niciun Truman nu poate fi forțat să iasă din bula în care trăiește ca prizonier. E un proces pe care trebuie să-l parcurgă singur. Scepticismul pare a fi cel mai bun catalizator.
  2. În marele spectacol, Truman este o marfă și o victimă iar producătorii spectacolului sunt imorali, în ciuda intențiilor bune. A golden cage is still a cage.
  3. Când descoperă înșelăciunea, Truman mai joacă totuși o ultimă scenă înainte de a părăsi paradisul mincinos. Nu e ușor să-ți vezi de drum după ce afli că ai fost manipulat, exploatat, mințit și că viața ți-a fost furată. Întrebați-i pe cei care au părăsit adunarea.

Iată de ce spectacolul oferit de festivalul de la Brașov este grotesc. E doar un Truman Show de proasta calitate (dacă s-ar putea vorbi despre cinism de proastă calitate).

P.S. Încerc să-mi imaginez seminarul Creaționism versus Evoluționism moderat de Andrei Gheorghe. RIP.

 

Înregistrat sub Editorial Tagged with , , ,

Provocarea teologică a lui Stephen Hawking

19 martie 2018 de 35 comentarii

Înregistrat sub Editorial, Video Tagged with , , ,

← Articole mai vechi

Articole mai noi →